Cercetările confirmaă faptul că elevii cu cerințe educaționale speciale beneficiază de pe urma plasării în clase eterogene. Totuşi, oferirea unui mediu de instruire adecvat pentru toţi elevii poate fi o provocare pentru profesorii care se confruntă cu elevi cu diverse cunoştinţe şi abilităţi. Predarea prin proiecte oferă oportunităţi pentru diferenţierea instruirii în vederea susţinerii învăţării elevilor cu cerințe educaționale speciale.

Proiectele, de asemenea, le permit elevilor cu cerințe educaționale speciale să-şi dezvolte forţele şi să-şi pună în aplicare creativitatea referitor la materiale şi produse de care sunt interesați.

 

Elevii cu cerințe educaționale speciale adesea se luptă, deoarece, deşi au o inteligenţă normală, au dificultăţi în ceea ce priveşte cititul, scrisul, argumentarea, aducerea aminte sau organizarea informaţiilor.

Proiectele le oferă oportunităţi să-şi dezvolte aceste aptitudini prin instruire şi sprijin în contextul unei activităţi semnificative, interesante.

Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev. Acest tip de învăţare dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigaţia şi demonstraţiile autentice ale învăţării prin rezultate şi performanţe.

Educaţia prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă (obiective de referinţă şi competenţe specifice), capacităţile cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală.

Unităţile de învăţare care utilizează metoda proiectului includ strategii de instruire variate, menite să îi implice pe elevi indiferent de stilul lor de învăţare. Deseori, elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului.

Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea. Pe întreg parcursul desfăşurării proiectului, sunt incluse diferite metode de evaluare pentru a asigura calitatea activităţilor de învăţare.

Instruirea prin proiecte include principiile de diferenţiere ale lui Tomlinson (1995):

·      Instruirea este axată pe concepte şi condusă de principii.

·       Evaluarea permanentă a disponibilităţii şi dezvoltării elevului sunt incluse în

proiectarea unităţii de învăţare.

·       Gruparea flexibilă este utilizată în mod consecvent.

·       Elevii sunt exploratori activi.

·       Profesorii conduc activitatea de explorare.

Unităţile de învăţare bazate pe proiecte bine concepute îi implică pe elevi în sarcini de lucru autentice, cu final deschis. Sarcinile obligatorii ale proiectului le dau elevilor posibilitatea de a lua decizii şi de a folosi propriile subiecte de interes şi lucrurile care le plac pentru a obţine produse şi a realiza performanţe. Elevii învaţă prin investigaţii şi au un anumit nivel de control asupra deciziilor legate de modul de realizare a sarcinilor de proiect.

Profesorul preia rolul unui facilitator sau antrenor. Elevii lucrează deseori în grupuri de colaborare, asumându-şi roluri care valorifică abilităţile şi calităţile lor personale.

Introducerea unei unităţi de învăţare bazate pe un proiect se realizează prin intermediul unor întrebări care exprimă idei importante şi durabile, cu un caracter transdisciplinar. Elevii sunt provocaţi să cerceteze mai în profunzime subiectul cu ajutorul întrebărilor de conţinut, care se concentrează pe obiectivele operaţionale şi pe standarde de performanţă.

Există trei tipuri de întrebări cheie ale curriculumului: esenţiale, specifice unităţii de învăţare şi specific conţinuturilor.

Întrebările esenţiale au un caracter general şi sunt întrebări deschise care abordează idei importante şi concepte durabile pe care oamenii se străduiesc să le înţeleagă.

Acestea depăşesc de multe ori graniţa unei singure discipline şi îi ajută pe elevi să vadă legătura dintre subiecte.

Întrebările unităţii sunt direct legate de proiect şi sprijină investigaţiile cu privire la întrebarea esenţială. Acestea ajută la demonstrarea înţelegerii de către elevi a conceptelor de bază ale proiectului.

Întrebările de conţinut au mai mult un caracter factual şi sunt conforme obiectivelor operaţionale şi standardelor de performanţă.

Proiectele au relevanţă pentru viaţa elevilor şi pot implica reprezentanţi ai comunităţii sau experţi din exterior, care asigură un context pentru învăţare. Elevii pot prezenta ceea ce au învăţat unui public real, pot face legătura cu resursele comunităţii, pot apela la experţi în domeniul respectiv sau pot comunica prin intermediul tehnologiei.

Elevii au acces la diferite tipuri de tehnologie, care sunt folosite pentru a sprijini dezvoltarea capacităţilor cognitive, a cunoştinţelor legate de conţinuturi şi crearea produselor finale.            Cu ajutorul tehnologiei, elevii au un control mai mare asupra produselor finale, precum şi posibilitatea de a personaliza aceste produse.

Elevii pot depăşi limitele sălii de clasă colaborând cu alţi elevi aflaţi la distanţă prin intermediul email-ului sau al propriilor site-uri sau prezentându-şi rezultatele învăţării cu ajutorul instrumentelor multimedia.

Proiectele permit tuturor elevilor să arate că au învăţat în maniere care le evidenţiază interesele, creativitatea şi puterile. Cu proiectare, organizare şi instruire atente, proiectele pot îndeplini atât nevoile elevilor înzestraţi şi talentaţi, cât și a elevilor cu dificultăți de învățare, dintr-o clasă eterogenă.

Aplicarea metodei proiectului în activitatea educativă a elevilor cu CES Colaborarea este o abilitate a secolului XXI necesară pentru succesul în viaţă. Atunci când elevii cu CES lucrează la proiecte cu grupuri de perechi, gradul lor de învăţare creşte în mai multe moduri.

În primul rând, activităţile bine structurate expun elevii cu cerințe educaționale speciale la strategiile de învăţare ale perechilor lor şi îi ajută să înveţe unii de la alţii.

Activităţile de grup precum mozaicul le permite tuturor elevilor să devină “experţi” într-un anumit domeniu care poate ajuta la dezvoltarea auto-eficacităţii şi auto-respectului.

Suplimentar, când elevii primesc instrucţiuni despre cum să se sprijine unul pe altul la învăţat, grupele mici pot fi locuri sigure pentru elevi să pună întrebări clarificatoare şi să primească ajutor când au nevoie.

Organizarea informaţiilor este adesea o problemă pentru elevii cu cerințe educaționale speciale. Ei pot fi elevi vizuali care răspund bine la reprezentările grafice ale informaţiilor.

hărţile, site-urile web, schemele şi listele cronologice, pot ajuta elevii să incorporeze cunoştinţe noi la cele deja existente.

Legarea cunoştinţelor noi de cele anterioare este în special importantă pentru elevii cu CES.

Schemele Know-Wonder-Learn (Cunoaşte - Miră-te - Învaţă), discuţiile, jurnalele şi punerea de întrebări ajută aceşti elevi să utilizeze ceea ce ştiu deja pentru a înţelege ceea ce învaţă acum.    De asemenea, ele permit profesorilor să evalueze modul în care elevii progresează cu învăţatul.

Elevii cu cerințe educaționale speciale necesită o strategie explicită de instruire.

Mulţi elevi învaţă strategiile de bază pentru a învăţa singuri deprinderi şi informaţii noi.          Este posibil ca elevii cu CES să nu se gândească în mod natural la activităţi precum: luarea de notiţe, realizarea de legături între idei, punerea întrebărilor, planificarea de proiect şi gestionarea timpului.

Proiectele oferă oportunităţi numeroase pentru a integra instruirea explicită în ceea ce priveşte modul de realizare a gândirii importante, comunicarea şi strategiile de învăţare în contextul activităţii semnificative. Acest tip de instruire s-a dovedit a fi în mod special benefic pentru elevii luptători.

Şi evaluarea trebuie să se facă diferenţiat. Deşi este important ca elevii cu dizabilităţi să devină cititori şi scriitori competenţi, ei nu trebuie limitaţi la aceste metode atunci când arată ce au învăţat.

Modelele, spectacolele dramatice, desenele şi alte activităţi similare permit elevilor să demonstreze ce au învăţat prin metode care să se adreseze puterilor lor.

Software-urile educaţionale, precum cele de mai jos, pot ajuta elevii cu dificultăţi de învăţare uşoare sau grave să-şi îmbunătăţească scrisul:

·       Software de recunoaştere a vocii;

·       Software de procesare a cuvintelor cu verificare ortografică şi tezaur, precum Co-Writer sau Write Outloud;

·       Software de procesare text vorbit, precum CAST e-Reader, Write Outloud, IntelliTalk, SimpleTalk;

·       Software de recunoaştere a vitezei. Puteţi folosi recunoaşterea vocală pentru a dicta textul în orice program Microsoft Office XP. De asemenea puteţi selecta meniu, bară de instrumente, căsuţă de dialog şi module de sarcini prin utilizarea vocii dvs. Recunoaşterea vocală nu este proiectată pentru funcţionarea completă hands-free; cele mai bune rezultate se obţin dacă se utilizează o combinaţie de voce şi mouse sau tastatură;

·       Software de brainstorming, subliniere, diagramare flux şi realizare scenarii animate, precum Inspiration pentru a ajuta memoria şi organizarea;

·       Software de derulare imagine;

·       Software de scriere anticipată;

·      Placă de comunicaţie sintetizată prin imagine şi voce.

Acţiunile de înlesnire a cititului pot include:

·       Reformatarea materialului de citire pentru accesul mai uşor prin mărirea dimensiunii textului, modificarea fontului, schimbarea culorii fontului şi/sau fundalul;

·       Digitizarea textului astfel încât să poată fi citit pe un computer;

·       Utilizarea de „screen readers” (tehnologii de citire automată a textului) pentru Internet

şi materiale pentru calculator;

·       Mărirea ecranului;

·       Page turners;

·       Dicţionar vorbitor care citeşte cuvintele şi definiţiile;

·       Text rescris în format imagine;

·       Cântece, imagini, rânduri repetitive care se axează pe conceptele cheie;

·       Modele, software pentru calculator, accesorii, materiale practice care simulează conceptele.

Se poate acorda asistenţă elevilor pentru a-i ajuta să înţeleagă ce este important să scrie sau să includă în proiect:

·      Cuvinte cheie găsite/subliniate în foaia de lucru/fişă de indicaţie/fişier;

·       Procesare text vorbit prin procesor de text portabil sau calculator pentru a oferi elevului

feedback auditoriu;

·       Organizatoare grafice;

·       Introducere vocală prin bandă sau recunoaşterea vocii;

·       Extindere abreviere sau scriere anticipată care ajută sau indică conţinutul.

Elevii cu CES adesea lucrează mai bine cu ecrane de computer mai puţin dezordonate de aceea e indicată simplificarea barei de instrumente.

Scopul final al instruirii este de a ajuta elevii să devină cât mai independenţi posibil, astfel încât să-şi poată controla propria învăţare. Tehnologia şi instruirea în ceea ce priveşte deprinderile de auto-orientare pot ajuta la realizarea acestui obiectiv.

Bibliografie:

Curs Intel-Teach – Instruire în societatea cunoaşterii, proiect cofinanţat din F.S.C prin P.O.S.D.R.U., 2007-2013

Dumitriu Gheorghe, (2004). Psihologia educației, Bacău,

Gherguț Alois, (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrate, Polirom, Iași.

Adaptat dupa Profesor Cenușă Carmen-Gabriela, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Bacău, jud. Bacău, „Programe şi servicii de intervenţie psihopedagogică pentru elevii cu CES”,revistă anuală, nr. 1/2018, ediţie online