Mijloace și tehnici pentru evaluarea unui program de instruire

        Procesul de instruire are obiectivul final de a creste eficienta si eficacitatea organizatiilor furnizoare si beneficiare de instruire.

Scopul final al evaluarii, rezultatul acesteia este:

• imbunatatirea formarii, din punctul de vedere al organizatiei furnizoare de instruire si

• justificarea investitiei facute, din punctul de vedere al organizatiei beneficiare de instruire. Devine necesara conceperea unui sistem de evaluare a activitatii de instruire, de determinare a nivelului calitativ al acesteia.

Asistenţă specifică

Centrul de resurse dezvoltă și realizează asistență specifică în conformitate cu necesitățile de dezvoltare ale copiilor:

- asistență psihologică,

- activităţi/terapii specifice: ludoterapie, logopedie, kinetoterapie, ergoterapie, etc.

        Un număr mare de educatori recunoaşte faptul că elevii care beneficiază exclusiv de pregătire şcolară pot fi „neechipaţi” pentru provocările viitoare, atât ca indivizi cât şi ca membrii ai societăţii- nu este sufficient doar să fie hrănită mintea. Studiile arată că inteligenta emaotionala este cel mai bun predictor pentru achiziţiile viitoare ale copiilor, pentru succes faţă de inteligenţa tradiţională,  ognitivă şi abilităţile tehnice.

Dinamica schimbărilor sociale contemporane solicită o bună capacitate de adaptare a individului la mediu care se poate realiza numai dacă înţelegem rolul extraordinar pe care il are folosirea inteligentă a emoţiilor. Teoriile moderne despre inteligenţă s-au dezvoltat prin observarea faptului ca individul uman pe parcursul vieţii este într-o permanentă dezvoltare personală care pentru a avea succes ar trebui să îndeplinească anumite condiţii.

          Educaţia incluzivă este un sistem educaţional în care toate şcolile se străduiesc să ofere  ,,educaţie pentru toţi”, adică un sistem care recunoaşte dreptul tuturor copiilor de a fi educaţi împreună şi care consideră că educaţia tuturor copiilor este la fel de importantă.

          Acest tip de educaţie a apărut ca răspuns la neajunsurile educaţiei integrate, care nu a reuşit să împiedice marginalizarea copiilor care prezentau diferenţe faţă de ,,norma” generală a populaţiei şcolare.

          ,,Incluziunea se referă la faptul că oricine indiferent de deficienţa  sau dificultăţile pe care le întâmpină în învăţare, trebuie tratat ca un membru a societăţii, iar diversele servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale şi celălalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii”.  (ap. Popovici D. , 1999)

Co-teaching-ul implică faptul că două sau mai multe cadre didactice cu niveluri echivalente de formare, dar cu domenii diferite de expertiză desfășoară un anumit tip de activitate didactică în același timp, în același spațiu fizic, cu un grup eterogen de elevi, inclusive cu dizabilități și/sau cu cerințe speciale, într-o manieră flexibilă și deliberată prin care se vine în întâmpinarea nevoilor elevilor.

Co-teaching-ul face parte din educația incluzivă, dar e tot mai frecvent întâlnit și în instituțiile de învățământ special. Îl regăsim atât în învățământul de masă, unde pot fi formate echipe de tipul profesor/învățător – profesor consilier școlar, profesor – profesor de sprijin/itinerant, cât și în activitățile desfășurate în școlile speciale de echipe alcătuite din diverși specialiști, precum profesorii de psihopedagogie scpecială, de educație specială, profesorii psihopedagogi etc.