Potrivit prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, actualizată, Statul Român asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Modul de fundamentare a finanţării se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar.
Finanţarea învăţământului preuniversitar, atât pentru învăţământul de masă, cât şi pentru învăţământul special, se realizează în principal din patru surse, respectiv bugetul de stat, bugetul consiliului judeţean, bugetul consiliului local și veniturile proprii ale unităţilor de învăţământ.
Potrivit prevederilor legale ce reglementează domeniul analizat, suma prevăzută pentru finanţarea educaţiei naţionale este de minimum 6% din produsul intern brut anual, alocată din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii.
Finanțarea învățământului din România (atât preuniversitar cât și per total, incluzând învățământul universitar) nu a atins cuantumul legal de minimum 6% din produsul intern brut îniciodată, cu toate că a înregistrat o evoluție ascendentă.
OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea 87/2007, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), propune Ministerului Educaţiei Naționale înfiinţarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz. Înfiinţarea şi acreditarea se fac prin ordin al ministrului educaţiei naționale.
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 stabilește, pentru autoritățile administrației publice locale, cu privire la învățământ, competențe și atribuții, astfel:
- Autorităţile administraţiei publice locale exercită, în condiţiile legii, competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate.
- Autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice
- Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale. Astfel, Consiliul local exercită atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni şi asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia.
Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 stabilește următoarele:
- În exercitarea competenţelor partajate, autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor colaborează cu autorităţile administraţiei publice de la nivel central sau judeţean, după caz, în condiţiile stabilite prin lege.
- Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale privind învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia învăţământului special.
Finanțarea se face în baza și în limitele costului standard per elev sau per preșcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educației Naționale, prin organismul specializat, stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar de stat, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate și evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare.
Finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se face după principiul "resursa financiară urmează elevul", în baza căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau unui preșcolar se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață.
Finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora se asigură, în prezent din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale.
De asemenea, cheltuielile cu pregătirea profesională, cheltuielile cu evaluarea periodică a elevilor, precum şi cheltuielile prevăzute la articolul bugetar ”bunuri şi servicii” se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, însă prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar de stat.
România a început oficial să utilizeze standardele de cost în 2009 ca un mijloc de a face sistemul de finanțare în educație mai transparent și mai predictibil, în opoziție cu mecanismul finanță- rii bazate pe costuri istorice.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către CNFIP. Acesta cuprinde reprezentanții Ministerului Educației Naționale, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.
Prin HG nr 72/2013, modificată, se prevede că finanţarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi a contribuţiilor aferente acestora pentru unităţile de învăţământ se face pe baza costului standard per elev/preşcolar. Nu sunt incluse în această categorie de cheltuieli cheltuielile pentru alocaţii pentru transportul la şi de la locul de muncă, precum şi cheltuielile salariale în natură, acestea nefăcând parte din finanţarea de bază.
Finanţarea cheltuielilor cu pregătirea profesională, a cheltuielilor cu evaluarea periodică a elevilor, precum şi a cheltuielilor prevăzute la articolul bugetar "bunuri şi servicii" se face pe baza costului standard per elev/preşcolar. Acest cost standard per elev/preşcolar se determină pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcţie de mărimea şi tipul unităţilor de învăţământ, mediul urban/rural şi coeficienţii de temperatură pe zone geografice, după caz.
Avantajele sistemului de finanțare bazată pe formulă sunt, într-o bună mă- sură, limitate de faptul că, în prezent alocările bugetare țin prea puțin cont de proiecțiile bugetare ale școlilor, fiind încă slab orientate de indicatori de performanță și rezultate. În condițiile în care decidenții, atât la nivel central, cât și la nivel local, continuă să realizeze alocările pentru educație aproape exclusiv pe baza intrărilor, nevoile anumitor categorii de școli (de exemplu, cele care școlarizează un număr important de elevi care provin din familii dezavantajate socio-economic) vor rămâne insuficient luate în considerare. Apare astfel o importantă problemă de echitate, viitorii elevi ai acestor școli având șanse mai reduse de reușită școlară și profesională în comparație cu colegii lor. Acest lucru se poate observa, în prezent, în rezul- tatele mai slabe pe care le înregistrează elevii din mediul rural în compara- ție cu cei din mediul urban la examenele naționale (cu aproximativ 10%).
Școlile care au dimensiuni reduse (sub 300 elevi) și care funcționează în comunități dezavantajate socio-economic au în prezent situația cea mai vulnerabilă în ceea ce privește finanțarea. Aceste școli trebuie să își îmbunătățească situația curentă (în ceea ce privește prevenirea abandonului și absenteismului, rezultatele școlare, dezvoltarea profesională a profesorilor etc.)
Cel mai ridicat grad de risc privind sub-finanțarea îl au școlile care în ultimii ani și-au pierdut statutul de școală independentă, având un efectiv total de elevi sub cel minim necesar pentru a îșI păstra personalitatea juridică. În cele mai multe cazuri, unitatea școlară coordonatoare care i-a ”preluat” se consideră dezavantajată de această comasare (decizia aparține autorităților locale și inspectoratului jude- țean), finanțarea primită acum prin formulă fiind mai mică în comparație cu cea din anii anteriori. În consecință, fondurile orientate spre structură sunt ”de avarie”, indiferent de nevoile acestei școli iar intervenția autorităților locale este, de asemenea, minimă.
Politicile curente de finanțare a sistemelor de educație reprezintă una dintre prioritățile statelor membre ale UE în contextul socio-economic actual pentru că, așa cum argumentează documentul Education and Training Monitor (2012), ”educația reprezintă o soluție pentru a face față impactului crizei, cu condiția ca această investiție să fie eficientă”. Același document subliniază că profitabilitatea investiție în educație și formare profesională nu poate fi negată, atât în ceea ce privește aspectele financiare, cât și cele non-financiare, atât la nivel individual cât și la nivelul societății.
Bibliografie:
- L. Costache (coord.), Finanțarea sistemului de învățământ preuniversitarpe baza standardelor de cost: o evaluare curentă din perspectiva echității, Ed. Vanemonde, 2014
- Legea Educației Naționale nr.1/2011
- OUG nr. 48/2018 privind drepturile elevilor școlarizați în unități de învățământ înființate în procesul de organizare a rețelei școlare și pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011
- HG nr. 72/2013 privind aprobarea normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preşcolar şi stabilirea finanţării de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard per elev/preşcolar
- HG nr. 169/2019 pentru modificarea şi completarea HG nr. 72/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preşcolar şi stabilirea finanţării de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard per elev/preşcolar