Educaţia reprezintă, pentru orice societate, vectorul dezvoltării durabile și a unei societăți sănătoase.

Educația remedială este parte a educației copilului care are ca obiectiv stimularea finalizarii învățământului obligatoriu şi îmbunătățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate.

Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa şcolii, având ca obiectiv schimbarea atitudinii faţă de fiecare elev care poate avea la un moment dat dificultăţi de învăţare. În orele de educație remedială, copiii sunt sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie plastică sau jocuri distractive, cu scop educativ indirect.

Pentru ca activitățite de educație remedială să fie eficace se urmăresc mai multe aspecte: diversitatea, accesibilitatea şi estetica materialului didactic prezentat; cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru; aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei sociale; percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de remediere; implicarea mediatorului şcolar în buna desfăşurare a activităţii de educaţie remedială. Scopul educației remediale - stimularea finalizarii învațământului obligatoriu (prevenirea abandonului școlar) şi îmbunatățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate.

 

Prin astfel de activități se urmărește o schimbare de atitudine a cadrelor didactice, a parinților, a elevilor şi a reprezentanților institutiilor publice locale şi judetene, față de comunitățile și grupurile dezavantajate. Din cauza frecvenţei scăzute la cursuri şi a celorlalte dificultăţi, elevii întâmpină greutăţi în atingerea obiectivelor - cadru la diverse discipline.

 Din cauza conditiilor vitrege de acasa sunt irascibili, nu se pot concentra pe o durată mai lungă de timp, inclinând spre fuga de la ore sau găsirea altor preocupări. Pornind de la cunoaşterea realităţii socio-economice individuale şi evaluării nivelului de performanţe cognitive ale copiilor se observă o nevoie acută de activități remediale.

Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa scolară, având ca obiectiv  schimbarea atitudinii faţă de fiecare copil care poate avea la un moment dat dificultăţi de învăţare. Este necesar ca elevii să fie sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie plastică sau jocuri distractive, cu scop educativ indirect.

 Metode aplicate în educația remedială

O mare parte dintre copiii identificați prin inermediul proiectului traiesc în familii dezorganizate şi sărace, nu sunt supravegheati şi ajutati în rezolvarea sarcinilor şcolare. Educația remedială trebuie să țina seama de nevoile educative ale fiecarui copil, anume: învăţarea citirii şi a scrierii, calculul matematic, formarea unei imagini de sine pozitive, organizarea activității, implicarea eficientă în toate activitatile în care sunt implicati toti ceilalti copii, structură, organizare şi sprijin personalizat. Metodele şi strategiile aplicate trebuie să țină seama de vârsta lor, de plăcerea să de a comunica şi de a se mișca, de aceea ele trebuie să fie bazate pe joc, mișcare, interacțiune cu ceilalți colegi şi discutii care par libere, dar care să fie corect îndrumate de învățător pentru a-și atinge obiectivul în acea activitate.

Pentru a se obţine rezultate cât mai bune este necesar ca noi, sunt necesare anumite schimbări și strategii de predare în funcţie de stilul individual de învăţare al elevului şi folosirea materialului didactic adecvat: Planse cu imagini pentru a se dezvolta limbajul.

Imaginile trebuie să fie punct de plecare pentru discutii frontale, care să dezvolte atentia şi creativitatea. Material distributiv (mici cartonase cu imagini reprezentand animale, plante, lucruri cunoscute din mediul elevilor) pentru fiecare copil, pentru a se încuraja munca individuală.

Calculatorul îi ajută pe elevi să vadă ceea ce nu pot vedea în mediul lor obișnuit de viață (prezentari Power Point), jocurile pot fi folosite pentru fixarea cunostintelor, pentru reactualizarea lor, pentru predare. Folosirea situațiilor de joc în învăţare, jocurile de rol, dramatizarea, folosirea povestirilor stimulează funcțiile intelectuale, modelează procesele afectiv- motivationale. Prin joc elevul transfigurează obiectele şi fenomenele, relațiile, își asuma roluri. Funcția de comunicare a limbajului este cultivată în mod deosebit. Prin intermediul jocului elevul se simte responsabil de rezolvarea problemei impuse de joc. Elevul își asumă roluri luate, fie din viața cotidiană, fie din povești.

Interdisciplinaritatea: descoperirea unei maniere originale de a aborda un subiect comun pentru a crea conexiuni posibile şi necesare în vederea atingerii scopului propus, îmbinarea metodelor folosite la celelalte materii: desen, decupare, colorare, taiere, muzica, recitare, povestire, miscare ritmata. Lucrul în grup oferă o gamă largă de interrelații care sprijină învăţarea şi evidențiază rolul social al acesteia.

Există mai multe modalități de a forma grupuri mici de lucru: în functie de marcajele pe care le conțin materialele de lucru (cartonase cu diferite simboluri: culori, flori, forme geometrice), în functie decategorii de concepte și în funcție de cerința dată. Grupurile pot fi: de opinii, de lucru dirijat, de discutii libere, de simulare, de dezbateri. Pentru gruparea optimă a copiilor este deosebit de util un mobilier modular. Aranjarea meselor se va face în funcție de nevoile de interacțiune anticipate de învățător, de spațiul avut la dispoziție şi de numarul de elevi.

Folosirea metodelor interactive: brainstorming, jurnalul cu dublă intrare, ciorchinele, cubul, eseul de cinci minute etc.

 Rezolvarea creativă a conflictelor din grupul de copii;

 Colaborarea cu familia – părinții ajută la sprijinul intervenției.

Strategii pentru cresterea stimei de sine şi a încrederii în propria eficiență.

Copiii care participă la astfel de programe de educație remedială pot fi învățați să-şi aprecieze succesele ca rezultat al efortului propriu sau al propriilor capacități şi să evite să pună succesele lor pe seama norocului, a întâmplării ori facilitatii situației. Ei trebuie să fie învățați să atribuie esecul unor cauze externe şi stabile sau a unor cauze interne şi instabile. Copii trebuie să fie învățați să gandească pozitiv atunci cand se află în fața unei activități dificile și să nu se judece prea sever şi să nu se culpabilizeze atunci cand gresec.

Instrumente de recunoaștere și dezvoltare a stilului de învățare în educația remedială

Stilul de învățare ne însoțește de când ne naștem. Nu este un „dat” pe viață, ci este o „structura flexibilă”. Nu exista stil de învatare bun sau rău. Succesul vine cu varietatea stilurilor de învațare, iar cel mai important lucru este conștiențizarea naturii stilului de invățare. Beneficiile identificarii și dezvoltării stilurilor de învațare:

 Pentru copii dezvoltarea autocunoașterii relevarea punctelor tari și a punctelor slabe ale învațării eliminarea obstacolelor învățării îmbunătățirea stimei de sine prevenirea neînțelegerilor dintre copii-profesori și părinți evidențierea abilitaților de învățare optimizarea învățării prin adoptarea unui mod personal obținerea de note mai bune la școală dezvoltarea unor relații pozitive cu cei din jur scăderea problemelor de comportament

Pentru parinți întelegerea nevoilor de învațare ale copiilor identificarea motivelor care generază eșecul școlar reconsiderarea barierelor în învațare și abordarea optimistă a întregului potențial al copilului

Pentru profesori se constată mai puțin stres – zi de zi, în situațiile din clasă și din afara clasei se obțin rezultate mai bune și există satisfacție profesională se îmbunătățește managementul timpului se formează o imagine acurată asupra diversității din clasă crește spiritul de echipă se dezvoltă relația interpersonală dintre profesor-elev și comunicarea profesorilor cu elevii și părinții se clarifică nevoile de învățare individuale ale elevilor are succes învățarea prin cooperare, lucrul pe grupe se evidențiază în mod real nevoile elevilor etichetați „slabi” și ale elevilor „talentați” se conștientizează cauzele eșecului în învățare se stabilesc strategii de optimizare a învățării

Strategii de dezvoltare a stilurilor de învățare:

• Identificarea stilului de învățare

• Participarea la exerciții de autocunoaștere și intercunoaștere

• Exersarea deprinderilor eficiente de studiu (de ex. modalități de luarea notițelor)

• Aplicarea cerințelor învățării eficente (de ex. managementul timpului învatarii)

 • Aplicarea tehnicilor gândirii critice

• Formularea conștientă a scopurilor și obiectivelor clare și precise

• Stimularea motivației și atitudinii pozitive pentru învățare

• Utilizarea mnemotehnicii! Ajută-ți propria memorie prin repere, cuvintecheie

• Deprinderea de autoevaluare: verificarea, evaluarea metodelor de învățare, cunoașterea rezultatelor și a erorilor în învățare; asigurarea feedback-ului

• Prelucrarea și sistematizarea, regândirea din mai multe perspective a materialului de învațat

• Organizarea conținuturilor învățării, precizarea obiectivelor, a modalitățile de realizare și a tehnicilor de autocontrol

 • Elaborarea unui plan, program de învațare care să cuprindă activități concrete, sarcini de îndeplinit, resurse, termene limită, recompense etc.

• Asigurarea unei atmosfere confortabile și o dispoziție afectivă care sa te stimuleze și să te susțină; evitarea trăirii unor stări emoționale negative, stresante, mai ales atunci când sunt asociate cu performanțe slabe

• Stimularea dorinței de cunoaștere, afirmare și autorealizare

• Autosugestionarea pozitivă, dezvoltarea încrederii în sine, reușita în fața obstacolelor

• Învățarea din succesele și eșecurile personale.

Bibliografie selectivă

Ghid de transfer bune practici pentru grupuri vulnerabile. instrumente și soluții pentru îmbunătățirea accesului la educație Proiect:,Inițierea de Grupuri locale de Educatie parentală nonformală și transfer multiregional de bune practici pentru promovarea incluziunii sociale a copiilor si tinerilor aflați în situații familiale de risc - GLEP”

Cojocaru, Ştefan, Cojocaru, Daniela, Educația parentală în România, Buzău Alpha MDN, 2011 (Organizatia Holt, România)

Asociația pentru Dezvoltare Regională Centru, Studiu privind comunitățile defavorizate (romi) din regiunea Centru, Alba, 2014

 

Ghid pentru dezvoltarea relaţii lor sănătoase între părinţi şi copii, Organizația ”Salvați Copiii”, București, 2012