Calitatea educaţiei şi succesul şcolar necesită abordarea de strategii și practici variate privind relaţiile de colaborare dintre şcoală, familie şi comunitate. Unitatea școlară, centrată pe elevi și, totodată, responsabilă pentru educaţia formală a copiilor/ elevilor,  trebuie să aibă în vedere crearea unor astfel de parteneriate, pentru a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membrii ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze.

          Parteneriatele reprezintă actual o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi, și nu doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă din sfera relaţiilor publice. În ţările dezvoltate, cu deosebire pe continentul nord - american, parteneriatele şcoală - familie - comunitate sunt esenţiale în procesul de educaţie a elevilor şi în succesul lor la şcoală. 

          Parteneriatul educațional, ca prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educației românești și ca soluție reală a problemelor din învățământul românesc, presupune colaborarea, cooperarea și parteneriatul unor categorii extinse, și anume:

§  Instituția de învățământ/ unitatea școlară/ personalul din învățământ;

§  Elevii;

§  Familia elevului (părinți/ aparținători);

§  Organizații guvernamentale centrale/ locale;

§  Organizații  non-guvernamentale;

§  Agenții economici

          La nivelul comunității se constituie un grup de lucru (nucleu comunitar), în care reprezentanții școlii trebuie să iși asume rolul de promotor, catalizator si facilitator al parteneriatului educațional. Coeziunea și eficiența unui astfel de grup sunt conditionate de asumarea și promovarea unor valori commune, precum:

­         asigurarea egalitații șanselor in educație;

­         încurajarea ințiativei și participării;

­         dezvoltarea cooperarii și colaborării;

­          statutarea disciplinei și responsabilității.

          Instituția de învățământ/ unitatea școlară în cadrul parteneriatului

          Instituțiile de învățământ urmăresc să obtină recunoașterea importanței parteneriatului lor cu intreaga comunitate locală, prin relații directe si prin abordarea noilor paradigme educaționale, precum: educația civică, educația în spiritul inițiativei economice, educația ecologică, educația în spiritul drepturilor omului, educația în spiritul combaterii violenței, educația în spiritul valorilor europene și al dialogului cultural European.

          Adaptarea școlii la cerințele sociale și comunitare necesită orientare întregului său demers asupra elevilor, care trebuie să devină centrul de interes al oricărui parteneriat practicat în domeniul educației școlare. Transformarea reală a elevilor în actori principali ai demersului educațional, poate conduce în mod gradual la creșterea prestigiului școlii în comunitate și la sensibilizarea și mobilizarea partenerilor potențiali ai unităților de învățământ. Pentru aceasta trebuie adoptate unele măsuri generale: formarea personalului din învățământ, în sensul comunicării, cooperarii, parteneriatelor; promovarea unui cadru legislativ care să incurajeje inițiativele școlii; sensibilizarea societății în raport cu problemele educației și cu semnificația sa.

          Familia elevului (părinți/ aparținători)

          Familia contemporană este puternic influențată de schimbarile majore din cadrul societății actuale, cunoașterea și înțelegerea familiei în calitate de partener constant și autentic devenind o prioritate. Prezența în cadrul diferitelor familii a elementelor tradiționale cu elemente moderne generate de noi realități socio-economice determină o diversificare a familiilor și a situațiilor considerate anterior atipice. În acest context, pentru a atrage familia, școala trebuie să ia act de aceste schimbări, prin atitudini și comportamente noi, adecvate.

          Cunoașterea familiei de către școală devine extrem de importantă și are în vedere cunoașterea trăsăturilor, calităților, problemelor sale specifice, a valorilor  si normelor pe care le promovează, a avantajelor pe care le-ar putea avea.

          Disfuncționalitățile la nivelul relației școală – familie pot apărea, chiar sunt inerente, depășirea acestora antrenând mai multe tipuri de demersuri/ acțiuni:

­         creșterea inițiativei și implicării managerilor școlari în sensibilizarea și atragerea familiei;

­         elaborarea unor proiecte centrate pe parteneriatul cu părinții;

­         transformarea comitetelor de părinți în structuri actve și dinamice, cu rolul de interfață în relația școal-părinți;

­         diseminarea unor informații clare cu privire la scoală, la activitățile și problemele sale;

­         organizarea unor activități extrașcolare diverse în regim de parteneriat.

          Autoritatile locale

          Relația dintre școală și autoritățile locale trebuie sa se sprijine pe reciprocitatea intereselor și pe sprijinul mutual.

          Autoritatile locale, în baza unor prevederi legale dar și a unor relații tradiționale stabilite de-a lungul timpului, oferă sprijin concretizat prin:

­         fonduri, resurse materiale;

­         donații pentru ameliorarea bazei materiale;

­         facilitarea obținerii unor resurse financiare bugetare;

­         alocarea unor spații și terenuri în folosința școlii;

­         organizarea de activități extrașcolare.

          Managerii școlari trebuie să se orienteze catre sensibilizarea și atragerea autorităților locale, precum și spre acoperirea unor nevoi și rezolvarea unor probleme ale comunității locale.

          Agenții economici

          Parteneriatul dintre școală și agenții economici, centrat pe stabilirea unui echilibru între cererea și oferta educațională, poate avea un impact semnificativ, din perspectiva dezvoltarii personale a elevilor și a inserției socio-profesionale a viitorilor absolvenți.

          Managerii școlari sa aplice anumite strategii, prin care să valorifice prevederile legislative, să stabilească prioritățile școlii, să atragă și să sensibilizeze agenții economici, să organizeze acțiuni preliminare de pregatire a parteneriatului etc. Elaborarea si aplicarea acestor strategii presupune pregatirea prealabilă a resurselor umane ale școlii pentru dialog, intercunoaștere și colaborare cu partenerii sociali ai școlii.

          Organizații non-guvernamentale

          Diverse organizații non-guvernamentale au derulat/ derulează proiecte și activități care vizează domeniul educațional și care au avut/ au un impact fie asupra educației, fie asupra comunității din care școala face parte.

          Proiecte/ demersuri generale relavante în acest sens: identificarea problemelor la nivelul comunității, atragerea resurselor financiare, stimularea dezvoltarii comunităților tradiționale, stimularea parteneriatelor la nivel locale.

          Proiecte/ demersuri specific educaționale (adresate explicit educației și unităților de învățământ): consiliere si orientare vocationala; consilierea părinților; formarea formatorilor pentru domenii specifice; sensibilizarea opiniei publice (agenți economici) fațăde problemele școlii; facilitarea încheierii unor parteneriate între școli și parteneri interni sau externi; promovarea obiectivelor și a ofertelor educaționale la nivelul instituțiilor.

          Managementul școlii, pentru încheierea acestor parteneriate trebuie să-și asume responsabilități specifice cu referire la: cunoașterea și atragerea organizatiilor nonguvernamentale care pot devenii parteneri reali; stabilirea cadrului și a modalităților de lucru; pregatirea resurselor umane ale școlii pentru a acționa în acest domeniu.