- partea I -

            Zona defavorizată este în înțelesul Ordonanţei de Urgenţă nr. 24 din 1988 (devenită Legea nr. 20 din 15 ianuarie 1999), o arie geografică, strict delimitată teritorial, care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: a) are structuri productive monoindustriale care, în activitatea zonei, mobilizează mai mult de 50% din populația salariată; b) este o zonă minieră unde personalul a fost disponibilizat în proporție de peste 25%, prin concedieri colective; c) s-au efectuat concedieri colective în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenți economici, care au afectat mai mult de 25% din numărul angajaților cu domiciliul în zona respectivă; d) rata șomajului depășește cu 30% media existentă la nivel național; e) este o zonă izolată lipsită de mijloace de comunicații, iar infrastructura ei este slab dezvoltată. De multe ori, zonele defavorizate se află la intersecția unor spații geografice/economice/sociale/spirituale aflate în două sau chiar trei țări învecinate. Apreciem că asupra acestor zone defavorizate trebuie o atenție specială acordată de autoritățile locale, dar și naționale din țările respective

            O bună practică la nivel local, inclusiv la nivelul unei zone defavorizate, înseamnă o istorie de succes, parteneriat și inovație, mai puțin cunoscut și aplicat până acum de unitățile preșcolare/școlare din zonele defavorizate și de către autoritățile locale implicate. Ca și la școlile de pe cuprinsul întregii țări, cu atât mai multunitățile educaționale din zonele defavorizate pot accede să aplice exemplele de bune practici  din partea a II-a a acestui material.

            Bunele practici care trebuie să fie evidențiate în învățământul incluziv din zonele defavorizate ale României au scopul de a identifica și disemina inițiative inovative și eficiente menite să sporească impactul pozitiv al lor asupra calității educației incluzive în școlile din aceste zone.

            Încercând să realizăm o documentare asupra bunelor practici din învățământul incluziv dezvoltat în zone defavorizate ale Uniunii Europene am constatat lipsa evidențierii unor astfel de bune practici legate de procesul educațional la nivel local, mai ales când este vorba de învățământul incluziv din zone defavorizate, iar serviciile educaționale sunt analizate, de regulă, numai împreună cu cele culturale și sportive.

            Propunem un set de criterii pentru selecționarea bunelor practici la nivel local, aplicabile evident și pentru învățământul incluziv din zonele defavorizate:

1. DURABILITATEA: orice practică locală care tinde a fi sustenabilă pentru generațiile viitoare pentru ca beneficiile produse în urma aplicării acestei practici să fie de lungă durată pe o perioadă semnificativă de timp și să crească în importanţă.
2. EFICIENȚA: buna practică prezintă clar rezultatele așteptate în raport cu resursele

• GESTIONAREA EFICIENTĂ A RESURSELOR: utilizarea responsabilă a tuturor resurselor interne (umane, financiare sau materiale), inclusiv din domeniul educației incluzive și/sau diversificarea resurselor din exterior.

1. IMPACTUL: efectul de ansamblu al beneficiilor aduse prin bunele practici asupra unui număr mai mare de persoane beneficiare ale actului educației incluzive.
2. INIȚIATIVA: practică de succes iniţiată de autoritatea publică locală și/sau alţi actori comunitari.
3. INOVAŢIA: practică locală ce conduce la modernizarea serviciilor publice, inclusiv educaționale și aduce abordări noi, aplicații inovatoare și idei creative aplicate. Indicatorii de eficiență utilizați pun în balanță rezultatele obținute în legătură cu resursele mobilizate pentru activitățile vizând educaia incluzivă.

• PARTICIPAREA: asigurată prin interacţiune puternică a factorilor de decizie la nivel local cu școlile din zona defavorizată, cetăţenii și societatea civilă sau prin crearea de parteneriate locale
• RELEVANȚA: bună practică al cărui aport este efectiv la realizarea obiectivelor educației incluzive, iar planul de implementare propus se adresează corect problemelor identificate.

            Foarte eficiente ar fi, în ceea ce privește bunele practici pentru educația incluzivă din școlile situate în zone defavorizate, dezvoltarea și aplicarea de programe de bune practici pentru toate instituțiile educaționale situate în zonele defavorizate, inclusiv diseminarea și promovarea în cadrul acestor programe de bune practici a: a) organizării unor ateliere de lucru pentru bune practici în domeniul educației incluzive la nivel local; b) concursurilor care vizează promovarea și cunoașterea exemplelor de bune practici din domeniul educației incluzive; b) vizitelor de studii la instituții locale din zonele defavorizate, cunoscute pentru bunele practici aplicate în domeniul educației incluzive; d) organizării zilelor porților deschise în instituțiile educaționale recunoscute pentru bunele practici în domeniul educației incluzive.