În România, se estimează că un număr de 300.000-400.000 de copii aflaţi la vârsta învăţământului obligatoriu nu merg la şcoală în mod constant. Potrivit estimărilor UE, 40% dintre românii de 15 ani sunt semianalfabeţi. În majoritatea cazurilor, aceşti copii provin din familii sărace, cu părinţi care nu au prea multă educaţie, şi adesea fac parte din comunitatea romă. Pe copiii ce cresc fără a primi o educaţie decentă îi aşteaptă o viaţă de luptă cu sărăcia, excluderea socială şi marginalizarea.

UNICEF este prezent în România şi în alte 150 de ţări pentru a promova supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor din perioada copilăriei mici până la adolescenţă.

În România, UNICEF susţine drepturile copiilor prin programe de sănătate şi nutriţie, educaţie de calitate, precum şi prin protecţia copiilor împotriva violenţei, neglijenţei şi HIV/SIDA. UNICEF este susţinut financiar integral prin contribuţiile voluntare ale persoanelor fizice, corporaţilor, fundaţiilor şi a guvernelor.

La mijlocul anului 2010, UNICEF a lansat, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, campania „Viitorul copiilor începe la şcoală” (numită ulterior campania pentru participarea şcolară „Hai la şcoală!“) cu scopul de a readuce copiii la şcoală şi de a-i ajuta să termine învăţământul obligatoriu.

Principalii parteneri ai UNICEF au fost: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Inspectoratele Şcolare Judeţene, ONG-urile Holt, CRIPS, Centrul Educaţia 2000+, Agenţia „Împreună” şi Alianţa Civică a Romilor.

Proiectul intervine în comunităţile cu rate crescute ale abandonului şi ale absenteismului şi implică acţiuni ce vizează trei niveluri ale comunităţii:

-       la nivelul familiilor

-       la nivelul unităților de învățământ

-       la nivelul comunității.

Astfel, la nivelul familiilor, părinţii au fost implicaţi în activitatea şcolii şi au fost conştientizaţi cu privire la importanţa educaţiei. De asemenea, au beneficiat de formare pentru a-şi dezvolta competenţele parentale şi pentru a afla cum să promoveze interesul superior al copilului lor. Astfel, mediatori cu pregătire specială, membri ai comunităţii, au vizitat familiile în încercarea de a le convinge să îşi trimită copiii la şcoală.

În ceea ce priveşte unităţile de învăţământ, scopul proiectului a fost de a transforma şcoala într-un loc mai primitor pentru copii. În acest sens, s-a acordat atenţie specială colaborării strânse cu profesorii pentru a asigura că:

-       dreptul la educație al fiecărui copil este respectat fără discriminare;

-       profesorii reușesc să își adapteze metodele pedagogice punând mai mult accest pe dobândirea competențelor de bază decât pe transmiterea unor informaţii copiilor;

-       profesorii reușesc să își adapteze metodele la capacitatea de znvățare a fiecărui copil, fără a privi clasa ca un grup unitar;

-       îmbunătăţirea resurselor celor mai sărace şcoli prin furnizarea de rechizite şi echipamente adecvate.

La nivelul comunităţilor, proiectul a implicat profesionişti din diferite sectoare ce au contribuit la diminuarea abandonului şcolar şi a absenteismului, precum asistenţi sociali, personal medical, autorităţi locale. De asemenea, în fiecare comunitate prioritară, au fost selectaţi şi formaţi mediatori şcolari.

            În anul școlar 2010-2011, Campania a fost implementată cu success în 38 de comunități din 16 județe, continuând în anul școlar 2011-2012 în 141 de școli din 37 de județe, iar în anul școlar 2012-2013 în 100 de comunități, acoperind astfel 10% dintre comunitățile țării, constituind o masă critică cu potențial de extindere la nivel național.

În cel de al treilea an de campanie “Hai la Şcoală!” (2012-2013), partenerii de implementare ai UNICEF au fost: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), Instititul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), Centrul de Resurse şi Informare pentru Profesiuni Sociale (CRIPS), Holt România şi Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Impreună”. Campania este susţinută şi de parteneri din sectorul privat, GDF SUEZ Energy România – partener principal şi clienţii BRD – Groupe Société General prin programul de donaţii lunare.

Comunităţile din care provin aceste şcoli au caracteristicile specifice unei zone de educaţie prioritare, fiind cu preponderenţă regiuni sărace şi cu mi- graţie externă intensă. Comunităţile sunt situate, în special, în regiunile Moldova şi Muntenia, în mediul rural sau urban mic. Din punct de vedere etnic, populaţiile acestor comunităţi sunt variabile: în unele comunităţi se regăsesc majoritar romii, în altele majoritari sunt românii, iar în altele sunt populaţii mixte.

Rezultatul și impactul intervențiilor în anul școlar 2010-2011 au fost:

-       60% dintre copiii cu risc de abandon şcolar au continuat să frecventeze şcoala, îmbunătăţindu-şi prezenţa şcolară;

-       în aproximativ 50% dintre şcoli rata abandonului şcolar a scăzut cu 15-40% faţă de cifrele înregistrate în ultimii doi ani anteriori proiectului;

-       directorii și-au îmbunătățit capacitatea de a preveni și reduce din cause școlare abandonul;

-       cadrele didactice au dezvoltat abilități sporite de adaptare a metodelor de predare la copiii cu risc crescut de abandon;

Astfel, activităţile de formare a cadrelor didactice derulate în cadrul Campaniei Hai la şcoală! par a fi determinat schimbări la nivelul strategiilor de predare, ce pun accent din ce în ce mai mult pe implicarea elevilor, inclusiv a celor cu dizabilităţi şi/sau CES, în activităţi participative, de relaţionare pentru rezolvarea unor sarcini de învăţare. Cu toate acestea, lipsa unor exemple de bune practici privind demersurile de abordare personalizată a curriculumului pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES şi absenţa unor resurse educaţionale destinate explicit lucrului cu aceşti copii îngreunează munca profesorilor în sensul educaţiei incluzive. La acestea se adaugă şi aspecte deficitare care ţin de curriculumul ascuns, de ethosul şcolar, ce necesită demersuri substanţiale de deschidere către incluziune. Cercetarea arată că situaţiile de discriminare sunt mai profunde atunci când dizabilitatea se suprapune şi peste alte situaţii de dezavantaj, cum ar fi provenienţa din familii sărace sau apartenenţa la o minoritate etnică.

-       părinții au înțeles mai bine rolul și importanța educației pentru copiii lor;

-       școlile au devenit mai atractive pentru copii în urma dotării cu echipamente și material didactic.

Rezultatul și impactul intervențiilor în anul școlar 2011-2012, față de anul școlar precedent au fost completate cu următoarele date:

-       80% dintre copiii cu risc de abandon şcolar au continuat să frecventeze şcoala, îmbunătăţindu-şi prezenţa şcolară;

-       83% din totalul copilor care au venit cel puțin o zi la școală au ajuns la final de an școlar, iar 66% dintre acești copii și-au îmbunătățit performanța școlară și au promovat clasa;

-       în medie, proentul de participare a crescut cu 60%.

Bibliografie:

- Child Friendly Schools. Manual. UNICEF, 2006. https://www.unicef.org/publications/files/Child_Friendly_Schools_ Manual_EN_040809.pdf

- www.unicef.ro