La nivelul organizației școlare, eficienţa şi performanţa necesită un nivel creativitate de nivel superior. Această cerinţă presupune, pe de o parte, cunoaşterea propriului potenţial creativ al managerului școlar și, pe de altă parte, stimularea, deblocarea, exersarea, dezvoltarea acestui potențial prin antrenament individual şi/sau de grup și manifestarea lui prin stilul managerial.
Calitatea și performanța profesională atrage după sine adaptări și schimbări profunde la nivelul managementului școlar, trecerea la un management creativ-inovativ fiind o cerinţă esențială.
Dinamica și gradul ridicat de complexitate al problemelor actuale din învățământ determina managerii școlari să-şi constituie grupuri creatoare şi o echipă managerială creativă, capabilă de un management ştiinţific creativ/inovativ.
Managerul școlar, ca orice manager, trebuie să fie bine pregătit, să răspundă cerinţelor privind competenţele profesionale.
Cu privire la competenţele psihosociale ale managerului cu un nivel superior de creativitate și performanţă profesională, în literatura de specialitate sunt precizate următoarele competențe:
§ sociabilitatea
§ comportament adecvat în relaţii
§ capacitate empatică şi diplomaţie, spirit de echipă
§ spirit de colaborare
Conform lui Ewuard Zigler (1998), Warren Bennis şi Burt Nanus (1999), profilul unui manager creativ și performant cuprinde mai multe atribute/ calități, precum:
- competenţa în comunicare;
- sociabilitatea;
- competenţa în relaţionare în general şi în relaţiile publice;
- capacitatea empatică;
- abilităţi şi atitudini prosociale ;
- asertivitate;
- abilităţi în abordarea, controlul şi rezolvarea conflictelor;
- abilităţi în self-management, în general, şi abilitatea în creşterea nivelului stimei de sine și utilizarea ei în relaţiile cu alţii;
- abilităţi creative (fluenţă, flexibilitate, originalitate, sensibilitate la probleme) în asumarea rolurilor, îndeplinirea funcţiilor manageriale şi conducerea echipei.
În abordarea lui Ross L. Mooney (apud Feier, V.V. 1995), managerul creativ prezintă următoarele caracteristici:
· este dispus să renunţe la un beneficiu
· imediat pentru a realiza obiective importante
· este hotărât să-şi finalizeze munca chiar şi în condiţii nefavorabile
· dispune de o mare energie pe care o canalizează spre eforturi productive
· este perseverent
· are capacitatea de a-şi examina ideile cu obiectivitate
· are multă iniţiativă
· îl irită structurile obişnuite şi refuză să fie constrâns de mentalitate şi de mediu;
· are multe pasiuni, este îndemânatic şi interesat de multe lucruri
· ştie să dispună de resurse nefolosite
· are spirit autoritar mai dezvoltat decât alţii
· nu îi este teamă să pună întrebări care îi pun în evidenţă lipsa unor cunoştinţe;
· este convins că, după eşecuri repetate, poate rezolva o problemă
· are puterea de a se confrunta cu noi probleme, de a descoperi lucruri noi şi de a face lucruri originale;
· nu are nici teamă, nici resentiment faţă de autoritate, şi nu este sever
· este deschis şi cinstit cu oamenii şi le respectă drepturile
· acceptă să studieze problemele şi din alte puncte de vedere decât ale lui
· ştie cum să inspire însufleţire, curaj colaboratorilor
· este mai curând sub influenţa stimulenţilor interni decât a dispoziţiilor externe şi are multă ambiţie
· cele mai mari satisfacţii le obţine din activitatea creatoare
· consideră că fantezia și reveria nu constituie pierdere de timp
· doreşte să se perfecţioneze
· vrea să îmbine utilul cu frumosul
· pentru a soluţiona problemele îşi foloseşte intuiţia
· este dornic să asculte orice sugestie, dar o trece prin propria judecată
· întotdeauna are mai multe probleme decât timpul disponibil pentru rezolvarea lor.
În programul de self-management este necesar ca managerul școlar să-şi dezvolte, să-și antreneze în mod conştient, continuu şi structurat o serie de abilităţi precum: comunicativitate, sociabilitate, asertivitate, altruism, empatie, abilitate în rezolvarea conflictelor, creativitate, adaptarea la nou/ schimbare, efort susţinut, stima de sine, recunoaşterea greşelilor personale, umor/ vitalitate, curaj/ fermitate.
Inovaţia în învăţământ „este o activitate deliberată, care urmăreşte introducerea unei noutăţi într-un context dat şi este pedagogică pentru că îşi propune ameliorarea substanţială a pregătirii elevilor printr-o situaţie de interacţiune şi interactivitate” (Béchard şi Pelletier, apud Neagu, G., 2009, p.112) și cuprinde trei dimensiuni (apud Neagu, G., 2009, p. 112):
a) dimensiunea organizaţională - inovaţia la nivel de structură, roluri şi funcţii îndeplinite de persoanele implicate în învăţământ
b) dimensiunea pedagogică - inovaţia la nivelul procesului de învăţământ
c) dimensiunea curriculară - inovaţia la nivel de programe şcolare
Inovaţia în învățământ urmăreşte identificarea de soluţii, oportunităţi, strategii, prin care idealul educaţional să fie atins. Diferența dintre reformă şi inovaţie în învăţământ este dată de faptul că, în timp ce prima este impusă de la nivel central - de sus în jos - şi are de la început un grad mare de generalitate, cea de-a doua, inovarea, poate pleca de la nivelul unei instituţii de învăţământ, de la nivelul unui colectiv didactic, cercetători, grup de parteneri în problematica educaţiei - de jos în sus - şi abia după ce-şi dovedeşte eficienţa este preluată la un nivel mai larg.
Studiile asupra inovaţiei în învăţământ pun accent deosebit pe rolul personalului didactic în procesul de inovaţie, pe caracteristicile, comportamentele pe care trebuie să le aibă acesta.
Caracteristici ale cadrului didactic inovator (Sursa: Neagu, G., 2009, p.117):
|
Mokhtar Kadouri (1998) |
Falchikov (1993) |
Hannan, English şi Silver (1999) |
Johnston (1996) |
|
Pune în discuţie „pedagogia tradiţională”. |
Cadre didactice centrate pe elevi. |
Cadre didactice tinere aflate la început de carieră. |
Au o idee clară despre rolul lor ca profesori şi voinţa de a controla mediul în sensul pe care-l doresc. |
|
Are o altă reprezentare asupra elevilor - din receptor al cunoştinţelor elevul devine partener de dialog. |
Cadre didactice cu experienţă. |
Cadrele didactice care ameliorează situaţia pedagogică existentă. |
Accent pe învăţarea elevilor. |
|
Îşi doreşte şi acţionează în sensul schimbării imaginii asupra elevilor printre colegii lui. |
|
Experţii în tehnologia comunicaţiei şi informaţiei. |
Bucuria de a preda şi percepţia cadrelor didactice că mediul de lucru are influenţă asupra modului lor de a preda. |
Principalele caracteristici ale unui cadru didactic inovator, identificate de către majoritatea autorilor, sunt:
· cooperarea, colaborarea
· încrederea în ceilalţi
· dorinţa şi voinţa de a inova
Cercetările arată că inovaţia în învăţământ ţine prea puţin, sau deloc de vechimea în activitate a cadrelor didactice sau de disciplina predată, de nivelul de învăţământ la care predau etc.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Androniceanu, A. (1998). Modalități de creștere a eficienței organizațiilor românești prin accentuarea laturii creative a managementuui. În. Managementul schimbării. București: ALL Educațional.
Feier, V. V. (1995). Creativitate şi creativitate managerială. București: Expert.
Neagu, G. (2009). Inovația în învățământ. În: Calitatea Vieţii. Revistă de Politici Sociale. Anul XX, nr. 1–2, pp. 110–121. București: Academiei Române.