Ce înseamnă sa fii un lider eficient care lucrează cu inteligența emoțională? Deși inteligența generală și abilitățile cognitive sunt importante, o organizație crește dacă are un lider cu inteligenă emoțională: liderul care își recunoaște emoțiile, le recunoaște și în ceilalți, are conștiință socială și știe să-și gestioneze relațiile. Climatul organizațional este rezultatul atitudinilor, luării deciziilor, abilitaților de comunicare, emoțiilor, stilurilor de leadership, acțiunilor liderilor. Un climat unde există leadership bazat pe inteligență emoțională este acel climat care se distinge prin excelență și care încurajează înalta performanță. Un astfel de climat și leadership  sunt cele optime și la nivelul organizațiilor școlare.

Responsabilitățile fundamentale ale unui lider sunt :
- de a induce entuziasm, optimism si pasiune pentru proiectele viitoare;
- de a cultiva o atmosferă de cooperare și de încredere.

            Domeniile inteligenței emoționale:
         1.Autocunoașterea
         2.Stăpânirea de sine
         3.Conștiința socială
         4.Gestionarea relațiilor

       Toate cele patru domenii ale inteligenței emoționale contribuie la conducerea rezonantă. Inteligența emoțională a unui lider este cea care facilitează conducerea bazată pe optimism, entuziasm, pasiune, cooperare, încredere. Cele patru domenii sunt interconectate, între ele există o relație dinamică: un lider nu își va putea exprima emoțiile dacă nu este conștient de ele; la rândul său, autocunoașterea facilitează empatia și stăpânirea de sine, iar combinarea lor permit o bună gestionare a relațiilor.  

Fiecare domeniu are, la rândul său, competențe adiacente – competențe personale sau competențe sociale:

- Autocunoașterea și Stăpânirea de sine generează competențe personale - se referă la modul în care ne ocupăm de noi înșine;

- Conștiința socială și Gestionarea relațiilor generează competențe sociale - se referă la modul  în care ne gestionăm relațiile.

            1. Conducerea bazată pe inteligența emoțională este construită pornind de la autocunoaștere care cuprinde:

­          Autocunoașterea emoțională – liderii care au o bună autocunoaștere emoțională înțeleg în ce fel îi afectează propriile sentimente, sunt sinceri și de încredere. Se ghidează după valori, intuind bunul curs al acțiuni, iar pentru situațiile compexe sunt capabili să vadă imaginea de ansamblu.

­          Autoevaluarea corectă – lideri care își știu limitele și atuurile, știu când să ceară ajutor sau când să se concentreze asupra noilor abilități de conducere.

­          Încrederea în sine – liderii care își evaluează corect abilitățile vor ști să se pună în valoare, să-și asume proiecte dificile, iar siguranța pe care o afișează îi scot în evidență.

            2. Stăpânirea de sine cuprinde:

­          Autocontrolul – liderii cu un bun autocontrol emoțional își vor stăpâni emoțiile și impulsurile perturbatoare, canalizăndule în direcție pozitivă. În situațiile de stres maxim sau de criză rămân calmi și „lucizi”.

­          Transparența – liderii care trăiesc conform valorilor lor și au deschidere autentică față de ceilalți privind sentimentele, convingerile și acțiunile. Transparența îi ajută să recunoască deschis o greșeală și să pună în discuție comportamentele incorecte ale altora.

­          Adaptabilitatea – liderii care răspund mai multor cerințe fără a-și pierde concentrarea și energia; nu-i deranjează ambiguitățile vieții organizaționale. Flexibilitatea în gândire îi ajută să-și adapteze comportamentul în funcție de context, provocare sau schimbare.

­          Ambiția – liderii cu standarde personale înalte, care îi determină să-și depășească „recordurile” personale dar și pe ale celor pe care îi conduc. Pragmatismul îi ajută în determinarea obiectivelor provocatoare și calcularea riscurilor.

­          Inițiativa – liderii care simt că sunt capabili de a-și controla destinul și care excelează în ceea ce privesște spiritul de inițiativă. Ei valorifică oportunitățile sau le creează, o iau înaintea celorlalți sau pot devia de la regulă pentru a influența șansele de viitor.

­          Optimismul – liderii care nu se plăng de greutăți, obstacolul pentru ei este oportunitate, și nu amenințare. Privindu-i pe ceilalți într-o lumină pozitivă, așteaptă tot ce este mai bun de la ei și se așteaptă ca schimbările să se soldeze cu rezultate bune.

            3. Conștiința socială cuprinde:

­          Empatia – liderii care pot sesiza semnale emoționale, chiar pe cele latente, neexprimate ale grupului. Știu să asculte cu atenție și înțelelgere, empatizând ușor cu cei cu pregătiri diferite sau culturi diferite.

­          Conștiința organizațională – liderii cu prespicacitate politică, detectează rețelel sociale importante și interpretează relațiile de putere. În organizație pot înțelege forțele politice aflate în joc, valorile și regulile nescrise din cadrul grupurilor.

­          Solicitudinea – liderii care favorizează un climat emoțional ce permite menținerea relațiilor bune cu partenerii externi ai organizației. Sunt cei care monitorizează satisfacția acestora, asigurându-se că primesc ceea ce doresc, chiar se oferă la dispozițiia lor când este necesar.

            4. Gestionarea relațiilor cuprinde:

­          Inspirația – liderii care prin inspirație creează rezonanță, mobilizează oamenii în jurul unei viziuni și misiuni convingătoare și comune. Oferind sentimentul unui scop comun sunt depășite atribuțiile zilnice și activitatea devine mai entuziasmantă.

­          Influența – liderii persuasivi și fermecători când se adresează unui grup. Indicatorii care arată puterea de influență este abordarea ideală pentru un anumit ascultător până la puterea de convingere în abordarea oamenilor-cheie care să-i susțină în inițiative.

­          Formarea altora – liderii care vor ști să cultive abilitățile altora, manifestă un interes autentic pentru cei pe care îi ajută, sunt mentori și consilieri prin opiniile oportune și constructive.

­          Facilitatarea schimbărilor - liderii care recunosc necesitatea unei schimbări, au curajul de a contesta status quo-ul, pledând pentru noi abordări. Prezintă argumente în favoarea schimbării și găsesc modalități practice pentru a depăși obstacolele/barierele schimbării.

­          Gestionarea conflictelor – liderii care gestionează optim conflictele; separând părțile din conflict, pot înțelege perspectivele părților și să găsească un ideal comun.

­          Spiritul de echipă și colaborarea – liderii care știu să lucreze în echipă, creează o atmosferă de colegialitate, sunt un model în ceea ce privește respectul, întrajutorarea și cooperarea. Prin câștigarea devotamentului și entuziasmului celor din echipă construiesc spiritul și identitatea grupului.

Un lider care are o paletă mai mare de competențe/ abilităţi ale inteligenţei emoţionale va fi mai eficient, deoarece are flexibilitatea gestionarii unor cerinţe mai variate, necesare pentru activitatea de conducere.

SURSA BIBLIOGRAFICĂ:

Boyatzis, R., Goleman, D., & Mc.Kee, A. (2007). Inteligența emoțională în leadership. București: Curtea Veche.