Preliminarii
Chestiunea educației financiare s-a aflat pe agenda Comisiei Europene și a statelor membre UE cu mult înaintea crizei creditelor, încă din vara lui 2007, dar nu a fost îndeajuns de popularizată și pusă în discuție ca și acum de altfel. Astfel, politicile vizând educația financiară au fost formulate în vederea realizării unor obiective apropiate, cum ar fi mai buna informare financiară a consumatorilor și mai buna lor protecție. Nu s-au făcut multe prea multe lucruri pentru îndeplinirea obiectivelor educative pe termen lung.
Puterea UE în acest domeniu este în fapt destul de limitată. Desi subiectul educației financiare are implicații financiare clare și un impact direct asupra pieții comune europene, acesta este totuși o chestiune educativă și, de aceea, una de competență națională.
Bruxelles-ul a menționat rolul cheie al educației într-o serie de documente încă din 2005, susținând statele membre în adoptarea de măsuri eficiente de îmbunătățire a competențelor financiare ale cetățenilor, și în special a tinerilor din statele membre UE. În două ocazii, în 2006 și 2007, Consiliul Ecofin al UE a subliniat „importanța susținerii educației financiare și a nivelului de informare a consumatorilor din statele membre”.
Introducerea noilor sisteme de pensii în diferite state membre UE responsabilizează angajații în investirea autonomă a unei părți din banii proprii de pensie, a dat o importanță deosebită chestiunii educației financiare.
Instalarea crizei creditelor din Statele Unite si impactul său puternic asupra Europei și întregii planete a impus o abordare mai eficientă a problematicii educației financiare. Mulți observatori au susținut că lipsa de înțelegere financiară de bază în rândul consumatorilor americani a alimentat criza creditelor subprime: consumatorii informați ar fi putut evita cumpărarea produselor riscante propuse de către managerii înclinați să-și asume riscuri. Astfel, se înțelege de la sine că un sistem slab de informare a consumatorilor și, în principal, modalitatea necontrolată de vânzare a produselor complexe și riscante au constituit cauzele crizei recente.
Organizațiile consumatorilor sunt, de asemenea, foarte atente să sublinieze că în timp ce educația financiară este importantă, aceasta trebuie să constituie pentru bănci un pretext pentru a oferi informații clare și complete consumatorilor lor. Conform regulilor europene, băncile trebuie să-și informeze corepunzător clienții la vânzarea produselor financiare și să-i avertizeze în același timp asupra riscurilor asumate. Iar consumatorii trebuie să aibă și ei capacitatea de a compara ușor diferite produse, chiar dacă le lipsește înțelegerea financiară profundă.
Scurtă istorie a introducerii educației financiare
În septembrie 2007 Statele Unite și apoi întreaga lume erau lovite de criza financiară, economică și montară, cauzată de riscurile împrumuturilor ipotecare, așa-numitele credite „sub-prime”. Experții au conchis că Europa și lumea ar fi ripostat altfel la cea mai mare criză economică din toate impurile dacă cetățenii țărilor membre UE ar fi fost pregătiți în domeniul educației financiare.
Foarte repede, pentru a abate atenția cetățenilor din țările membre UE de la adevărata criză, în decembrie 2007, Comisia Europeană a dat primul său comunicat referitor la educația financiară, pentru ca după numai un an, pe 22 decembrie 2008, aceeași Comisie Europeană să anunța cu surle și trâmbițe că școlarii din țările membre ale Uniunii ar putea începe cursuri de utilizare a unui cont bancar sau cursuri pentru achiziția și vânzarea de acțiuni la bursă ca parte a eforturilor UE de educare a cetățenilor și prevenire a unor potențiale crize financiare viitoare.
În octombrie 2008, rețeaua de instructori în educație financiară ai UE ține prima întâlnire, iar spre sfârșitul lui 2008, Comisia Europeană a publicat online baza de date, planurile și cercetările întreprinse în domeniul educației financiare. Apoi, în 2010, Comisia Europeană a făcut o analiză profundă a inițiativelor de îmbunătățire a educației financiare în țările membre UE.
Probleme constatate
Cetățenilor le lipsește cunoașterea unor chestiuni financiare de bază: diverse studii au arătat în ultimii ani că cei mai mulți dintre cetățeni nu au aproape nici un fel de cunoaștere de bază a chestiunilor financiare. Potrivit unui sondaj efectuat de Citigroup, doi din trei consumatori britanici consideră chestiunile financiare prea complicate pentru înțelegerea lor. Un alt sondaj a avut rezultate similare în Italia, Franța și Spania, în timp ce un studiu efectuat în Ungaria arată că cca 70% dintre cei intervievați nu știau ce reprezintă inflația. Un studiu finanțat de Comisia Europeană în 2008 a subliniat că aproape jumătate dintre locuitorii Europei de est nu aveau în acel an un cont bancar, care reprezintă punctul de pornire al oricărei operațiuni financiare; dar, de atunci au trecut 10 ani și lucrurile s-au mai schimbat...
Pe de altă parte, cetățenii devin din ce în ce mai conștienți de importanța unor cunoștințe financiare generale: un studiu efectuat de compania Visa în Statele Unite a arătat că majoritatea părinților intervievați s-au declarat în favoarea educării financiare a copiilor lor pe durata școlii, considerând că dezvoltarea deprinderilor lor financiare este situată ca importanță imediat după siguranța lor personală.
Țările europene au lansat deja o serie de proiecte ce oferă educație financiară elevilor, muncitorilor și pensionarilor. Unele programe vizează învățătorii și profesorii, oferind acestora instrumentele necesare învățării și predarii materiilor de studiu legate de educația financiară. O evaluare profundă a inițiativelor actuale, întreprinsă în numele Comisiei Europene, a identificat 180 proiecte de alfabetizare financiară în UE: copiii și tinerii reprezintă principalii beneficiari ai celor mai multe inițiative, multe dintre acestea fiind adresate grupurilor cu câștiguri mici și educație generală minimă.
În Austria, un proiect intitulat „Viața fără datorii” a implicat 4.000 tineri în perioada 2001-2007. Atelierele desfășurate în cadrul programului au fost adresate unor grupuri de tineri: cei mai mici, între 11 și 13 ani, au deprins principiile financiare de bază, cum ar fi sursa banilor și faptul că resursele financiare sunt limitate; cel de-al doilea grup, cu vârste cuprinse între 14 și 15 ani, a învățat conceptele de economii, conturi curente, numerar și carduri de plată. Cel de-al treilea grup, compus din participanți între 16-18 ani, s-a focalizat asupra conceptelor de creditare și credit.
În Suedia, un proiect similar s-a adresat muncitorilor adulți cu vârste aproape de pensionare, în vederea prezentării informațiilor esențiale necesare modalității de investire a fondurilor lor de pensionare prin banca națională Swedbank pentru a compensa lipsa de informare care a urmat introducerii din anul 2000 a unui alt sistem de pensii pentru angajații suedezi. Swedbank și-a oferit gratis serviciile, primind oportunitatea de a pregăti în schimb noi clienți potențiali.
În țările membre UE
Încă din 2007, executivul european și-a intensificat eforturile de îmbunătățire a educației financiare din statele membre. După ce unda de șoc a crizei americane a creditelor a trecut în Europa, Bruxelles-ul a emis în decembrie 2007 un document prin care se concentrează asupra educației financiare și subliniază inițiativele sale din domeniu. Scopul principal îl constituie promovarea acțiunilor naționale prin identificarea și împărtășirea celor mai bune practici.
Ca parte a acestei inițiative, după 2008 a fost stabilită în fiecare țară membră UE o rețea de experți naționali pentru diseminarea celor mai bune practici pe continent și armonizarea cât mai mare a metodelor de predare și a curriculei. Grupul este alcătuit din reprezentanții autorităților naționale, furnizori de servicii financiare și organizații ale consumatorilor. Comisia Europeană a lansat o pagina web dedicată educației financiare a consumatorilor, cu două secțiuni, una pentru drepturile consumatorilor și a doua - pentru servicii financiare. Accesul paginii web este gratuit și valabil în toate limbile oficiale ale UE, iar vizitatorii își pot testa cunoașterea chestiunilor financiare ca ipoteci, economii, investitii și mijloace de plată.
O versiune actualizată a paginii web despre educația financiară a fost adresată tinerilor din școli primare și gimnaziale într-un limbaj simplu și cu explicații simple ale principalelor chestiuni financiare, cum ar fi utilizarea unui card de plată sau administrarea unui cont bancar. Inițiativa este conformă cu politica UE care solicită realizarea educației financiare pentru diferite grupe de vârstă.
”Europa Diary” reprezintă o alta inițiativă a Comisiei care vizează tinerii. La început, în 2008, aproape trei milioane de elevi din gimnaziile europene au primit copii ale acestui program, care conține informații esentiale despre Uniunea Europeană și politicile sale, inclusiv sfaturi de bază referitoare la drepturile consumatorului și alte chestiuni financiare. Ediția 2008/2009 explică elevilor conceptul de credit, împreună cu avantajele și dezavantajele sale. Profesorii au primit atunci un set de instrumente pentru a le ușura procesul de predare.
Sectorul privat și-a lansat propriile inițiative de stimulare a educației financiare. Cea mai recentă dintre ele este lansarea de către Visa a paginii web, „Better Money Skills”, care oferă vizitatorilor un test de evaluare a deprinderilor financiare proprii.
Armonizarea curriculumului școlar cu problemele financiare
Cea mai îndrăzneață propunere a fost introducerea unui nou curriculum școlar, în care chestiunile financiare să fie predate în același timp cu materiile tradiționale, precum istoria sau geografia.
Din punctul de vedere al Comisiei Europene, o asemenea inițiativă trebuie aplicată în mod armonizat în toate țările membre UE pentru că odată cu apariția crizei, consecințele tulburărilor financiare se resimt și peste granițele naționale. Consumatorii slab educați dintr-o țară pot induce transformări majore pe piețele financiare, psihologic direct/prin trimiterea unor mesaje întâmplătoare sau voite. Pentru realizarea obiectivului educației financiare, Comisia Europeană se bazează pe sistemele educaționale naționale și are o rețea de instructori în educație financiară care a început să funcționeze din octombrie 2008. Experții în cauză se bazează pe o bază de date online care conține planurile și cercetările în domeniul educației financiare europene. Baza de date conține și rezultatele unor sondaje aprofundate efectuate pentru executivul european în perioada ianuarie – noiembrie 2007 privind cele 180 de planuri și inițiative aplicate în blocul european.
Actualizarea paginii web Dolceta implică permanent și instrumentele educaționale pentru tineret. Obiectivul este reprezentat de punerea la dispozitia profesorilor a unui set de instrumente de predare legate de bazele finanțelor. Initiativa a urmărit să încurajeze profesorii să predea voluntar lecții de educație financiară înainte de redefinirea în acest sens a curriculumului oficial.
De asemenea, Comisia Europeană a dezvoltat și campanii de popularizare a importanței educației financiare încurajând activ autoritățile naționale să susțină astfel de evenimente în statele membre. Educația financiară a primit o atenție crescută, mai ales în contextul crizei financiare. Prin intermediul educației financiare, consumatorii se informează și iau decizii în mod responsabil în privința fondurilor personale, fapt important nu numai pentru viața și problemele lor, cât și pentru societate și economie în general. Educația, în general și educația financiară, în special, țin mai întâi de competențele naționale. Țările membre UE, dar și Comisia Europeană au, fiecare în parte, rolul lor în promovarea și facilitarea programelor de alfabetizare financiară a consumatorilor europeni. Eforturile la nivel național și european trebuie să fie complementare.
Exemple europene privind realizarea educației financiare
Simon Begley, consilier principal al Autorității Britanice pentru Servicii Financiare (FSA), a subliniat necesitatea asigurării unei mai bune informări a cetățenilor asupra problemelor financiare, dar a subliniat că FSA este „în favoarea asigurării educației financiare prin curriculumul existent”, în locul ofertei de noi cursuri speciale după cum au sugerat instituțiile europene.
André Laboul, șeful Diviziei Afaceri Financiare din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare (OECD), a menționat că „instituțiile financiare au responsabilitatea importantă de a promova informarea clienților lor și să se asigure că informațiile puse la dispoziția clienților sunt citite și înțelese”. El a mai adăugat că educația financiară „trebuie să completeze, nu să substituie reglementările financiare”.
Grupul European al Caselor de Economii (ESBG) a spus următoarele referitor la problema educației financiare: „Rolul jucat de instituțiile financiare trebuie considerat cu luare aminte la elaborarea de programe sau proiecte menite să crească nivelul de alfabetizare financiară. Casele de economii sunt apropiate de clienții lor și știu cu exactitate lacunele acestora. Amplasate în „inima” serviciilor financiare, casele de economii sunt astfel cele mai potrivite instituții pentru a contribui la conținutul programelor”. De asemenea, ESBG a subliniat importanța părinților în educația financiară. Regretând că acest aspect nu a primit atenția cuvenită în raportul Parlamentului European referitor la educația financiară, ESBG a propus adăugarea următoarei referințe la text: „Proiecte specifice vor permite părinților să devină un model pozitiv de comportament și alfabetizare financiară”.
Massimo Roccia, director al Asociației Bancare Italiene și secretar al Patti Chiari - un grup al consumatorilor, a explicat cum a lansat Italia un plan de acțiune de utilizare a campaniilor media ca modalitate de îmbunătățire a educației financiare în rândul italienilor.
Vorbind la o conferință despre educația și informarea financiară organizată de către Grupul European al Caselor de Economii (ESBG) la Bruxelles, Camden Fine, președinte și CEO al Independent Community Bankers of America, a subliniat importanța educației timpurii: „Școlile trebuie să-și educe elevii la toate nivelele”, a menționat acesta, fără a uita importanța programelor pentru adulți. Din punctul său de vedere, „alfabetizarea financiară și reglementările pentru consumatori reprezintă cele două fețe ale aceleiași monede”. Potrivit lui Fine, principalele probleme ridicate sunt „ceea ce trebuie să știe consumatorul, cine trebuie să-i furnizeze aceste informații, cine trebuie să reglementeze, dacă cerințele trebuie să fie uniforme și câtă informație trebuie furnizată”.
BEUC, Organizația Consumatorilor Europeni, confirmă că „există necesitatea unei mai bune cunoașteri a consumatorului în domeniul financiar” și „a reducerii deficitului uriaș de cunoaștere dintre clienți și companii din domeniul financiar”. Aceeași organizație subliniază că „educația financiară nu reprezintă un panaceu menit să împuternicească consumatorii și să crească așa-numita competitivitate”. Prioritatea ar trebui să o constituie informarea bună și la timp, recomandările profesioniste și independente, cât și simplificarea produselor complicate”.
Doug Taylor de la ”Which?”, una din organizațiile britanice de protecție a consumatorilor, a avertizat asupra provocărilor potențiale: „Nu putem uita dificultățile din crearea experientelor de învățare care sunt bune pentru toate perioadele vieții. Educația financiară este o provocare foarte dificilă!”. Referitor la informarea consumatorilor, Taylor a adăugat: „Nu cred că există o singură soluție magică în domeniul protecției consumatorilor. Există, mai degrabă, îmbunătățiri prin reglementare și informare corespunzatoare, produse sigure, bune recomandări și mecanisme robuste de redresare”.
Rob Goedhart de la Consumentenbond, un grup olandez de consumatori, a sprijinit educația financiară, dar în același timp a avertizat că „nu putem face din consumator un profesionist”.
Hugues Thibaut, consilier pentru afaceri europene la Test Achats, o organizație belgiană a consumatorilor, a subliniat că „în timp ce educația este crucială, aceasta nu va putea înlocui o legislație puternică de protecție a consumatorului”.
Kathrin Wirz, manager de proiect la Geld und Haushalt (”Banii și Gospodăria”), o organizație apropiată caselor germane de economii, a subliniat că responsabilitatea educației financiare este în primul rând a părinților.
În țara noastră, conform unui sondaj întreprins în septembrie 2018, finanțat de Provident Financial România pe un eşantion de 1.265 respondenţi cu vârste între 21 şi 65 de ani, nu mai puţin de 39% dintre români îşi autoevaluează cunoştinţele financiare ca fiind mediocre sau foarte slabe şi doar 17% le consideră “medii spre bune”. Procentul celor care se consideră corigenţi la disciplina educaţie financiară pare destul de mare, având în vedere că istoria noastră recentă ne-a oferit cu prisosinţă ocazia de a contempla de mai multe ori cum ni se volatilizează economiile.
Generaţia care avea vârsta majoratului în decmbrie 1989 ar trebui să fie cel mai educată financiar din toată istoria noastră postbelică. Şi asta pentru că a putut contempla falimentele bancare de la începutul anilor 1990 şi falimentele băncilor populare de la începutul anilor 2000, ”mărirea şi decăderea fondurilor de investiţii” (SAFI, FNI), bula creditelor şi bula imobiliară din perioada 2005-2008, prăbuşirea pieţei de capital în 1997-1998 şi deziluziile pe care Bursa le-a mai provocat o dată în 2008-2009, plus experienţa jocurilor piramidale sau ”devorarea” banilor de la CEC de inflaţia galopantă de după 1989. Noi, românii, am trăit toate acestea în cele două decenii 1991-2011, dar nimic nu ne-a împiedicat să tragem concluziile de rigoare şi să transmitem mai departe experienţa noastră.
O primă explicaţie ar fi că mulţi confundă educaţia financiară cu informaţiile/cunoştinţele din zona financiară. Nici aici nu stăm deloc bine. De pildă, 18% dintre respondenţii sondajului Provident cred că IBAN-ul este codul de client alocat de bancă şi cei mai mulţi habar nu au la ce sumă restantă intri în evidenţele Biroului de Credit. Este unul dintre motivele care a determinat compania să lanseze o platformă de educaţie financiară prin jocuri pe calculator/telefon - vezi aplicaţia “Ştii cu banii”, găzduită de portalul siguranţafinanciara.ro - unde se pot câştiga periodic premii deloc modice (10.000 lei este marele premiu, 500 lei premiul săptămânal). Alături de constatarea că 3 din 10 români petrec, în medie, 5 ore pe săptămână jucându-se pe calculator/laptop/telefon.
Dincolo de informaţiile înglobate, educaţia financiară mai presupune o componentă la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă. Iar asta este experienţa personală, cu ce rămânem după ce învăţăm din greşelile pe care le-am comis în legătură cu banii.