Incluziunea socială se referă la respectarea statutului și drepturilor tuturor oamenilor dintr-o societate, care trebuie să aibă oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia și de a se bucura de un tratament egal cu ceilalți. 

În 2011, Comisia Europeană a adoptat un cadru al UEpentru strategiile naționale de integrare a romilor, care are drept scop eliminarea decalajului dintre romi și restul populației în patru domenii principale: Educație, Ocuparea forței de muncă, Asistența medicală și Accesul la locuințe.

Acţiunile din domeniul educaţiei romilor au luat o amploare deosebită în ultimile două decenii.

Conceptul de protecţie a minorităţilor se aplică la grupuri minoritare de orice mărime sau statut, însă cele mai mari obstacole în calea integrării apar în cazul celor mai marginalizate grupuri, cum ar fi romii.

Statele membre ale Uniunii Europene au elaborat strategii naționale de integrare a romilorși au desemnat puncte de contact naționale pentru integrarea romilor, având drept scop coordonarea punerii în aplicare și a monitorizării acestora. Începând din 2016, statele membre au obligația de a raporta anual Comisiei cu privire la măsurile pe care le întreprind în domeniul integrării

Romii reprezintă una dintre minorităţile cele mai semnificative numeric din România, fiind în acelaşi timp şi cea mai vulnerabilă din punct de vedere socio-economic, cu acces limitat la serviciile sociale şi la locuinţe adecvate. În plus, romii sunt afectaţi de discriminare şi se confruntă cu niveluri ridicate de şomaj şi analfabetism.

Sistemul legislativ românesc stipulează dreptul la educaţie al minorităţilor naţionale printr-o serie de reglementări generale, cuprinse atât în Constituţie şi în Legea educației, cât şi în alte reglementări special destinate prevenirii şi combaterii discriminării.

În România, doar 37% dintre copiii romi între 3 şi 6 ani sunt înscrişi în învăţământul preşcolar, faţă de 63% dintre populația ne-romă. Această rată mică de înscriere în învăţământul preşcolar împiedică posibilitatea copiilor romi de a fi pregătiţi pentru şcoală şi le reduce şansele de a atinge niveluri de învăţământ superior şi competenţe necesare pentru angajare mai târziu în viaţă.

Doi din zece copii romi nu merg la şcoală, cel mai frecvent motiv invocat fiind cel legat de lipsa resurselor financiare.  Unul din şase părinţi romi explică slaba participare şcolară a copiilor prin discriminarea etnică. Peste 80% dintre părinţii romi afirmă că îşi doresc cel puţin educaţie secundară pentru copiii lor, însă mai mult de 75% dintre copiii romi nu termină 8 clase.

Pentru a înregistra progrese în legătură cu incluziunea romilor, este nevoie de un pachet integrat de intervenţii şi investiţii specifice. Acestea ar trebui să se concentreze pe îmbunătăţirea şanselor generaţiilor următoare de romi şi ale familiilor lor de dezvoltare a competenţelor (inclusiv în domeniul sănătăţii şi educaţiei), a şanselor de câştig şi a serviciilor de bază şi a condiţiilor de locuit.

Politicile privind dezvoltarea aptitudinilor ar trebui să fie o prioritate pentru incluziunea romilor.

Îmbunătăţirea educaţiei şi a competenţelor este esenţială pentru îmbunătăţirea perspectivelor generaţiei următoare pe piaţa muncii, precum şi pentru atenuarea diferenţelor de angajare cu care se confruntă generaţia actuală de adulţi romi. Investiţiile în intervenţii de calitate pentru dezvoltarea timpurie a copiilor în comunităţile de romi ar putea implica îmbunătăţirea infrastructurii şcolare; colaborarea cu părinţii şi stimularea participării; combaterea părăsirii şcolare prin creşterea medierii în şcoli şi transformarea şcolilor în medii mai prietenoase pentru toţi elevii; şi îmbunătăţirea calităţii şcolilor cu un procent ridicat de elevi romi prin instruirea şi motivarea profesorilor şi prin alocarea bugetelor corespunzătoare. Aceste măsuri vor contribui la eliminarea decalajelor la nivel de competenţe pe termen lung.

Autoritățile naționale și locale au o influență puternică asupra situației romilor – fie în mod direct, prin intervenții specifice în comunitățile de romi, fie în mod indirect, prin intermediul schimbărilor structurale din societatea și economia românească. Intervențiile directe sunt discutate în secțiunile despre structurile de mediere dintre comunitățile de romi și autoritățile locale.

Potrivit Băncii Mondiale, date fiind consecinţele deosebit de favorabile ale dezvoltării timpurii a copiilor şi decalajul foarte mare care există între romi şi ne-romi în România, practicienii ar trebui:

• Să ia în calcul iniţiative care motivează familiile să meargă la controale medicale regulate, gratuite, în centre apropiate de comunităţile în care trăiesc. Această măsură ar trebui să includă acţiuni pentru creşterea nivelului de conştientizare a importanţei acestor controale medicale şi să informeze familiile despre cum pot accesa serviciile medicale în mod gratuit. Priorităţile pot include creşterea accesului la şi utilizarea serviciilor de planificare familială şi consiliere, îngrijire medicală prenatală şi îngrijire medicală timpurie a copiilor.
• Dezvoltarea şi implementarea iniţiativelor de popularizare (campanii de outreach), cum ar fi campanii naţionale în presă, care să se concentreze pe sănătatea mamei şi copilului, pe o dietă sănătoasă şi pe prevenirea comportamentelor riscante.
• Crearea de stimulente inovatoare care să recompenseze direct rezultatele – cum ar fi finalizarea programului de vaccinare pentru copiii romi – şi asigurarea unor bonusuri specifice pentru furnizorii responsabili.
• Utilizarea grădiniţelor pentru a instrui părinţii în legătură cu importanţa stimulării învăţării acasă.
• Investirea în extinderea educaţiei preşcolare de calitate în comunităţi cu un procent mare de romi, cu personal, resurse şi curriculum corespunzătoare care acordă atenţia cuvenită dezvoltării competenţelor socio-emoţionale. Exemple de astfel de programe în Europa şi în cele două Americi includ Tools of the Mind (n.t. – Instrumentele minţii) şi PATHS.
• Implicarea părinţilor în parteneriate de educaţie timpurie a copiilor, inclusiv sisteme preşcolare furnizate în comunitate.
• Acordarea unor stimulente financiare şi eliminarea barierelor financiare care afectează iniţiativele de educaţie timpurie a copiilor. O variantă ar fi să se introducă subvenţii anuale pentru familii, în contextul reformelor de asistenţă socială, condiţionate de prezenţa la grădiniţe a copiilor cu vârste între 3 şi 4 ani, care să acopere taxele de şcolarizare şi costurile cu alimentaţia în grădiniţe.

Condiţionarea alocaţiei pentru copii de prezenţa şcolară asigură participarea şcolară într-o mai mare masura în ciclul primar şi într-o oarecare masura în cel secundar, unde efortul parintelui de a susţine financiar copilul la şcoală este mai mic comparativ cu liceul. Chiar şi în aceste cazuri alocaţia pentru copii este insuficientă pentru a asigura o participare şcolară adecvată a copiilor. În aceste condiţii, o mare parte a copiilor romi, proveniţi din familiile sărace, numeroase, au o participare formala doar în scopul încasării alocaţiei necesara pentru traiul cotidian. Participarea şcolară a acestora nu este una deplină deoarece le lipsesc resursele: rechizitele şcolare, o încăltaminte şi o imbracăminte corespunzătoare, o alimentaţie adecvată.

Bună practică privind integrarea copiilor romi din Ungaria în sistemul educațional timpuriu

În Ungaria, numărul înscrierilor copiilor romi la grădiniţă este mult mai ridicat decât în ţările vecine: 49% din copiii romi din Ungaria merg la grădiniţă, un procent semnificativ mai ridicat faţă de cel din România. 86% din copii romi de 5 ani din Ungaria merg la grădiniţă. Conform Băncii Mondiale, „noua lege a educaţiei in Ungaria, adoptată în decembrie 2011, stabileşte înscrierea obligatorie la grădiniţă de la 3 ani. Vârsta obligatorie de înscriere în învăţământul primar este de 6 ani, deşi copiii pot rămâne la grădiniţă încă un an, până la vârsta de 7 ani. Grădiniţele din sectorul public sunt gratuite; acestea percep o compensaţie pentru servicii suplimentare neincluse în activităţile de bază, ex., mese, excursii şi activităţi extracuriculare.”

Învăţământul preşcolar este finanţat printr-o combinaţie de fonduri de la bugetul de stat (ce acoperă cam o treime din costuri), contribuţii ale părinţilor (acoperind 10%) şi subvenţii de la autorităţile locale (acoperind puţin peste jumătate din total, deşi această parte a reprezentat o problemă pentru municipalitățile sărace). Taxele plătite de părinţi sunt reduse sau eliminate complet pentru familiile cu venituri mici.

Primăriile pot contracta furnizori privaţi sau pot recruta voluntari pentru a soluţiona problemele legate de capacitate. Pentru a îmbunătăţi accesul familiilor sărace, mesele sunt acordate gratuit în cazul în care se îndeplinesc anumite criterii. Mai mult, în 2009 s-a introdus un program de subvenţii cu anumite condiţionalităţi, care încurajează părinţii săraci să-şi înscrie copiii la o vârstă cât mai fragedă. Acest „program de subvenţii pentru grădiniţe” le acordă familiilor o subvenţie bianuală de 10.000 de forinţi maghiari (35 EUR) per copil cu vârsta între 3-4 ani, cu condiţia frecventării învăţământului preşcolar.

Situația școlarizării copiilor de etnie romă este negativă datorită incidenței mari a neșcolarizării și a abandonului în ciclurile primar și secundar. Analfabetismul are o pondere ridicată în special în cazul generației vârstnice, dar și în cazul celorlalte generații. Factorii determinanții ai neșcolarizării și abandonului țin de situația economică precară a multor gospodării de romi, factori culturali (limba vorbită, naționalitatea declarată), izolarea comunităților de romi s.a.

În concluzie, putem afirma că la nivelul politicilor educaţionale se constată, în ultima perioadă, o creştere a interesului pentru prevenirea şi ameliorarea fenomenelor de absenteism, abandon şi neşcolarizare, în general, şi a populaţiei rome, în special. Reglementările şi programele iniţiate au ca scop atât măsuri de intervenţie asupra cauzelor fenomenului de neparticipare şcolară, cât şi asupra efectelor acestuia în planul integrării sociale şi profesionale.

Bibliografie:

- Florin Moisă, Incluziunea socială a populației de romi din România,

- Ana Maria Preoteasa, Monica Şerban, Daniela Tarnovschi. Situaţia romilor în România, 2011. Între incluziune socială și migraţie. 2011. Bucureşti: Fundaţia Soros România

- Banca Mondială, Ce este necesar pentru realizarea incluziunii romilor în România?, 2014

- Banca Mondială, Toward an Equal Start: Closing the Early Learning Gap for Roma Children in Eastern Europe (Washington, DC: World Bank, 2012), http://go.worldbank.org/F2QMFQ7FJ0