În sistemul englez, etapa de educaţie timpurie se numește, pe scurt, EYFS (Early Years Foundation Stage) şi are următoarele caracteristici:

          - este destinată copiilor cu vârste 0- 5 ani;

          - cuprinde copii care nu au împlinit încă vârsta obligatorie de școlarizare.

Cum școala este obligatorie în Marea Britanie după 5 ani, cei mai mulţi dintre copii sunt primiţi în EYFS după ce împlinesc 4 ani, acest ultim an fiind privit ca un prilej de acomodare (anul se numește an de acomodare).

 

Din datele oficiale, rezultă că interesul pentru această formă de învăţământ este mare, fiind exprimat prin procentul copiilor înscriși la această vârstă în sistem, care este de 97% (în 2011), un procent în ușoară scădere faţă de 2001(atunci procentul era de 99%).

Din punct de vedere administrativ, în Marea Britanie, autorităţile locale sunt cele care finanţează educaţia timpurie pentru copiii care au mai mult de 3 ani. Conform sursei menţionate, timpul petrecut de copii într-o astfel de unitate poate varia între 10 și 15 ore pe săptămână. Pentru copiii mai mici de 2 ani, autorităţile nu oferă sprijin financiar decât pentru cei care provin din familii dezavantajate. Pentru aceștia, sprijinul financiar este echivalent cu ajutorul oferit copiilor mai mari, astfel încât să le permită acestor categorii sociale participarea la această formă de învăţământ.

            În Marea Britanie (Anglia, Țara Ggalilor și Irlanda de Nord) nu există un singur set de denumiri pentru categoriile de personal care lucrează pentru educaţia timpurie. Generic, acestea au următoarele denumiri personal de îngrijire sau infirmiere (early years support staff, cu pregătire ISCED nivel 3), asistent medical specializat pe această vârstă (nursery nurse) și asistent îngrijitor (nursery assistant , fără pregătire formală specifică).

Există și alte tipuri de slujbe întâlnite pentru acest nivel, dintre care pot fi amintite: practicieni de educaţie timpurie, educatori pentru educaţie timpurie, profesori pentru stagiul de educaţie timpurie, asistenţi preșcolari cu diverse calificări (early years practitioners, early years educators, foundation stage teachers, pre-school assistants).

În Marea Britanie (Anglia, Țara Ggalilor și Irlanda de Nord, mai puţin în Scoția), cele trei tipuri de personal au următoarele niveluri de educaţie:

          - personalul care are rol în educaţie - nivelul ISCED 4;

          - personalul de îngrijire –nivel ISCED 2 sau 3;

          - personalul auxiliar – nu se cere niciun tip de calificare.

Personalul (cuvântul este bone, eng. childminders) este obligat să aibă cunoștinţe din următoarele domenii: prim ajutor, sănătate și siguranţa persoanei și, de asemenea, să înţeleagă cum poate fi administrată o afacere care are la bază îngrijirea copilului. În Marea Britanie se urmăreşte ca profesorii EYFS să coopereze cu diferiţi agenţi, profesori pentru învăţământul primar, terapeuţi, psihologi, asistenţi sociali.

Dezvoltarea profesională a personalului nu este obligatorie, dar este văzută în Anglia ca o datorie mai ales pentru personalul calificat.

Tot în Anglia există diferite programe alternative de formare care au fost introduse pe diferite categorii de personal și care sunt în legătură cu experienţa și cu calificările persoanelor interesate. Documentul care reglementează cerinţele privitoare la formare era Statutul

Personalului pentru Educaţie Timpurie (Early Years Professional Status EYPS), care a fost înlocuit de Statutul Profesorului pentru Educaţie Timpurie (Early Years Teacher Status -EYTS) la sfârșitul anului 2013.

Statutul celor care se ocupă de copiii aflaţi în stadiul EYFS urmează să fie echivalat cu cel de profesor calificat (numit QTS - qualified teacher status).

Această nouă abordare este concepută pentru a asigura cel mai înalt nivel de formare și pentru a încuraja cât mai mulţi absolvenţi de învăţământ cu o mai înaltă calificare să fie interesaţi de educaţia timpurie.

Din septembrie 2014, formarea iniţială a cadrelor didactice pentru educaţie timpurie va fi realizată de furnizorii acreditaţi (Initial Teacher Training - ITT). Acești furnizori se vor ocupa atât de profesorii destinaţi educaţiei timpurii, cât și de profesorii pentru alte niveluri.

 Formare teoretică

Reglementările actuale prevăd un nivel înalt de calificare pentru profesorii de educaţie timpurie, şi anume ISCED 5 – (nivel de licenţă).

Pentru a deveni un profesor pentru acest nivel, este necesar să fie îndeplinite câteva cerinţe iniţiale și ca el să treacă mai multe teste de abilităţi; va trebui să finalizeze un curs de formatare iniţială destinat profesorilor EYTS, însă va beneficia de acordarea statutului de profesor pentru educaţie timpurie (EYTS - Early Years Teacher Status), echivalent cu al profesorilor destinaţi şcolii obligatorii.

Cerinţe iniţiale pentru a fi admis la un curs de formare

          În acest moment, fiecare furnizor de formare sau universitate are propriile cerinţe de intrare.

Toate cursurile de formare universitare cer să fie îndeplinit nivelul C al standardului GCSE (sau echivalent) la: engleză, matematică și pe o temă/domeniu de știinţe la alegere, pentru nivelul Key stage 2-3, care corespunde vârstei 7-14 ani.

          Există variante alternative, dacă persoanele interesate de această carieră nu au nivelul C la GCSE pentru matematică, engleză sau știinţă. Ele pot participa la un test iniţial elaborat de către furnizorul de formare.

          Dacă un candidat are calificări din afara Spaţiului Economic European (SEE) sau în spaţiul european, Centrul Naţional de Informare privind Recunoașterea Academică (NARIC) poată să

decidă dacă pregătirea sa este echivalentă cu cerinţele minime stabilite (respectiv cele de mai sus) și poate elibera, dacă este cazul, certificate pentru un minim de cerinţe sau poate echivala studiile.

În Anglia este foarte importantă experienţa în muncă pentru oricine dorește o carieră în Marea Britanie, este o parte nepreţuită a unei aplicaţii, cei mai mulţi furnizori cerând un minimum de           10 zile de experienţă înainte de a începe un curs de formare.

a. Rute pentru această profesie

          Conform unui ghid destinat furnizorilor de formare (Early Years Initial Teacher Training: a Guide for Providers), există 4 moduri pentru a obţine statutul de profesor pentru educaţia timpurie:

          1. rută academică constând într-un an de formare full time (s.n. graduate entry mainstream);

          2. rută part time pentru cei care au profesat sau profesează și care are durata tot de un an (pentru un absolvent care a intrat pe baza experienţei în muncă - graduate entry employment-based) dar care trebuie să treacă un test de abilităţi profesionale;

          3. rută pe bază unei licenţe, full time, care ţine 3-4 ani şi corespunde nivelului ISCED 6;

          4. rută pe bază de evaluare pentru cei care au experienţă în domeniu și care pot demonstra că îndeplinesc standardele profesionale din domeniu poate fi realizată după 3 luni și este o rută pe care fiecare candidat și-o finanţează.

b. Curriculum minim obligatoriu – discipline/domenii şi timp alocat

          Nu sunt date în documentele oficiale. Dar există o bază de date oficială cu ofertanţi. Cursurile au structuri şi denumiri destul de diverse, aşa că am ales câteva exemple.

Studiu de caz: Edge Hilll University, oferă cursuri cu următoarea structură,          pentru 2 ani (la adresa http://www.edgehill.ac.uk/study/courses/early-years-practice#modules)

a. Modulele primului an:

- Întâlnirea cu diverse nevoi ale lumii copilului (30 credite),

- Dezvoltarea personală şi profesională în baza activităţii la locul de muncă (30 credite),

- Explorarea curriculumului de educaţie timpurie (30 credite),

- Colaborarea cu familia, comunitatea şi cu alţi practicieni (20 credite),

- Cercetare în leadership şi cercetare educaţională (10 credite);

b. Modulele celui de al doilea an:

- Lucru cu copiii pentru a creşte calitatea ofertei educative şi a satisface nevoile specifice             (30 credite),

- Dezvoltarea eficacităţii personale şi profesionale în practica de educaţie timpurie (30 credite),

- Îndeplinirea cerinţelor pentru curriculum de educaţie timpurie teoretice si practice (30 credite),

- Construirea şi managerierea parteneriatelor în educaţia timpurie (30 credite).

Alt exemplu: Ruskin University (la adresa: http://www.anglia.ac.uk/ruskin/en/ home/prospectus/ ugft/Early_Childhood_Professional_Studies0.html), oferă mai multe tipuri de formări, din care detaliem două:

          a. Early Years Professional Practice, Level 6, module opţionale, din care se poate alege unul: dezvoltarea unor practici prin politici, practici incluzive pentru educaţia timpurie, management şi leadership, dezvoltare profesională, realizarea unor proiecte majore, promovarea sănătăţii pe tot parcursul vieţii şi a stării de bine, modul de învăţare independentă, studii speciale.

          b. Early Years Professional Studies ce cuprinde trei module obligatorii:

a) învăţare şi dezvoltare, joc, sănătate şi stare de bine, cercetări în domeniu;

b) siguranţa copiilor, susţinerea învăţării la copii, abordarea diversităţii;

c) drepturile copilului, perspective interdisciplinare şi realizarea marilor proiecte, având trei module opţionale:

1. practică, înţelegerea contextului de lucru,

2. practică, întrebări care apar în practică, copilul în societate,

3. practică, lider profesional, tema specialistului în educaţie timpurie.

Stagii de practică

Există un program de experienţe în şcoli - The school experience programme (SEP), derulat de National College for Teaching and Leadership (NCTL), prin care sunt oferite locuri de practică în şcoli, pentru cei care vor să înceapă formarea iniţială (ITT) pe o temă secundară.

Există o bază de date EduBase cu o listă de instituţii. Pentru a aplica la un curs de formare este nevoie de cât mai multă practică. Unele centre cer un minimum de 10 zile de practică.

Rute alternative de formare. Supliment de formare pentru meseria de educator-puericultor, în cazul persoanelor care vin din specialităţi/profesii conexe celei de educator în creşă

Rutele alternative de formare aplicate sunt:

- Ruta 3 pe baza unei licenţe, full time, care ţine 3-4 ani şi corespunde nivelului ISCED 6 și

- Ruta 4, pentru cei care lucrează cu copiii, care prevede 3 luni de specializare.

Numărul optim de copii ce revin la un educator-puericultor (pe cazuistică) este:

- 1 adult la 3 copii – dacă au vârsta mai mică de 1 an și de 1 an,

- 1 adult la 4 copii - dacă au vârsta de 2 ani;,

- 1 adult la 13 copii - dacă au vârsta de 3 ani.

 Atribuţii și competenţe generale (fişa postului)

Fișele de post diferă de la un angajator la altul, dar există elemente constante pe care le voi aminti în cele ce urmează.

În primul rând toţi fac referire la standardele educaţionale de profil.

Apoi, în cele mai multe fişe, regăsim responsabilităţi de tipul:

1. Planificarea învăţării - profesorul să asigure un progres în ceea ce privește capacitatea de înţelegere a copilului, prin selectarea sarcini stimulante și care trezesc curiozitatea copilului, prin identificarea copiilor cu cerinţe speciale, a acelor care au posibilităţi intelectuale înalte sau a acelor care nu stăpânesc fluent limba engleză; să fie capabil de a crea un mediu de învăţare stimulativ, astfel încât copilul să poată explora independent de un adult lumea apropiată; profesorul să fie capabil să utilizeze în mod constructiv informaţiile furnizate din evaluarea  copiilor, să găsească oportunităţi pentru copil de dezvoltare fizică, intelectuală, spirituală, morală și civică etc..

2. Managementul clasei și al predării - profesorul să organizeze activităţi diversificate: frontal, individual și pe grupe, să contribuie la păstrarea unei atmosfere de lucru necesară studiului și câștigării încrederii copiilor, să construiască relaţii pozitive în clasă; să selecteze așteptări comportamentale înalte în privinţa copiilor, să utilizeze metode de lucru care să păstreze interesul copiilor și să îi angajeze în sarcini; să asculte opiniile copiilor şi să modeleze aptitudinile lor sociale etc.).

3. Monitorizarea, aprecierea, înregistrarea progreselor copiilor - raportate la obiectivele de învăţare propuse de el și la cele cerute prin standarde şi la progresul copilului faţă de perioadele precedente; să îi informeze pe părinţi despre evoluţia copilului).

4. Management și administraţie - să preia diverse sarcini administrative și organizaţionale, să participe la stabilirea curriculumului școlii respective și să demonstreze interes pentru formarea sa prin participare la cursuri, să stabilească parteneriate și relaţii apropiate cu părinţii şi cu alte instituţii, să prezinte pozitiv instituţia unor parteneri).

          În alt document apar câteva cerinţe suplimentare pentru candidaţii EYFS, care „trebuie să dovedească:

          - respect și afecţiune pentru copii,

          - abilităţi de comunicare excelente,

          - abilităţi de ascultare bune,

          - capacitatea de a învăţa rapid,

          - abilităţi excelente de organizare,

          - capacitatea de a inspira și entuziasma copiii mici,

          - energie, inventivitate, responsabilitate, răbdare,

           comportament grijuliu,

          - înţelegerea nevoilor și sentimentelor copiilor,

          - capacitatea de a lucra independent, precum și capacitatea de a lucra în echipă,

          - simţ al umorului și capacitatea de a privi în perspectivă.”.

În acelaşi document se specifică următoarele: „Activitatea unei astfel de persoane este de multe ori alertă și va trebui să facă dovadă de rezistenţă pentru a ţine pasul cu nevoile unui grup mare

de copii plini de viaţă. Aptitudinile creative, cum ar fi muzică, dans, teatru, arte și meserii, sunt considerate un avantaj”.

          În documentul EYFS Stage Profile se spune că printre cerinţele activităţii unui profesor sunt: înţelegerea copiilor, colectarea unor informaţii despre copii (fişe de observaţie, realizarea unor poze din timpul unor activităţi sau filmări) şi informarea părinţilor sau a altor persoane interesate de copii; observarea interacţiunilor zilnice.

Unele asemănări şi diferenţe faţă de sistemul de formare din România

          În acest moment, nivelul de calificare în Marea Britanie este diferit de cel din țara noastră.

În România, cursurile pentru educator-puericultor sunt de scurtă durată şi cerinţele de admitere sunt de obţinere a Diplomei de Bacalaureat.

          În ambele ţări sunt elaborate standarde la nivel naţional, documente care stau la baza structurii cursurilor de formare.

          Atât în Anglia, cât şi în România, tendinţele sunt de a forma profesionişti cu înaltă calificare, cu studii universitare, deşi în acest moment există persoane care lucrează în domeniu şi care au niveluri de educaţie diferite.

În România există cursuri liceale (în cadrul liceelor pedagogice) şi cursuri de masterat pentru domeniul acesta, dar şi o bogată ofertă de cursuri propusă de ONG.