„Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de individ. El presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie pe inovare.” (Nicolae Stan).

Managementul educaţional a suscitat, de-a lungul timpului, interpretări multiple., astfel:

- „o funcţie executivă destinată punerii în practică a politicilor aprobate”, diferenţiindu-l de leadership, care presupune „responsabilitatea pentru formularea politicilor şi, unde este cazul, transformarea organizaţională” - Bolam (1999);

- „managementul presupune o serie de activităţi orientate către utilizarea eficientă şi eficace a resurselor organizaţionale pentru atingerea obiectivelor organizaţionale” - Sapre (2002);

- „managementul educaţional trebuie să aibă în vedere mai ales scopul şi obiectivele educaţiei” - Bush (1999, 2003).

Managementul educațional reprezintă știința conducerii învățământului, fundamentată pe conducerea competentă și eficientă a învățământului, atât la nivel de sistem, cât și la nivelul fiecărei instituții de învățământ.

În această viziune, educația este un fel de companie condusă de unul sau mai mulți manageri. Date fiind însă finalitățile sistemului de învățământ, complexitatea procesului educațional, varietatea și amploarea resurselor implicate și specificitatea produsului final care nu este unul concret și palpabil, managementul educațional are un specific aparte pronunțat, evidențiat, în principal, prin ceea ce teoreticienii numesc componenta umană a procesului și o plasează în centrul și la baza „companiei educaționale” .[1]

Reușita aplicării managementului educațional depinde de respectarea unor cerințe de bază, precum: prioritatea calității, claritatea obiectivelor stabilite, motivarea și participarea factorilor implicați, utilizarea rațională a resurselor și a elementelor educației, adaptarea continuă a proceselor la rezultate.

Managementul educațional este un concept multidimensional care, ca domeniu de studiu și practică, a fost desprins, în mod evident, din principiile managementului general.

Managementul educațional se manifestă la diferite niveluri:

-          macro - managementul sistemului de învăţământ şi al procesului de învăţământ, pe ţări şi pe niveluri: european, naţional, local;

-          intermediar - managementul organizaţiilor şcolare, care se referă la coordonarea structurilor educaționale de către managerii de vârf din învăţământ, de la ministru la director de şcoală;

-          micro - managementul claselor de elevi care analizează modurile de organizare a lecţiilor şi a claselor de către managerii operaţionali din învăţământ (profesorii).

În România termenul de management educațional a pătruns destul de recent, după 1989.

Abordarea teoretică a interacţiunilor la nivelul organizaţiei dintr-o perspectivă dinamică şi creativă, dar mai ales valoarea aplicativă a acestui model, ne-au determinat să analizăm posibilitatea de a- l transfera în practica educativă. Acest construct din punct de vedere teoretic se fundamentează pe şase idei esenţiale, acestea putâdu-se constitui în principii ale managementului educaţional interactive[2]:

1. Organizaţia este compusă din coautori (educatori) şi coactori (educabili) interdependenţi, care se respectă reciproc (dacă într-o primă fază un coautor fixează obiectivele organizaţiei, într-o alta el devine coactor în realizarea lor);

2. Fiecare problemă trebuie rezolvată la nivelul la care a fost identificată, de către cei care au formulat-o (dacă se decide pot fi solicitaţi experţi din afara organizaţiei);

3. Organizaţia trebuie să-şi formeze deliberat oamenii, contribuind astfel la dezvoltarea lor personală;

4. Fiecare membru al organizaţiei trebuie implicat în activităţi de cercetarea şi descoperire, fără a primi de-a gata informaţiile necesare, vizând participarea personală şi autentică în procesele comunicaţionale;

5. Distribuţia puterii reflectă distribuţia cunoştinţelor (a şti să faci, a şti să fii).

Managementul educaţional are în vedere realizarea obiectivelor strategice şi operaţionale ale instituţiei şcolare, îndeplinirea misiunii şcolii, expresie a viziunii, ethosului şi culturii organizaţionale.

Managementul trebuie să fie orientat spre atingerea obiectivelor educaţionale, dar acestea trebuie să fie în acord cu aspiraţiile şcolii şi ale comunităţii.

Accentul activităţii manageriale se pune pe conducerea şi coordonarea oamenilor, pe dirijarea potenţialului acestora. Relaţionarea eficientă a managerului şcolar în mediul educaţional sau în afara acestuia este garantată de dezvoltarea şi capacitatea de a folosi următoarele categorii de competenţe[3]:

1.competenţe de comunicare şi relaţionare;

 2.competenţe psiho-sociale;
3.competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale;

4.competenţe de conducere / coordonare şi organizare;

5.competenţele de evaluare;

6.competenţele de gestionare şi administrare a resurselor;
7.competenţe care vizează dezvoltarea instituţională;
8. competenţele care vizează self-managementul.

Managementul educațional, ca activitate psihologică, se bazează pe trei caracteristici[4]:

1.Conducere  de  sistem  primar (abordare  globală  a  tuturor  elementelor  educației  și a aplicațiilor specifice funcției conducerii, la diverse niveluri);

2. Conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului educației, prin funcțiile manageriale: planificare – organizare, orientare metodologică, de reglare - autoreglare).      

3. Conducere strategică (evoluție inovatoare de perspectivă a sistemului la diferite niveluri de organizare).

Managementul educațional are caracter multiplu determinat[5]

- social, după obiectul activității sale; 

- educativ, având în vedere rolul predominant educațional al școlii; 

- sistemic, în concordanță cu sistemul general de management; 

- economic, urmărind continuu creșterea eficienței muncii; 

- multidisciplinar, datorită interferenței informațiilor din domenii diferite în timpul actului educațional;

Tipologia managerilor educaționali:

1) educatoare, învățător, profesor care conduce activitatea  didactică  la nivelul unuicolectiv - clasă sau grupă;

          2) profesorul-diriginte, conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau grupe de elevi;

          3) profesorul-logoped, conduce procesul de formare a limbajului și de asistență psihopedagogică specifică elevilor și părinților la nivel teritorial și județean prin centrele logopedice, și la nivel interșcolar prin cabinete logopedice;

          4) profesorul-consilier, conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice și părinților la nivel teritorial-judetean prin centrele de asistență psihopedagogică și, la nivel interșcolar prin cabinetele de asistență psihopedagogică;

          5) profesorul-metodist, conduce activitatea metodică la nivel teritorial și județean prin Casele corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și catedrele metodice;

          6) profesorul-director, conduce activitatea unei unități de învățământ la nivel global;

          7) profesorul-inspector școlar, conduce inspecțiile de diferite tipuri: școlară, generală, teritorială; școlară de specialitate; școlară cu scop de perfecționare și cercetare pedagogică;

          8) profesorul - învatamânt superior: asistent, lector, conferențiar, profesor;

          9) profesor – manager învățământ superior: rector, prorector, decan, prodecan, director de departament.

 

 



[1] Mike Pedler, John G. Burgoyne, Tom Boydell: The learning company: a strategy for sustainable development, London, McGraw-Hill, 1991

[2] Joița E. Management educațional. Profesorul – manager: roluri și metodologie. București: Polirom, 2000. 232 p.

[3] G.Raicu, J.B. Raicu, Managerul școlar și provocările descentralizării, p.51

[4] Sorin Cristea, 2003, Managementul organizatiei scolare, p. 32.

[5] E. Joita, 2000, Management educational, p. 21