Mediatorul școlar – necesitate a sistemului de învățământ contemporan

Profesia de mediator şcolar a fost introdusă experimental în România în anii ’90, prin intermediul unor proiecte derulate în sectorul ONG, cu scopul de a facilita accesul la educaţie al copiilor proveniţi din grupuri defavorizate.

În perioada, 2000- 2001, prin proiectul educaţional PHARE pentru categorii dezavan- tajate de elevi, MECT a elaborat şi a introdus în COR (Clasificarea ocupa- ţiilor din România), cu începere din 2001, funcţia didactică auxiliară de mediator şcolar.

Încadrarea actuală în COR a funcţiei de mediator şcolar este: Mediator şcolar, Subgrupa majoră 33, Grupa minoră 334, Grupa de bază 3340, Nivel de instruire: 3 (studii medii sau postliceale).

Mediatorul şcolar este angajatul şi subordonatul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau al centrelor de resurse şi de asistenţă educaţională.

Angajarea mediatorului şcolar se face la solicitarea şcolii şi/sau a comunităţii, la propunerea inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, la cererea autorităţilor publice locale, a organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale.

Mediatorii şcolari sunt încadraţi:

- prin Centrele Judeţene/al Municipiului Bucureşti de Resurse şi de Asistenţă Educaţională (CJRAE), finanţate de Consiliile Judeţene/ al Municipiului Bucureşti

- prin angajarea de către Consiliul Local/Judeţean de care aparţine unitatea şcolară pentru care se asigură servicii de mediere şcolară;

- prin finanţare acordată de ONG-uri şi de grupuri de iniţiativă locale, în baza colaborării acestora cu CJRAE şi ISJ/ISMB.

Îndrumarea metodologică a activităţii mediatorului şcolar revine centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională, iar coordonarea şi monitorizarea activităţii acestuia conducerii unităţii/unităţilor de învăţământ preuniversitar în care mediatorul îşi desfăşoară activitatea.

Mediatorul școlar poate fi:

a) absolvent de liceu, filiera vocatională - specializare mediator școlar sau absolvent al oricărui alt profil, urmat de un curs de formare profesională cu specializarea mediator școlar, recunoscut de Ministerul Educatiei Naționale;

b) absolvent al învățământului obligatoriu cu durata de cel puțin 8 clase, urmat de parcurgerea cursurilor de formare profesională cu specializarea mediator școlar, recunoscute de Ministerul Educatiei Naționale, și în curs de completare a studiilor liceale.

Pe postul de mediator școlar se recomandă angajarea unei persoane care cunoaște limba și cultura comunității locale pentru care sunt necesare serviciile de mediere școlară.

Competenţele necesare exercitării profesiei de mediator şcolar sunt:

- competenţe fundamentale: planificarea activităţii, munca în echipă, dezvoltarea profesională, şi utilizarea PC;

- competenţe generale: comunicarea şi rezolvarea de conflicte;

- competenţe specifice: dezvoltarea parteneriatului şcoală-comunitate, consilierea familiilor /categoriilor sociale dezavantajate privind rolul şi importanţa şcolarizării copiilor, aplicarea practicilor incluzive, depăşirea dificultăţilor emoţionale şi comportamentale ale copiilor cu nevoi speciale, asigurarea respectării drepturilor copilului, promovarea limbii, tradiţiilor şi obiceiurilor comunităţii în şcoală.

Principalele responsabilități și atribuții ale mediatorului școlar sunt:

· Facilitează dialogul şcoală-familie-comunitate.

· Contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului şcolii faţă de comunitate şi al comunităţii faţă de şcoală.

· Monitorizează copiii de vârstă preşcolară care nu au fost înscrişi la grădiniţă şi sprijină familia (susţinătorii legali) în vederea înscrierii copilului în învăţământul preşcolar.

· Monitorizează copiii de vârstă şcolară care nu au frecventat cursurile învăţământului obligatoriu şi propune consiliului şcolii soluţii optime de recuperare şi de facilitare a accesului acestora la programe de educaţie alternative (a doua şansă, învăţământ cu frecvenţă redusă, programe de intervenţie personalizată, „Şcoala de după şcoală”etc).

· Adună date statistice relevante pentru accesul la educaţie şi sprijină direct şi prioritar menţinerea copiilor în sistemul de învăţământ obligatoriu.

· Asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar, monitorizează situaţia şcolară şi activităţile extraşcolare ale acestora, încurajând participarea acestora la educaţie.

· Transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime pentru asigurarea accesului egal al copiilor la educaţie.

· Previne şi mediază conflictele între familie, comunitate şi şcoală;

· Ajută părinţii, profesorii, elevii să cunoască şi să depăşească barierele care îi împiedică pe unii copii să participe la educaţie (prejudecăţi sociale, culturale, lipsa de încredere în educaţia formală etc.).

· Contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea valorilor culturale tradiţionale ale acesteia în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu specific multicultural cu părinţii şi ceilalţi membri ai comunităţii.

· Sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin colaborare cu conducerea şcolii şi cu reprezentanţii comunităţii.

· Informează autorităţile despre orice posibilă încălcare a drepturilor copilului, sprijinind demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective.

Potrivit prevederilor Legii nr 192/2006, serviciile de mediere a conflictelor şcolare pot avea loc la solicitarea mediatorului de către părţile aflate în conflict (elevi, profesori,alte persoane), iar dacă părţile din conflict sunt minori, cererea poate fi formulată de către părinţii acestora sau de către directorul instituţiei. După ce mediatorul, împreună cu părţile parcurg etapa informării asupra medierii, se ia hotărârea iniţierii sau refuzului procesului de mediere.

Serviciile de mediere a conflictelor şcolare pot viza neînţelegeri între elevi, elevi şi profesori, elevi şi personalul auxiliar sau chiar între profesori, condiţia esenţială fiind aceea ca aceste tipuri de neînţelegeri să aibă loc în cadrul şi/sau în timpul programului şcolar. În micile conflicte ivite aproape cotidian, „mediatorul” este profesorul sau dirigintele, imediat gasindu-se cea mai potrivită soluţie pentru a dezamorsa energiile negative.

BIBLIOGRAFIE

- Urea Ionela Roxana – Mediatorul școlar, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Universitară, București, 2015

- Peyorux Olivier, Rotaru Adriana Maria - Ghidul mediatorului școlar în România, Ed. Repograph, Craiova, 2012

- Catalogul Ocupațiilor din România COR (2001)

- Ordinul MECT nr. 1539/19 iulie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 670/1.X.2007

ACCES BLACKBOARD

BENEFICIAR

PARTENERI

Mediatorul școlar – necesitate a sistemului de învățământ contemporan