La nivelul managementului organizației școlare există diverse strategii și practici manageriale eficiente privind motivarea cadrelor didactice, raportate la obiectivele și variabilele individuale şi cele or­ganizaţionale. Andrițchi (2011) identifică mai multe dimensiuni și, respectiv, condiții/ practici manageriale de succes privind motivarea cadrelor didactice:

Comunicarea organizaţională eficientă - este facilitată/ condiționată de:

­         atmosfera organizaţională favorabilă: crearea unui climat psihosocial favo­rabil/pozitiv în cadrul instituţiei școlare are ca efect creşterea nivelului de înţelegere, toleranţă, empatie şi sprijin reciproc între membrii organizației.

 

­         modalitatea de transmitere a mesajelor și a conținutului acestora are efect atât asupra personalului didactic, cât și asupra elevilor și părinților acestora: mesajele pozitive sporesc încrederea, optimismul, climatul favorabil din școală și devotamentul/ angajamentul față de instituția respectivă (de exemplu: panourile/avizierele - pot fi vizualizate şi analizate atât de cadrele didactice, cât şi de elevi și de părinţii acestora; gestionarea fondurilor școlii într-un mod transparent; prezentarea performanțelor/realizărilor din cadrul școlii).

­         comunicarea managerială motivantă: comunicarea managerului școlii atât cu membrii organizaţiei, cât şi cu persoane/ grupuri sociale/ in­stituţii din afara școlii. O comunicare motivantă a managerului eficient se bazează pe feedback-ul verbal pozitiv sau recunoaşterea meritelor (feedback-ul pozitiv faţă sub­ordonat, după ce acesta a realizat o sarcină, un obiectiv sau a încheiat o perioadă de activitate). Important este modul în care managerul școlar se adresează subordonaţilor: modalitățile de comunicare (verbală și nonverbală) pozitivă în transmiterea sarcinilor va conduce la stări afective pozitive, simpatie, înțelegere, cooperare.

Climatul psihosocial favorabil - este facilitat/ condiționat de:

­         stările, sentimentele și trăirile afective pozitive ale membrilor organizației școlare;

­         componentele cognitive (informații, cunoștințe, percepții, opinii, credinţe etc.);

­         aspectele comportamentale (implicare etc.) ale membrilor grupurilor și echipelor din cadrul organizației școlare – percepțiile pozitive ale angajaților vor ori­enta pozitiv activităţile şi deciziile organizaţionale.

Crearea de către managementul școlar al unui climat psihosocial favorabil va avea ca efecte pozitive la nivelul angajaților: atmosferă/ stare de spirit plăcută, cordialitate, asumarea riscului, acceptarea și asumarea rolurilor, susţinerea, cooperarea, responsabi­litatea, implicarea în sarcini și luarea deci­ziilor, claritatea obiectivelor, afilierea la grup, eficienţa administrativă, implicare, dispoziţia spre inovare, sociabilitate etc.

Dezvoltarea unui climat etic constituie, de asemenea, un fac­tor motivant în cadrul instituției școlare. Elaborarea Codului etic va specifica regulile etice generale prin care instituţia va transpune comportamental valorile spre care aspiră.

Codul etic vizează următorii pași de elaborare:

ü Definirea clară a valorilor prioritare ce sus­ţin strategia de dezvoltare a instituţiei;

ü Analiza SWOT şi identificarea valorilor existente ce susţin climatul în instituţie: se vor evidenția acele valori care generea­ză comportamente ce susțin punctele forte, diminuează punctele slabe, profită de oportunităţi şi protejează de potenţialele ameninţări.

ü Fiecărei valori i se va asocia exemple de comportamente concrete care să le reflecte.

ü Precizarea aşteptărilor din partea angajaţilor şi negocierea lor.

ü Analiza Codului etic în cadrul şedinţelor de catedră şi oferirea feedback-ului în raport cu modalitatea de dezvoltare a acestuia.

ü Aprobarea Codului etic în cadrul Consiliului profe­soral şi distribuirea ulterioară pe catedre, afişare la avizier.

ü Actualizarea şi dezvoltarea periodică/anuală a Codului etic.

Starea de bine în cadrul organizației - este facilitată/ condiționată de:

­         crearea unui mediu de lucru sănătos, care să asigure starea de mulţumire, de securitate, sănătatea (fizică și psihică) cadrelor didactice; managerul să acorde atenția optimă experienţelor individuale și de grup ale angajaților, relaţiilor interpersonale existente, atmosferei din interiorul insti­tuţiei etc.

­         promovarea practicilor sănătoase: men­ţinerea echilibrului dintre viaţa personală şi cea profesională, dezvoltarea personală şi profesio­nală a angajaţilor, siguranţa şi sănătatea la locul de lucru, recunoaşterea şi aprecierea angajaţilor, implicarea lor; diminuarea/gestionarea stresului (oferirea de sprijin sau consiliere pentru problemele personale sau profesionale; construirea unor echipe unite; sta­bilirea unor politici nondiscriminatorii; programe de dezvoltare a abilită­ţilor de relaţionare, de schimbare a stilului de lucru sau de viață (prin participarea la cursuri de management al timpului, dezvoltarea asertivităţii etc.).

     Se recomandă derularea de programe și practici care vizează:

·        starea de bine în plan fizic şi psihic, securitatea muncii, prin: programe sportive, edu­caţia pentru sănătate, tehnici de relaxare, training-uri pentru dezvoltarea abilităţilor de soluţionare a conflictelor şi în dome­niul siguranţei la locul de lucru, asistenţa psihologului pentru reducerea stresului, instruire în managementul stresului, consiliere şi coaching, tehnologii informaţio­nale pentru activitate etc.

·        recunoaşterea contribuţiei angajaților pentru perfor­manţele instituţiei şi pentru realizarea unor progrese profesionale şi personale, prin:  premii, ceremonii de onorare, diplome, recunoaşterea me­ritelor în comunicatele oficiale din insti­tuţie.

·        dezvoltarea relațiilor socio-afective și a inteligenței emoționale, prin: grija pentru persoană, cursuri în domeniul inteligenţei emoţionale, implicare în activități comunitare etc.

·        creșterea gradului de implicare a angajaţilor în procesele de luare a deciziilor din instituţie, prin: programe de responsabilizare şi etică, investiţii în etică, oferirea de şanse egale, aprecierea diferenţelor, implicare culturală, negocierea schimbărilor,  recu­noaşterea angajaţilor performanți etc.

·        intervenția psihologică, prin: participarea angajaților la şedinţe de consiliere psihologică, programe de training sau teambuilding.

SURSE BIBLIOGRAFICE:

Andrițchi, V. (2011). Motivarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. În: Univers Pedagogic. (4), 53-59. Chișinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Pânișoară, G., & Pânișoară, I. O. (2005). Motivarea  eficientă. Ghid practic. Iași: Polirom.