Studile și cercetările contemporane atestă importanța majoră a mediului familial în dezvoltarea și evoluția personalității copilului (în adaptarea și integrarea școlară și socială).

          Pe de altă parte, sistemul educativ școlar reprezintă agentul cel mai semnificativ în pregătirea copilului pentru viața socială și în corectarea disfuncționalităților/ erorilor educative parentale. Cu atât mai mult, cu cât misiunea școlii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerințele sociale.

          Concomitent cu activitățile didactice propriu-zise, cadrul didactic are menirea și posibilitatea de a contribui la dezvoltarea personalității elevului, ținând seama de particularitățile sale bio-psiho-individuale și sociale; ereditatea, ca factor unic explicativ al personalității și comportamentului uman reprezintă o concepție limitată, întrucât aspectele sociale dobândesc, în timp, pregnanță în cristalizarea și maturizarea personalității.

 

          Contribuția și intervenția educativă din partea școlii asupra părinților, pentru a-i ajuta în demersurile lor educative - precum dezvoltarea responsabilității parentale, a atitudinilor și practicilor educative parentale optime - reprezintă un obiectiv deosebit de important în cadrul relației/ parteneriatului școală – familie.

          Calitatea educaţiei şi succesul şcolar necesită abordarea de strategii și practici variate privind relaţiile de colaborare dintre şcoală, familie şi comunitate. Unitatea școlară, centrată pe elevi și, totodată, responsabilă pentru educaţia formală a copiilor/ elevilor,  trebuie să aibă în vedere crearea unor astfel de parteneriate, pentru a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membrii ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze.

          Parteneriatele reprezintă actual o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi, și nu doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă din sfera relaţiilor publice. În ţările dezvoltate, cu deosebire pe continentul nord-american, parteneriatele şcoală - familie sunt esenţiale în procesul de educaţie a elevilor şi în succesul lor la şcoală.

          Familia contemporană este puternic influențată de schimbarile majore din cadrul societății actuale, cunoașterea și înțelegerea familiei în calitate de partener constant și autentic devenind o prioritate. Prezența în cadrul diferitelor familii a elementelor tradiționale cu elemente moderne generate de noi realități socio-economice determină o diversificare a familiilor și a situațiilor considerate anterior atipice. În acest context, pentru a atrage familia, școala trebuie să ia act de aceste schimbări, prin atitudini și comportamente noi, adecvate. Cunoașterea familiei de către școală devine extrem de importantă și are în vedere cunoașterea trăsăturilor, calităților, problemelor sale specifice, a valorilor  si normelor pe care le promovează, a avantajelor pe care le-ar putea avea.

După cum arată Agabrian (2005), din parteneriatele şcoală - familie cei câștigați sunt, în esență, elevii. Acestea acţionează în următoarele direcţii:

­         ajută profesorii în munca lor;

­         generează și perfecționează competențele şcolare ale elevilor;

­         îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar;

­         dezvoltă abilităţile educaţionale ale părinţilor, creează un mediu de siguranță sporit în şcoli.

          Demersurile / acțiunile din partea școlii, pentru depășirea dificultăților existente la nivelul relației școală – familie, vizează:

­         creșterea inițiativei și implicării managerilor școlari în sensibilizarea și atragerea familiei;

­         elaborarea unor proiecte centrate pe parteneriatul cu părinții;

­         transformarea comitetelor de părinți în structuri actve și dinamice, cu rolul de interfață în relația școal-părinți;

­         diseminarea unor informații clare cu privire la scoală, la activitățile și problemele sale;

­         organizarea unor activități extrașcolare diverse în regim de parteneriat.

          Studiile de specialitate au evidențiat următoarele:

­         Implicarea familiei este o parte importantă pentru calitatea educaţiei, pentru un mediu sigur de învăţare şi de achiziţii ale elevilor.

­         Indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri în educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, scăderea fenomenului delincvenţei.

­         Toţi părinţii doresc cea mai bună educaţie pentru copiii lor.

­         Majoritatea părinţilor vor să se implice mai mult în educaţia copiilor lor, dar mulţi nu ştiu cum să procedeze.

­         Majoritatea cadrelor didactice simt că implicarea părinţilor este o parte vitală a succeselor, dar mulţi nu ştiu cum să-i implice pe aceştia.

­         Şcolile trebuie să încurajeze şi să promoveze implicarea părinţilor.

­         De modul în care şcolile ştiu să-i încurajeze pe părinţi ca să se implice depinde participarea sau nu a acestora la acţiunile comune cu şcoala.

­         Şcolile trebuie să-i încurajeze pe părinţi să le devină parteneri şi să poată lua împreună decizii cu privire la educaţia copiilor lor.

Parteneriatul școală – familie, pentru a fi eficient, trebuie să vizeze dezvoltarea pe mai multe paliere comune cadrelor didactice și părinților, și anume :

®   Luarea deciziilor

®   Acordarea sprijinului

®   Predarea

®   Studiul

®   Comunicarea

În ultimii ani se pune accent și pe un angajament mutual clar stabilit între părinţi şi școală, în baza unui contract educațional individual privind educaţia copilului. Scopul contractului are ca principiu asigurarea condiţiilor optime de derulare a procesului de învăţământ, prin implicarea şi responsabilizarea părţilor în educaţia beneficiarilor direcţi ai educaţiei elevilor. Astfel:

®   Şcoala are responsabilitatea cea mai importantă în procesul instructiv-educativ.

®   Părintele este o persoană responsabilă pentru educarea şi comportamentul copilului şi pentru colaborarea cu şcoala spre beneficiul copilului.

®   Elevul este și el responsabil pentru propria educaţie.

Din momentul semnării acestuia, contractul educațional dintre familie şi şcoală se consideră ca un sistem de îndatoririreciproce în colaborarea părinţilor cu şcoala pentru a educa şi forma copilul.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Agabrian, M., & Milea V. (2005). Parteneriate şcoală-familie-comunitate. Iași: Institutul European.