Accesul la educaţie de calitate reprezintă o provocare, îndeosebi în zonele rurale unde studiază 45% din populaţia şcolară a României (nivel primar şi gimnazial).

Rata abandonului şcolar reprezintă un indicator important prin care se evaluează performanţele sistemului educaţional, pe niveluri de educaţie.

Sintagma abandon şcolar este utilizată cu sensuri diferite, mai mult sau mai puţin corecte. Iată câteva exemple în acest sens:

 - indicatorul abandon şcolar, definit ca rata absenteismului ridicat sau ca pondere a elevilor cu situaţie şcolară neîncheiată: „Din cauza sărăciei, 785 de elevi din judeţul Vaslui au abandonat cursurile în prima jumătate a acestui an şcolar…” [1]

 - indicatorul abandonul şcolar confundat cu indicatorul rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie: „Obiectivul Uniunii Europene privind problema abandonului şcolar este clar şi ferm: o rată de abandon şcolar în UE sub 10% până 2 18    Copiii care nu merg la şcoală în 2020.”[2]

 

 La nivelul statisticii educaţiei sunt utilizate două metode de calculare a abandonului şcolar:

 - abandonul şcolar calculat prin metoda intrare-ieşire – Această metodă de calcul permite obţinerea de date privind abandonul pe parcursul unui an şcolar. Indicatorul rata abandonului şcolar este definit ca diferenţa dintre numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar, exprimată ca raport procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar.

- abandonul şcolar calculat prin analiza de cohortă – Reprezintă o analiză longitudinală retrospectivă, ce presupune urmărirea unui anumit flux şcolar (a unei cohorte de elevi) pe parcursul unui întreg ciclu de învăţământ (de exemplu, cohorta elevilor din clasa I până la finalul clasei a IV-a / cohorta celor care intră în clasa a V-a până la finalul clasei a VIII-a etc.).

Abandonul şcolar a devenit o problemă la nivel european, întreaga Uniune Europeană confruntându-se cu părăsirea timpurie a şcolii. Cauzele sunt dintre cele mai diverse. Printre ele se numără lipsa de atractivitate faţă de ceea ce se numeşte învăţământ tradiţional. Tinerii vor altceva şi, în general, vor să ardă etape, considerând că se pot realiza mai repede fără studii. Şi în UE, printre cauzele principale se numără sărăcia, lipsa de educaţie a mediului în care cresc şi se dezvoltă copiii, dar şi anumite cutume ale unor minorităţi etnice sau de orice alt tip. Am enumerat doar câteva dintre motivele care stau la baza îndepărtării de şcoală.În ultimii ani, România se află constant pe ultimele poziţii dintre ţările UE în evaluările internaţionale ale calităţii educaţiei.

 Durata medie de frecventare a învăţământului, participarea tinerilor în educaţie şcolară şi pregătire profesională, proporţia tinerilor care nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie, pregătire profesională sau angajaţi sunt câteva capitole la care România se află pe ultimele locuri în clasamentele europene.

Conform statisticilor UE, aproximativ șase milioane de tineri renunță annual la școală (aproximativ 14%din numărul de elevi înmatriculați la nivelul Uniunii Europene). În România, aproximativ 270.000 de tineri părăsesc timpuriu școala anual.

În ultimii trei ani,  cele mai mari rate de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii cu vârste de 18-24 de ani se înregistrează în Malta, cu 19,6% dintre tinerii cu vârste de 18-24 de ani, absolvenţi de cel mult opt clase care au abandonat şcoala, urmată de Spania, cu o rată de părăsire timpurie a şcolii de 19% şi de România - cu 18.3% dintre tinerii vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult opt clase şi care au abandonat şcolar[3].

România rămâne o ţară a decalajelor profunde, care atrag după ele discriminări dureroase, cu consecinţe pe termen lung atât în ceea ce priveşte viaţa copiilor, cât şi în ceea ce priveşte societatea în ansamblul ei. Astfel, la nivel naţional, rata de părăsire timpurie a şcolii este de 26,6% în zonele rurale, 17,4% în oraşe mici şi suburbii şi scade la 6,2% în municipii[4].

Aproximativ o cincime dintre elevii români rămân cu cel mult opt clase, în vreme ce peste 75% dintre copiii rromi abandonează şcoala înainte de a împlini vârsta de 14 ani. 37% dintre tinerii de 15 ani sunt analfabeţi funcţional, iar 43% dintre copiii cu dizabilităţi nu sunt înscrişi în nicio formă de învăţământ. Pentru toţi aceşti tineri care renunţă la studii viitorul este negru, pentru că nu-i aşteaptă decât şomaj, sărăcie, marginalizare.

Deşi rata de părăsire timpurie a şcolii a scăzut uşor, de la 19,1% în 2015 la 18,3% în 2017, obiectivul naţional în cadrul strategiei  Europa 2020 (11,3%) rămâne de neatins.

Exemple de bune practice prin proiecte desfășurate în perioada

1. Proiectul pentru Educaţie Rurală (PER)

Instituţia responsabilă: Banca Mondială, Organizaţiile Romilor și Guvernul

Perioada de desfăşurare:2003-2009

Obiectivul general al proiectului este de a îmbunătăţi accesul elevilor din zonele rurale la învăţământ de calitate, atestat de parametri de realizare și grade de finalizare și de tranziţie mai ridicaţi.

Acest obiectiv va fi atins prin:

 • perfecţionarea profesorilor și a directorilor de școală din zonele rurale;

• îmbunătăţirea condiţiilor de învăţare în școlile din mediul rural pentru asigurarea unui minim de facilităţi adecvate și a unor materiale didactice de bază;

• promovarea la nivel de școală a unor programe de inovare și de participare a comunităţilor;

• îmbunătăţirea capacităţii de elaborare a politicilor la nivelul autorităţilor/agenţiilor locale și centrale cu competenţe în domeniul învăţământului.

Rezultatele proiectului :

10.757 de unități școlare (toate școlile rurale din sistemul învățământ obligatoriu) și peste două milioane de elevi; au fost instruiți și mentorați 62.029 profesori preuniversitari și profesori universitari în zone rurale (80% dintre profesorii din zonele rurale)

• Pregătirea a 200 de manuale în format DL 3.045 profesori necalificați au promovat programe de conversie (inclusiv psihopedagogie)

• 1.467 de școli cu mobilier nou

• 428 școli beneficiază de instalații noi de apă de băut

• 316 școli cu facilități modernizate; 42 de depozite echipate

• 1,2 milioane de cărți furnizate către bibliotecile școlare pentru toate școlile rurale cu clase V-VIII (4,250)

• 2,5 milioane de cărți, 2 mil. de postere, 130.000 de hărți de perete, 7.800 de globuri, 53.000 de mingi, 14.000 de canapele, 4260 de cronometre

• Seturi științifice pentru profesori și elevi în 8.000 de școli

• Laboratoare multimedia cu: 2.300 video proiectoare și multifuncționale, 1.875 laptop-uri, 1.725 video camere

• 7.662 de școli și comunități pregătite pentru proiectarea și implementarea unui proiect

• 1.537 burse implementate

2. Accesul la educaţie al copiilor din medii defavorizate, (PHARE, desfășurat între 2001 – 2010), a doua șansă

Instituţia responsabilă: Uniunea Europeană, Organizaţiile Romilor și Guvernul

Perioada de desfăşurare:2001-2010

Obiectivul proiectului: Sprijinirea implementării strategiei MECȘ privind lărgirea accesului la educaţie al copiilor din medii defavorizate cu accent special pe comunităţile rome pentru a combate excluderea și marginalizarea sociale și pentru promovarea drepturilor omului și egalităţii de șanse. Unul din obiectivele specifice se referă la îmbunătăţirea condiţiilor și a accesului la învăţământul preșcolar pentru copiii din mediile defavorizate.

Toate cele 5 programe PHARE dezvoltate ulterior au acest obiectiv și mecanismele specifice (conceptul de “grădiniţă de vară”, mediere școlară, conceptul de “școală a părinţilor” și implicarea activă a acestora în educaţia copiilor) dezvoltate în primul program în 10 judeţe, au fost transferate în următoarele programe dezvoltate la nivel naţional, în toate cele 42 de judeţe.

Prin acest program, MECȘ a avut ca obiectiv readucerea în sistemul de învăţământ a tinerilor care au abandonat școala înainte de finalizarea studiilor obligatorii.

Rezultatele proiectului:

• Elaborarea a 72 de ghiduri metodologice pentru profesori, pregătirea a 650 de profesori, îmbunătățirea condițiilor de învățare în 1400 de școli în vederea asigurării siguranței școlilor, a unor condiții sigure de igienă și confort educațional în aceste condiții de învățare

• furnizarea de instruire pentru 550 de directori de școală și 7725 de profesori din 42 de județe care au participat la sesiuni de instruire privind învățământul incluziv, metode de predare-învățare active, dezvoltarea și implementarea unui curriculum al școlii, a învățământului de remediere și Programele A Doua Șansă.

• pregătirea unui nou curriculum necesar programelor A Doua Șansă, care includ subiecte legate de cultura și tradițiile comunității rome,

• 584 de mediatori școlari din 36 de județe au participat la cursuri specializate și acum sunt deja angajați în comunități din provincie.

• înființarea a 36 centre de resurse pentru educația incluzivă în 36 de județe participante la program;

• finalizarea procedurilor de achiziție/reabilitare pentru 300 de școli din comunități defavorizate din primele 25 de județe care au făcut obiectul programului;

• dezvoltarea materialelor educaționale relevante pentru grupul țintă;

• livrarea de cursuri de educație de remediere;

• organizarea de grădinițe de vară;

• dezvoltarea de activități cu părinții în 450 de școli beneficiare ale programului A Doua Șansă 2008- 2009 pentru învățământ primar – 268 școli, 4848 de elevi; pentru învățământul secundar inferior – 332 de școli, 5204 de elevi

3. Proiect privind reabilitarea infrastructurii școlare

Instituţii responsabile: BEI, Banca de dezvoltare a Consiliului Europei, Organizaţiile romilor și Guvernul

Obiectivul: Reabilitarea școlilor din înv.preuniversitar, modernizarea și mobilarea acestora pentru a restabili siguranţa, igiena și confortul elevilor

Perioada de desfăşurare: 2003-2013

Rezultate obţinute:

1113 de locații - 610 de clădiri noi și 503 de clădiri reabilitate.

Beneficii din investiții: școli reabilitate, modernizate și restabilirea siguranței, igienei și confortului elevilor; 356500 de elevi beneficiari ai acestor intervenții.

4. Reforma educaţiei timpurii pentru copiii romi

Instituţii responsabile: Organizaţiile de romi, Guvernul și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei

Obiective: Obiectivul general al Proiectului de reformă a învăţământului preșcolar este îmbunătăţirea calităţii infrastructurii sistemului preșcolar și răspunsul la necesităţile de bază ale copiilor de vârstă mică prin servicii îmbunătăţite, pentru a le permite acestora să-și atingă potenţialul maxim și pentru a atinge standardele educaţionale europene și internaţionale.

În mod specific, Proiectul de reformă a învăţământului preșcolar va avea următoarele obiective:

a) Îmbunătățirea calităţii infrastructurii actuale a sistemului prin asigurarea reabilitării și a dezvoltării unităţilor de învăţământ preșcolar;

b) Îmbunătățirea calităţii învăţământului preșcolar prin instruirea internă a cadrelor didactice și prin furnizarea de materiale de studiu pentru profesori;

c) Îmbunătăţirea eficienţei sistemului de învăţământ prin dezvoltarea pe mai departe a sistemului informatic de management educaţional al MER (Ministerul Educaţiei și Cercetării) și prin crearea Centrelor de resurse pentru educaţie și dezvoltare.

Perioada de desfăşurare: 2007-2012

Rezultate:

- Îmbunătățirea managementului grădinițelor reflectat în: îmbunătățirea planificării grădinițelor, prin participarea activă și implicarea părinților; dezvoltarea profesională a managerilor și al altor membri ai personalului (aproximativ 2500 de manageri și 13000 alți membri ai personalului: educatoare, administratori, bucătari și alți membri ai personalului din serviciile de îngrijire) din grădinițe ce beneficiază de oportunități de dezvoltare profesională;

 - responsabilitate crescută prin dezvoltarea cunoștințelor din partea părinților despre performanțele copiilor lor.

- 340 grădinițe reabilitate, echipate cu mobilier specific și alei speciale de acces pentru copiii cu dezabilități motorii; 410 de grădinițe nou construite, echipate cu mobilier specific și alei de acces pentru copiii cu disabilități motorii;

- îmbunătățirea aptitudinilor și a abilităților pentru profesorii din sistem, ca urmare a oportunităților de dezvoltare puse la dispoziție (aproximativ 35000 de profesori);

- calitatea sporită serviciilor prin: 318 Centre de Resurse ce furnizează servicii integrate la nivel național; o furnizarea de materiale didactice/de învățare, jocuri și alte materiale pentru aproximativ 13.000 de grădinițe.

5. Programul pentru proiectul de educaţie timpurie incluzivă (PETI), ca o componentă a programului de integrare cu succes în şcoală (PIS)

Instituţii responsabile: Banca Mondială, organizaţiile romilor și Guvernul

Obiectivul:

Obiectivul Programului ÎETC este acela de a alinia comunităţile rome la politicile și programele reglementate ale MECȘ. Programul ÎETC este sprijinit, având în vedere importanţa intervenţiilor făcute în primii ani ai copilăriei, influenţa de lungă durată asupra dezvoltării copiilor, pregătirea lor pentru școală și continuarea studiilor, în special în cazul romilor care fac în mod specific obiectul Programului de Incluziune Socială al BM. Principalul rezultat estimat al programului este: creșterea participării copiilor din grupurile vulnerabile în grupurile ţintă ale activităţilor ÎETC.

Perioada de desfăşurare: 2006-2013

Rezultate obţinute:

• 5.000 de copii din categoriile defavorizate, în special din comunitățile rome vor avea acces la o infrastructură și servicii educaționale îmbunătățite (numărul mediul de copii pentru fiecare grădiniță este de 70);

• 3900 de membri ai personalului (profesori, îngrijire și personal medical) din grădinițele selectate și alte categorii de personal didactic și nedidactic din unitățile ÎETC (inclusiv creșe) instruiți

• 100 de manageri de grădinițe participă la un curs de instruire cu accent pe educația incluzivă, nediscriminare, ajustarea curriculumului la necesitățile comunitățile indivizilor și ale comunităților, comunicarea eficientă în context multicultural;

• 1,500 de părinți din grădinițele selectate participă la cursurile de instruire

• 50 de grădinițe din comunitățile defavorizate vor fi reabilitate și echipate conform standardelor în vigoare;

• 20 de clădiri noi din comunitățile defavorizate vor fi construite și mobilate

• 10 grădinițe de familie / sateliți ai grădinițelor din zone rurale, ce funcționează ca soluții alternative pentru comunitățile ÎETC;

• 8 Centre de resurse pentru părinți organizate, echipate corespunzător și funcționale în grădinițe din 8 zone defavorizate ce fac obiectul proiectului.

Considerăm necesare adoptarea următoarelor soluţii pentru a remedia  situaţia abandonului școlar:

1.      Înţelegerea cauzelor principale ale abandonului şcolar

2.      Implementarea unei metodologii centrate pe elev

3.      Finanţarea sistemului de educaţie cu 6% din PIB

În concluzie, putem afirma că contextul social discriminatoriu şi lipsa politicilor publice prin care finanţarea să urmeze în mod real elevul conduc la faptul că şcolile din mediul rural înregistrează punctaje sub mediul urban în ceea ce priveşte toţi indicatorii de performanţă.

 

Bibliografie

Copiii care nu merg la şcoală : o analiză a participării la educaţie în învăţământul primar şi gimnazial / UNICEF România, Apostu Otilia, Balica Magdalena, Fartuşnic Ciprian, ... - Buzău : Alpha MDN, 2012

Strategia pentru Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România

www.economica.net