Liderii adevărați ne impresionează și știu să stimuleze tot ce este mai bun în oameni. Eficiența lor, pare să vină din strategie, viziune sau idei percutante, dar în realitate ei acționează la nivel fundamental, făcând apel la emoții și canalizându-le în direcția potrivită. Prin strategiile pe care le creează, mobilizează echipele să acționeze și succesul lor depinde de „cum” acționează. Liderii eficienți înțeleg rolul important al emoțiilor în mediul organizațional, atât prin aspecte măsurabile:
· rezultate mai bune
· păstrarea valorilor
cât și prin aspectele mai puțin măsurabile, dar extrem de importante:
· moralul ridicat
· motivația
· devotamentul
Responsabilitatea emoțională a liderului este o funcție elementară și în același timp și cea mai importantă a conducerii. În organizațiile moderne, această funcție revine ca obligație pentru conducere la nivelul ierarhic cel mai înalt, având misiunea de a canaliza emoțiile colective în direcție pozitivă și de a îndepărta emoțiile negative/ „toxice”.
Liderul are capacitatea de a influența emoțiile tuturor, de a găsi căi eficiente de a înțelege, îmbunătăți și administra propiile emoții dar și ale celorlați.
- canalizarea emoțiilor către entuziasm va avea ca efect creșterea performanței; dimpotrivă dacă ranchiuna și anxietatea este perpetuată, efectele vor duce la scăderea randamentului. Când emoțiile sunt canalizate într-o direcție pozitivă, liderii pot obține ceea ce este mai bun de la subordonați - acest efect se numește rezonanță.
- disonanța în leadeship apare când emoțiile sunt canalizate într-o direcție negativă, subminand emoțiile ce permit performanța.
Conducerea bazată pe inteligența emoțională folosește competențele ce țin de inteligența emoțională, prin modul în care liderii se raportează la propria lor persoană, dar și la ceilalți. „Decăderea sau prosperitatea unei organizații depinde într-o proporție semnificativă de eficiența liderului în acoperirea acestei dimensiuni emoționale fundamentale” (Boyatzis, Goleman și McKee, 2007, p. 22).
Ansa deschisă
Atitudinea unui lider – ceea „ce face” și „cum face” – este foarte importantă; oamenii de știință o numesc „ansa deschisă a sistemului limbic” - locul unde se afla centrii emoționali.
Sistemul de ansă deschisă se autoreglează și se ajustează permanent cu sursele din exterior:
§ Pentru a dobândi stabilitate emoțională, ne bazăm pe legăturile cu ceilalți oameni, științific seamănă cu o reglare interpersonală - semnalele transmise de o persoană, pot modifica nivelurile hormonale, funcțiile imunitare în organismul celeilalte persoane.
§ Pe scara evolutivă acest sistem limbic de ansă deschisă a permis oamenilor să se salveze emoțional, reciproc – mama își poate liniști pruncul care plânge sau vine în ajutorul acestuia, când este în pericol; primatele pot da alarma pentru grupul său atunci când simt o amenințare.
Fiziologiile oamenilor interferează în toate aspectele vieții sociale, emoțiile pătrund în registrul afectiv al persoanei alături de care suntem. Această configurație de ansă deschisă permite oamenilor influența reciprocă a reacțiilor fiziologice și deci a emoțiilor.
Armonizarea emoțiilor este un proces ce a fost urmărit în laborator de către oamenii de știință prin măsurarea reacțiilor fiziologice (pulsul) la două persoane care discutau agreabil:
la începutul discuției corpurile lor operau în ritmuri ale pulsului – diferite;
după 15 minute profilele lor fiziologice prezentau o remarcabilă similaritate – fenomen numit oglindire.
Acest fenomen este mai vizibil în conflictele care se agraveaza si dau nastere la furie si indignare, si dimpotriva, in timpul interacțiunilor agreabile, fenomenul este mai subtil, iar în discuțiile neutre din punct de vedere emoțional, apare foarte rar.
În urma acestor interferențe permanente se creează un amestec emoțional, liderul este cel care adaugă elementul esențial, toată atenția este îndreptată spre el; ceilalți vor prelua indiciile emoționale din vârful piramidei. Chiar dacă în anumite situatii liderul nu este foarte vizibil, atitudinea sa va influența totuși starea de spirit a subordonaților. determinând un efect de „domino” ce se propagă în climatul emoțional al organizației respective.
Râsul - este forța ansei deschise în acțiune și natura contagioasă a tuturor emoțiilor. Veselia se răspândește cel mai rapid, deoarece în creier există circuite special configurate pentru a depista zâmbetele și râsul, care ne fac să reacționăm tot prin râs.
Abilitatea liderului de a transmite stările emoționale depinde de expresivitatea feței, tonul vocii și gesturile, un lider deschis își exprimă direct entuziasmul și acestă pasiune contagioasă este resimțită de ceilalți, transformându-i pe lideri în adevărați magneți emoționali.
Anxietatea moderată a liderului transmite un semnal de precauție și atenție, această schimbare de dispoziție este de real ajutor când este analizată o situație riscantă; în acele momente, un optimism exagerat va duce la ignorarea pericolelor. Ostilitatea subordonaților poate fi un semnal de alarmă pentru lider, asupra unei probleme urgente care trebuie soluționată prin eforturile grupului/ organizației.
Emoțiile negative
Furia și anxietatea cronică sau sentimentul de inutilitate sunt emoții negative, care perturbă grav climatul organizațional și poate merge până la deturnarea atenției de la activitatea desfășurată. Sunt studii care au constatat că unele discuții cu șefii pot naște sentimente negative (frustrare, dezamăgire, furie, întristare, dezgust); acest gen de interacțiuni provocă nemulțumiri mai mari decât politicile organizaționale sau problemele personale. Un lider care cunoaște arta emoțională își impune cerințele profesionale fără supărări inutile (există și un principiu: intensificarea anxietății și a îngrijorării peste nivelul moderat erodează abilitățile mintale).
Oamenii care sunt supărați și care interpretează în mod incorect emoțiile celorlalți își pierd abilitatea necesară empatizării, cu afectarea relaționării sociale. Satisfacția profesională este influențată de procentul de timp trăit cu emoții pozitive în cadrul organizției. Conform unor descoperiri recente, emoțiile trăite de subordonați atunci când muncesc, reflectă calitatea autentică a vieții profesionale.
Optimismul este cel care ne face să-i privim pe ceilalți într-o lumină mai bună, face să crească încrederea în puterea de a atinge obiectivele, ne face mai creativi și mai apți în a lua decizii.
Simțul umorului este un instrument valoros al liderilor inteligenți emoționali, succesul fiind determinat de abilitatea liderului de a transmite grupului o dispoziție entuziastă și cooperantă. Un studiu a descoperit că starea de spirit a echipei manageriale influențează eficiența colaborării și rezultatele organizației; se poate spune că IQ-ul grupului depinde de inteligența emoțională a grupului manifestată sub forma colaborării armonioase.
Liderii rezonanți joacă un rol cheie în relația dintre ambianța de lucru și condițiile de muncă sau salarizarea. În profesiile/ domeniile care presupun un grad mare de implicare emoțională, așa cum este și domeniul educațional, liderul trebuie să fie mai empatic, mai predispus la a-i încuraja pe ceilalți, astfel va influența climatul profesional și predispoziția subordonaților spre a crește satisfacția ceilorlalți. Modul în care subordonații percep climatul profesional depinde în mare măsură de acțiunile liderului.
Concluzia: liderul este cel care crează condițiile ideale care determină capacitatea de a lucra cu spor. Sentimentele și chiar performanțele subordonaților sunt profund afectate de stările emoționale și acțiunile liderului, așadar, succesul unei organizații este determinat de maniera în care liderii își gestionează propriile stări de spirit dar și modul în care le influențează pe ale celorlalți.
Conducerea rezonantă a unui lider cu inteligența emoțională ridicată se armonizează cu sentimentele celorlalți, canalizându-le într-o direcție pozitivă. Într-o astfel de conducere liderul vorbește cu sinceritate, este inspirat de propriile valori și rezonează la emoțiile celor din jur. Astfel, prin mesajul transmis, induce optimismul și crește motivația în momentele delicate sau de criză.
În fizică, rezonanta reprezintă propietatea de a intensifica și prelungi sunetele, mai exact o stare de vibrație sincronă. La oameni această vibrație sincronă se produce când sunt pe aceeași lungime de undă emoțională și resimt armonie; sincronizarea prelungește acordului emoțional pozitiv prin vibrație (răsunet). În organizații, rezonanța este caracteristica principală a unei conduceri bazate pe inteligența emoțională și este cea care amplifică și prelungește impactul emoțional al liderului. Liderii cu o inteligență emoțională superioară creează rezonanță prin pasiunea și energia lor stimulatoare, care „vibrează” în interiorul grupului. Prin îndrumarea permanentă a unui lider cu inteligență emoțională, grupul se bucură de un nivel comun de înțelegere, împărtășesc idei, învăță unii de la alții, iau decizii în colaborare și finalizează acțiunile. Legăturile emoționale formate între ei le permit să-și păstreze concentrarea chiar si în timpul schimbărilor sau incertitudinilor.
Liderul disonant:
O conducere disonantă creează grupuri care resimt disconfort emoțional, în care membrii sai simt că trăiesc permanent într-o „notă” falsă. Disonanța sau lipsa de armonie este semnalată prin furii necontrolate, teamă, apatie sau tăcere. Oamenii, de cele mai multe ori, se distanțează emoțional și fizic de cei care sunt disonanți, sau așează ,,un zid” între ei și aceștia. Studiile asupra angajaților care s-au confruntat cu atacuri la persoană, din partea managerilor, care și-au pierdut controlul, au arătat că în astfel de cazuri angajații devin defensivi și își vor declina responsabilitatea. Cercetările au arătat că majoritatea cauzelor de conflict invocat de subordonați o reprezintă critica deplasată din partea șefului. Disonanța descurajează, epuizează și cauzează pierderi personale, deoarece oamenii care lucrează în medii toxice duc cu ei acasă această toxicitate.
Conducerea rezonantă folosește un set de valori constructive și influențează emoțiile să reverbereaze în registrul pozitiv. În actul conducerii, un lider talentat are nevoie de idei și sentimente, care îi vor permite liderului să rezoneze. Este totuși necesar un intelect dezvoltat pentru înțelegerea detaliilor specifice ale responsabilităților și provocărilor pe care le întâmpină. Cei mai valoroși lideri sunt dotați cu capacitatea de a lua decizii, favorizată de gândirea analitică și conceptuală. Funcția de conducere impune calități, precum inteligența și gândirea clară. Sistemele neuronale ale intelectului și cele responsabile pentru emoții sunt separate, dar între ele sunt strânse conexiuni (circuite cerbrale), care oferă fundament neuronal pentru conducerea bazată pe inteligența emoțională. Fiind radarul nostru pentru urgențele emoționale, nucleul amigdalian poate să comande inclusiv centrii raționali din neocortex având ca efect acțiunile imediate; teama ne ajută să evităm pericolul, furia ne mobilizeză pentru luptă, iar emoțiile sociale – gelozia, mândria, disprețul și afecțiunea – joacă un rol important în politicile familiale și de grup, precum și în cadrul organizațional.
Arta conducerii rezonante presupune combinarea intelectului și a emoțiilor, ceea ce înseamnă că schimbările strategice radicale în cadrul unei organizații nu pot fi făcute numai printr-un efort intelectual, fără mobilizarea membrilor organizației la nivel emoțional.
SURSA BIBLIOGRAFICĂ:
Boyatzis, R., Goleman, D., & Mc.Kee, A. (2007). Inteligența emoțională în leadership. București: Curtea Veche.