În timp ce necesitatea de a avea cetățeni activi, informați și responsabili este acum general acceptată, iar rolul educației în formarea acestui tip de cetățeni este aproape universal recunoscut, datele actuale sugerează existența unei diferențe reale între „retorica” referitoare la necesitatea educației pentru cetățenie democratică (ECD) și ceea ce se întâmplă în realitate în practică.

Acest fapt a fost confirmat de două studii recente, pregătite de Consiliul Europei: ,,Cercetare comparativă a politicilor educației pentru cetățenie democratică și managementului diversității în sud-estul Europei” (Stocktaking Research on Policies for Education for Democratic Citizenship and Management of Diversity in Southeast Europa) și Studiu pan-european privind politicile de educație pentru cetățenie democratică (All European Study on ECD Policies).

Una dintre principalele concluzii ale Studiului paneuropean privind politicile de educație pentru cetățenie democratică al Consiliului Europei a fost „discrepanța” semnificativă, aproape o reală distanțare care există în statele membre, la toate nivelurile și sectoarele de învățământ, între intențiile politice în domeniul educației pentru cetățenie democratică și asigurarea resurselor adecvate:

- de informare,

- umane,

- financiare și

- tehnologice, cu scopul de a transforma aceste intenții în politici și practici reale.

În special, concluzia Studiului pan-european este că:

“în ciuda importanței care i se acordă în documentele de politici, schemele de formare a cadrelor didactice nu sprijină îndeajuns implementarea educația pentru cetățenie democratică”.

Studiul a descoperit că, în general, există prea puține acțiuni sistematice de susținere a dezvoltării profesionale inițiale și continue a profesorilor în domeniul educației pentru cetățenie democratică.

În cele mai multe cazuri, activitățile de formare continuă a profesorilor au fost rezultatul inițiativelor ad-hoc, al schemelor din cadrul școlii sau al colaborării dintre scoală și societatea civilă. Inițiativele referitoare la educația pentru cetățenie democratică în cadrul educației inițiale a profesorilor, în cazul în care acestea au existat, au fost în mare măsură de natură generală. Rareori au existat cazuri în care schemele de formare a profesorilor în domeniul educației pentru cetățenie democratică (ECD) au fost incluse într-un singur program guvernamental sau o schemă de implementare a politicilor educației pentru cetățenie democratică ECD – cu excepția Asociației pentru Predarea Educației pentru Cetățenie în Anglia, Centrului Federal pentru Educație Civică din Federația Rusă, Programului de formare a profesorilor „Noi orizonturi” din universitățile cehe și studiile civice și cetățenești pentru formarea profesorilor din Ungaria.

Această observație poate fi ușor dedusă chiar din studiul situației din Europa Occidentală, zonă cu o experiență semnificativă în politicile educației pentru cetățenie democratică:

“Modelul general în regiunea Europei Occidentale este cel al unor acțiuni limitate și sporadice de formare a cadrelor didactice în domeniul educației pentru cetățenie democratică, cele mai multe de natură generală în formarea inițială a profesorilor și opționale în formarea continuă. Acest fapt nu se află în concordanță cu rolul crucial pe care îl au cadrele didactice în dezvoltarea practicilor educației pentru cetățenie democratică eficiente.

Aceasta ridică o serie de întrebări cu privire la capacitatea și eficiența profesorilor în promovarea unor abordări mai active, bazate pe participare și asociate cu reformele din domeniul educației civice sau cetățenesti din multe state”.

În mod clar, succesul educației pentru cetățenie democratică (ECD) depinde de profesori. Acestia sunt cei care introduc și explică elevilor noile concepte și valori, facilitează dezvoltarea noilor abilități și competențe, creează condițiile care să le permită aplicarea acestor abilități și competențe în viața de zi cu zi, acasă, la scoală sau în cadrul comunității locale.

Totuși, recunoașterea rolului pe care îl are educația pentru cetățenie democratică educația pentru cetățenie democratică (ECD) în pregătirea indivizilor pentru a acționa ca cetățeni activi și responsabili extinde responsabilitățile profesorilor și aduce noi provocări pentru aceștia.

Unele dintre aceste provocări au fost semnalate, încă din 1987, la a XV-a Conferință permanentă a miniștrilor educației la reuniunea Consiliului Europei din Helsinki.

Hotărârea privind noile provocări pentru cadrele didactice și educația acestora atrage atenția asupra modalităților de sprijin și de încurajare de care au nevoie profesorii – inclusiv în formarea lor inițială și continuă, prin care pot dobândi competențele personale și sociale necesare pentru noile forme de management al activității la clasă, lucrul în echipă, cooperarea cu partenerii locali și cu alți parteneri, precum și pentru înțelegerea valorilor europene și transmiterea acestora către elevi într-o societate modernă, pluralistă.

Formarea presupune și familiarizarea cu educația interculturală, educația pentru drepturile omului șcetățenie democratică, cu aspecte europene și globale, cu educația pentru sănătate și siguranță.

În plus, noul rol extinde și categoriile de actori care trebuie implicați în promovarea educației pentru cetățenie democratică (ECD). Recomandarea Rec (2002) 12 privind educația pentru cetățenie democratică are în vedere implicarea activă nu numai a cadrelor didactice din școală, ci și a altor actori care lucrează în domeniul educației nonformale și informale, în special: -formatori,

- consilieri,

- mediatori și

- facilitatori.

Calitatea educației pentru cetățenie democratică (ECD) depinde de pregătirea și de formarea anterioară (inițială), cât si de cea continuă a tuturor celor implicați.

Datele disponibile arată că, până în prezent, încercările de a furniza acel tip de formare completă, interdisciplinară și dinamică de care au nevoie profesorii și ceilalți actori au fost doar limitate și sporadice.

În consecință, în toate statele membre există o nevoie clară de dezvoltare a unor sisteme mai eficiente de formare în domeniul educației pentru cetățenie democratică (ECD), adecvate și coordonate, atât la nivelul formării inițiale, cât și al formării continue.

Bibliografie selectivă

1.    Birzea, C., Cecchini, M., Harrison, C., Krek, J, Spajic-Vrakas, V.,Manual pentru asigurarea calitatii educatiei pentru cetatenie democratica in scoala. UNESCO, Consiliul Europei CEPS, 2015

2.    Dürr, K., Spajic-Vrkaš, V. & Isabel Ferreira-Martins (2000), Strategies for learning democratic citizenship (Strategii de învățare a cetățeniei democratice), Consiliul Europei

3.    All-European Study on ECD Policies (Studiu pan-europan al politicilor ECD), Consiliul Europei, Strasburg, DGIV/EDU/CIT (2014)