În cadrul organizaţiilor, creativitatea poate fi stimulată atunci când este prezentă la nivelul conducerii, dar şi când conducerea va influenţa manifestarea şi stimularea aptitudinilor creatoare individuale.
În procesul creativităţii, managementul îndeplineşte trei funcţii esenţiale:
v de orientare a cercetărilor şi căutărilor
v de mobilizare a efortului creator
v de selecţie sau filtrare a noului util în scopul aplicării sau generalizării (funcţia de valorificare a ideilor)
O conducere eficientă presupune în societatea contemporană manifestarea capacităţii creatoare în toate laturile şi nivelurile sale (Zară, I., 2013):
- diagnoza situaţiilor şi problemelor de conducere, a funcţionării sistemelor conduse,
- elaborarea variantelor de planificare şi decizie
- fixarea obiectivelor şi explorarea căilor de evoluţie în viitor a sistemelor sociale
- realizarea structurilor de organizare
- experimentarea metodelor de conducere
De asemenea, atitudinea managerilor în organizaţie este utilă pentru:
- rezolvarea contradicţiilor şi problemelor social-economice,
- stabilirea strategiilor şi politicii de la nivel economic, tehnico-ştiinţific sau cultural,
- rezolvarea problemelor concrete cu care se confruntă organizaţiile sociale, indiferent de natura lor.
Un model deosebit de stimulare a creativității manageriale îl reprezintă modelul propus de cercetătorul român Ion Zară (2003): Seminarul participativ de producere a ideilor şi rezolvare creatoare a problemelor – model conceput ca o metodă de conducere şi structură de organizare aplicabile în orice organizație, grup de muncă, din orice domeniu – inclusiv cel educațional. Modelul propus de autorul menționat este, de fapt, un cadru organizat al iniţiativei (înţeleasă ca o expresie a creaţiei colective sau individuale, un răspuns voluntar la o situaţie sau cerinţă socială) şi creativităţii individuale sau de grup.
Cercetările privind participarea membrilor organizației la activitatatea de conducere au relevat faptul oamenii pot fi motivaţi prin posibilitatea de a participa activ la soluţionarea problemelor şi la luarea deciziilor. Astfel, în organizaţie trebuie să se urmărească atât participarea la decizie, cât şi la rezolvarea problemelor, elaborându-se, astfel, o metodă operaţională de management şi de rezolvare a problemelor la toate nivelurile ierahice ale unei organizaţii. Aceasta presupune stabilirea unor forme de organizare şi metode de conducere prin care să se valorifice capacitatea şi experienţa de rezolvare a problemelor la întregul personal disponibil, antrenat, încurajat şi motivat în acest sens.
Structura şi modul de organizare al modelului Seminarul participativ de producere a ideilor şi rezolvare creatoare a problemelor:
§ participanţii sunt reprezentaţi de un colectiv sau formaţie de lucru, împreună cu şeful său;
§ activitatea se derulează pe termen lung, printre obiective menționând: îmbunătăţirea calităţii, reducerea cheltuielilor materiale, îmbunătăţirea climatului profesional, raţionalizarea organizării muncii etc.
§ seminarul se desfăşoară la două niveluri:seminarul de la nivelul Consiliului de Adminsitraţie, seminarul la nivel I (cu formaţia de bază, convocată la o zi şi o oră fixă din săptămână) şi seminarul de la nivelul II (cu reprezentanţii colectivului, conducători de seminar şi cu şefii de colectiv pe linie profesională);
§ conducătorul de seminar este unul din membrii colectivului, care trebuie să fie pregătit într-un curs special de de management, psihologia muncii şi în metode de stimulare a creativităţii;
§ conducătorul să cunoască foarte bine programul seminariilor şi se recomandă să fi participat efectiv la elaborarea acestui program.
Obiectivele specifice fiecărui nivel sunt următoarele:
- pentru seminarul de la nivelul I: abordarea problemei în mai multe etape, cu scopul de a găsi soluţii pornind de la producerea ideilor până la stabilirea modalităţilor de valorificare a ideilor şi stabilirea priorităţilor de acţiune;
- pentru seminarul de la nivelul II: identificarea formelor de cooperare în rezolvarea problemelor care solicită cooperare interdepartamentală;
§ şedinţa Consiliului de Administraţie sau a celei care patronează seminarul este cea în care va fi analizat modul de desfăşurare şi îndeplinire al programului, precum şi adoptarea deciziilor de soluţionare a problemelor care privesc organizaţia ca întreg.
În cadrul seminarului de la nivelul formaţiei de bază, considerată a fi etapa cea mai importantă, abordarea temelor puse în discuţie se realizează după următorul program:
1. se începe cu stimularea gândirii creatoare, de producere a ideilor, în care este pusă în discuţie tema respectivă, la modul general; se cere participanţilor să emită idei referitoare la problemele care se consideră că au legătură cu tema propusă discuţiilor; acestă etapă este organizată după principiile brainstorming-ului, întrucât ideile nu sunt evaluate, doar sunt înregistrate cu fidelitate;
2. la acestă şedinţă sunt examinate priorităţile pe care le prezintă problemele ridicate în etapa anterioară, scopul fiind stabilirea unui acord asupra listei de probleme şi a ordinii lor de prioritate;
3. stimularea gândirii creatoare este următoarea etapă, care este centrată asupra problemei alese ca fiind prioritare;
4. evaluarea soluţiilor formulate pentru problema aleasă, eliminarea ideilor nerealizabile şi constituirea grupurilor de participanţi care să studieze gradul de aplicabilitate şi de valorificare a soluţiilor;
5. analizarea rapoartelor privind aplicabilitatea soluţiilor rezultate din etapa anterioară şi decizia asupra aplicării soluţiilor practice.
Acest ciclu se reia de la etapa 3, pentru a fi identificate soluţii la următoarea problemă de pe listă, parcurgând aceleaşi etape, ca şi pentru precedenta.
După cum reiese din modul de organizare, în seminarul participativ de creativitate pot fi utilizate, în diferite etape, multe din tehnicile clasice de stimulare a creativităţii (brainstorming, sinectică).
Valoarea deosebită a acestui model rezidă în aderarea la ideea fundamentală promovată în teoriile moderne ale creativităţii, şi anume aceea că fiecare persoană are o un potenţial creativ, care poate fi valorificat, transformat în creativitate manifestă atunci când sunt asigurate anumite condiţii stimulatoare.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Zară, I. (2003). Creativitatea, o resursă inteligentă. Managementul stimulării şi valorificării. Bucureşti: Centrului Tehnic - Editorial al Armatei.