UNIA este o instituție publică independentă care are ca scop combaterea discriminării și promovarea egalitățiide șanse. 

               Evoluția istorică a Centrului Inter-federal pentru Egalitate de Șanse - UNIA

              

               La 15 februarie 1993 a fost înființat Centrul pentru Egalitatea de Șanse și Opoziția față de Rasism. Responsabilitățile legale ale centrului au vizat două elemente cheie: 

            - Combaterea discriminării și încurajarea egalității de șanse

           - Protejarea drepturilor fundamentale ale străinilor, sprijinirea luptei împotriva traficului de ființe umane și informarea autorităților guvernamentale cu privire la natura și amploarea fluxurilor de migrație.

 

               De-a lungul anilor, competențele Centrului au fost extinse în continuare pentru a include "forme non-rasiale" de discriminare. Centrului i sa acordat, de asemenea, autoritatea de a interveni pe baza legii împotriva negării. 

               La 12 iunie 2013, guvernul federal, regiunile și comunitățile au semnat un acord de parteneriat care a transformat oficial în fostul Centru o instituție interfederală pentru combaterea discriminării.

               Responsabilitățile privind migrația, drepturile fundamentale ale străinilor și tratamentul lor uman au fost atribuite unei structuri federale separate: Centrul Federal Migrațional, care a fost redenumit Myria la 3 septembrie 2015.

               Combaterea discriminării și promovarea egalității de șanse au devenit responsabilitatea Centrului inter-federal pentru egalitate de șanse, care a fost redenumit UNIA la 22 februarie 2016.

               În 2014, fostul Centru pentru Egalitatea de Șanse și Opoziția față de Racism și-a pierdut statutul de instituții naționale pentru drepturile omului în contextul împărțirii în UNIA și Myria. UNIA a fost astfel obligată să-și demonstreze din nou independența și expertiza în domeniul drepturilor omului, acestea fiind recunoscute de Alianța Globală a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului în anul 2018. 

               În Belgia, UNIA este activă la nivel federal, precum și la nivelul regiunilor și comunităților.

               UNIA încurajează societatea în ansamblu, autoritățile publice și entitățile să combată discriminarea și segregarea. Prin urmare, ea oferă sprijin cetățenilor care au experimentat discriminarea. Astfel, orice persoană care locuiește în Belgia și care a devenit ținta discriminării sau martor la aceasta poate să se adreseze Centrului inter-federal pentru egalitatea de șanse din Belgia – UNIA.

               Denumirea UNIA provine din limba latină (adică unitate, comunitate, "mă unesc"). Denumirea reprezintă un termen care descrie cu exactitate filosofia pe care o propune: inițierea dialogului, întărirea structurii sociale, concentrându-ne pe lucrurile care ne unesc, mai degrabă decât pe cele care ne despart.

               UNIA combate diferite forme de discriminare pe teritoriul Belgiei, întotdeauna acționând strict în cadrul legii. Responsabilitățile acestei organizații au fost clar definite într-o lege belgiană din 1993, care, la rândul său, se baza pe o convenție internațională din 1965.

                În 2013, domeniul de aplicare al acestor responsabilități a fost extins pentru a include nivelul regiunilor și al Comunităților, printr-un acord de cooperare semnat de guvernul federal și entitățile federalizate.  Unia este, de asemenea, însărcinată cu punerea în aplicare, protejarea și monitorizarea aplicării Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și a fost desemnată ca un mecanism independent de către statul federal, regiunile și comunitățile.

               De asemenea, UNIA organizează, campanii pentru egalitatea de șanse și împotriva discriminării, formulează recomandări pentru autoritățile guvernamentale și generează instrumente, publicații și statistici.

               În Belgia, există 19 criterii "protejate" de legislația anti-discriminare (legi federale, decrete, ordine). Aceasta înseamnă că orice discriminare bazată pe unul dintre aceste criterii este interzisă și pedepsită.

               UNIA este competentă pentru 17 dintre aceste criterii: 

-          cele cinci criterii rasiale: presupusa rasă, culoarea pielii, naționalitatea, strămoșii (origine evreiască) și originea națională sau etnică

-          disabilități

-          convingeri filosofice sau religioase

-          orientarea sexuală

-          vârstă

-          stare materială (resurse financiare)

-          stare civilă

-          convingeri politice

-          apartenența la sindicate

-           starea de sanatate

-          caracteristici genetice

-          naștere

-          trecut social

               Cel de-al 18-lea criteriu este genul: Belgia are un organism specific care abordează chestiuni legate de egalitatea dintre femei și bărbați și discriminarea pe criterii de gen (inclusiv persoanele transgender): Institutul pentru Egalitatea Femeilor și a Bărbaților.

               Criteriul al 19-lea este limba, pentru care niciun organism public nu are o competență specifică în acest domeniu.  Criteriile sunt identice în toate legislațiile antidiscriminare din Belgia (legi federale, decrete, ordine), cu excepția a două cazuri:

               - În Flandra, textul se referă la "poziția socială" în locul "fundalului social", iar discriminarea prin asociere este de asemenea protejată (de exemplu: un părinte este discriminat atunci când caută un loc de muncă deoarece necesită ore adaptate pentru a oferi îngrijire fiul lor cu handicap).

               - Comisia Comunității Franceze nu are o listă exhaustivă de criterii.

               Misiunea UNIA (pe baza obiectivelor stabilite într-un acord de parteneriat între guvernul federal, regiuni și comunități) cuprinde trei domenii majore:

               1. Promovarea egalității de șanse și a participării tuturor, în toate domeniile societății (ocuparea forței de muncă, locuințe, educație, bunăstare, agrement, cultură, cetățenie etc.), indiferent de origine, vârstă, handicap, orientare sexuală, religie sau filozofie vieții.

               2. Colaborarea cu principalii actori din societate: autoritățile politice și publice, cetățenii, societatea civilă, profesiile, partenerii sociali, lumea academică, organizațiile internaționale etc.

               3. Promovarea cunoașterii și a respectării drepturilor constituționale, mai ales a legislației antidiscriminare, pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate și aplicate în Belgia.

               Conducerea UNIA

               Consiliul de administrație al UNIA a fost înființat oficial la 3 februarie 2015 șieste alcătuit din 20 de membri plus un reprezentant al comunității de limbă germană (pentru chestiuni relevante pentru acea comunitate).

               Membrii Consiliului de Administrație sunt numiți pe baza expertizei, experienței, independenței și autorității lor morale dinntre membrii comunității academice juriști, din societatea civilă, din rândul partenerilor sociali, etc, astfel:

-          10 membri desemnați de Camera Reprezentanților

-          4 membri desemnați de Parlamentul Flamand

-          2 membri desemnați de Parlamentul Wallon

-          2 membri desemnați de Parlamentul regiunii Bruxelles

-          2 membri desemnați de Parlamentul Comunității Franceze

-          1 membru desemnat de Parlamentul Comunității Germane

               Instrumentele juridice sunt esențiale în lupta împotriva discriminării și a egalității de șanse, dar nu sunt suficiente. UNIA consideră că sunt necesare eforturi suplimentare, precum: monitorizarea și evaluarea măsurilor politice luate, identificarea și analizarea mecanismelor de discriminare în diferitele domenii ale societății, urmărirea încălcărilor legislației antidiscriminare, dezvoltarea unor campanii de informare și sensibilizare, etc.

              

               Sesizarea UNIA în privința unei discriminări

1.      Depunerea on-line a unui raport (sesizări)

2.      UNIA va analiza mai întâi dacă are autoritatea de a procesa raportul. Dacă cazul nu este de competența UNIA, aceasta vă va îndruma către un alt serviciu specializat. Dacă cazul se încadrează în competența UNIA, va continua cu o evaluare mai aprofundată a situației sesizate.

3.      UNIA întotdeauna recomandă utilizarea reconcilierii. Aceasta poate implica contactarea și intervievarea tuturor persoanelor implicate pentru a ajunge la o soluție constructivă. Există multe avantaje pentru acest tip de mediere:  este mai rapid decât un proces; există posibilitatea  obținerii recunoașterii și / sau a compensării; făptuitorul va deveni conștient de comportamentul său și pot fi instituite măsuri structurale.

4.      Dacă medierea nu este posibilă sau nu se finalizează cu obținerea rezultatului dorit, UNIA, cu acordul persoanei care a făcut sesizarea, poate introduce acțiune în justiție.

               UNIA a primit 5.619 rapoarte de discriminare în 2016. Acestea au condus la deschiderea a 1.907 dosare de caz cu privire la posibile discriminări, discursuri de ură sau crime de ură. Aceasta reprezintă o creștere de 20% față de 2015. 

               Majoritatea cazurilor se referă la discriminarea pe motive de rasă (30%), urmată de dizabilitate (28%) și condamnări religioase (14%). 

               Centrul Inter-federal pentru Egalitate de Șanse - UNIA a fost contactat cel mai frecvent cu privire la discriminarea în domeniul muncii în 2016, cu un total de 1.098 de rapoarte, în creștere cu aproximativ 55% începând din 2015. Cresterea a fost înregistrată în principal în sectoarele public și comercial. Majoritatea celorlalte rapoarte primite au fost în domeniul bunurilor și serviciilor (1.068 rapoarte) și mass-media (624 rapoarte).