Intr-o societate modernă, educația are un rol foarte important în dezvoltarea societății în ansamblul său.
Dreptul la educaţie face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului.[1] Prin intermediul dreptului la educaţie sunt transmise valorile, limba, religia, obiceiurile şi alte elemente culturale ale societăţii.
Dreptul la învăţătură este parte componentă a dreptului la educaţie, la care orice om are vocaţie, dar şi mijlocul prin care se formează şi se perfecţionează forţa de muncă. El are un mare impact în societate, statul fiind implicat în realizarea sa. Statul garantează dreptul la învăţătură tuturor cetăţenilor. Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a învăţa în limba lor maternă. Ele au acces la toate formele de învăţământ din ţara noastră, atât la cele cu predare în limba majoritară cât şi la cele cu predare în limbile minorităţilor naţionale sau cu predare într-o limbă de circulaţie internaţională.
Statele trebuie să abordeze dreptul la educație al minorităților într-o manieră proactivă.
În România este recunoscut dreptul de a fi folosite limbile limbile minoritare în relaţia cu justiţia, administraţia, în sistemul educaţional, în mass-media şi în spaţiul cultural, dar fără ca aceste limbi să fie transformate în limbi oficiale şi fără ca ele să afecteze caracterul oficial al limbii române.
Statele trebuie, unde este cazul, să ia măsuri în domeniul educației, pentru a încuraja cunoașterea istoriei, tradițiilor, limbii și culturii minorităților existente pe teritoriul lor. Persoanele aparținând minorităților ar trebui să aibă posibilități adecvate de a dobândi, în ansamblu, cunoștințe ale societății[2].
Astfel, în ariile locuite tradițional sau în număr substanțial de persoane aparținând minorităților naționale, dacă există o cerere suficientă, părțile vor depune eforturi pentru a asigura, în măsura posibilului și în cadrul sistemului lor educațional, ca persoanele aparținând acestor minorități să beneficieze de posibilități corespunzătoare de învățare a limbii lor minoritare ori de a primi o educație în această limbă, fără însă a se aduce atingere învățării limbii oficiale a statului ori predării în acestă limbă.
Drepturile lingvistice ale minorităţilor ca element component al drepturilor omului concură la construcţia liberă a identităţii persoanei prin intermediul limbii ca mijloc de transmitere a culturii. Drepturile lingvistice protejează atât limbile dar şi vorbitorii acestor limbi.
Drepturile lingvistice ale persoanelor aparținând unor minorități în domeniul învățământului sunt garantate în următoarele documente interne și internaționale:
- Constituția României
- Legea Educației Naționale Nr. 1/2011
- Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare
- Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale
- Declaraţia ONU cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice.
In aplicarea instrumentelor internaționale care sunt în avantajul persoanelor aparținând minorităților naționale, ar trebui ca statele să respecte în mod consecvent principiile fundamentale ale egalității și nediscriminării.
Considerăm că instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului care fac referire la învatamântul în limbile minorităților sunt concepute în termeni oarecum vagi și generali. În aceste documente nu se face referire la gradele diferite de accesibilitate și nu se definesc nivelele de învățământ în limba maternă care trebuie să fie puse la dispoziția minorităților sau modalitățile în care se va face acest lucru.
Principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase reprezintă un principiu care guvernează învățământul preuniversitar și superior, cât și învățarea pe tot parcursul vieții din România.
În present, în România este organizat învățământ în 15 limbi aparținând minorităților naționale, astfel: germană, maghiară, sârbă, neogracă, rromani, armeană, bulgară, cehă, croată, italiană, polonă, rusă, slovacă, turcă și ucraineană.
Prin învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale se înţelege: tipul de învăţământ în cadrul căruia toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română, respectiv tipul de învățământ pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă și cărora li se asigură, la cerere, ca discipline de studiu, limba şi literatura maternă, istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective şi educația muzicală.[3]
Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar,
Potrivit prevederilor legii nr 1/2011, persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar, în condițiile legii.
În funcție de necesitățile locale se organizează, la cererea părinților sau tutorilor legali și în condițiile legii, grupe, clase sau unități de învățământ preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale.
Astfel, în învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:
a) educația antepreșcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 9;
b) învățământul preșcolar: grupa cuprinde în medie 15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20;
c) învățământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25;
d) învățământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30;
e) învățământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30;
f) învățământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30;
g) învățământul special pentru elevi cu deficiențe ușoare și/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puțin de 8 și nu mai mult de 12;
h) învățământul special pentru elevi cu deficiențe grave: grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puțin de 4 și nu mai mult de 6.
Prin excepție, în localitățile în care există cerere pentru forma de învățământ în limba maternă a unei minorități naționale, efectivele formațiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înființarea și funcționarea acestor formațiuni de studiu aparține Ministerului Educației Naționale, cu consultarea consiliului de administrație al unității de învățământ respective.
În cadrul unităților sau secțiilor cu predare în limbile minorităților naționale, singulare în localitate, se pot organiza clase liceale și profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri, în condițiile legii.
Pe raza unei unități administrativ-teritoriale, cu mai multe unități de învățământ cu predare în limbile minorităților naționale, funcționează cel puțin o unitate școlară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.
În cazul unităților de nivel gimnazial sau liceal cu predare în limbile minorităților naționale, singulare în municipiu, oraș sau comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.
Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăța în limba lor maternă sunt sprijiniți prin decontul transportului la cea mai apropiată școală cu predare în limba maternă sau primesc cazare și masă gratuite în internatul unității de învățământ cu predare în limba maternă.
Minoritățile naționale au dreptul la reprezentare proporțională cu numărul de clase în organele de conducere ale unităților de învățământ, ale inspectoratelor școlare sau ale instituțiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competență profesională, potrivit legii.
În unitățile școlare cu predare și în limbile minorităților naționale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităților respective, cu respectarea criteriilor de competență profesională.
În unitățile conexe învățământului preuniversitar din județele în care funcționează forme de învățământ în limbile minorităților naționale se asigură încadrarea cu specialiști și din rândul minorităților naționale, cu respectarea criteriilor de competență profesională.
Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minorităților naționale trebuie să facă dovada competenței profesionale în limba minorității naționale respective și au dreptul la pregătire și perfecționare în limba de predare, în țară sau în străinătate. Fac excepție de la necesitatea de a face dovada competenței profesionale în limba minorității naționale respective cadrele didactice care predau limba și literatura română.
Ministerul Educației Naționale asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în limba maternal.
Pentru elevii aparținând minorităților naționale, Ministerul Educației Naționale asigură manualele școlare, care pot fi: manuale elaborate în limba de predare a minorităților naționale și manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educației Naționale pentru titlurile needitate din cauza tirajului redus.
În învățământul în limbile minorităților naționale, în comunicarea internă și în comunicarea cu părinții elevilor și ai preșcolarilor se poate folosi și limba de predare.
În învățământul primar cu predare în limbile minorităților naționale, calificativele se comunică în scris și oral și în limba de predare.
În finanțarea de bază a unității de învățământ preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale, costul standard per elev și per preșcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecție, luând în considerare predarea în limba minorității naționale sau a limbii minorității naționale. În cazul acestor unități se are în vedere izolarea lingvistică, geografică și numărul redus de elevi și preșcolari, Același coeficient se aplică și în cazul unităților școlare cu predare în limba română, în condiții similare.
În conformitate cu prevederile dreptului internațional, persoanele care aparțin minorităților naționale, ca și celelalte persoane, au dreptul de a-și înființa și administra propriile instituții de învatamânt private, în conformitate cu prevederile legislatiei interne. Printre aceste instituții se pot afla și școli cu predare în limbile minorităților.
Asigurarea resurselor umane pentru desfăşurarea învăţământului în limbile minorităţilor naţionale este făcută prin dreptul de reprezentare al acestora în organele de conducere ale unităţilor de învăţământ,prin încadrarea cu specialişti din rândul minorităţlor naţionale cu competenţă profesională în limba respectivă în funcţiile de conducere ori de execuţie. Astfel, șn cazul unităților de învățământ cu secții de predare în limbile minorităților naționale, unul dintre directori are obligația cunoașterii limbii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizației care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea Grupului parlamentar al minorităților naționale.
BIBLIOGRAFIE
- Constituția României
- Legea Educației Naționale Nr. 1/2011
- Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare
- Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale
- Declaraţia ONU cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice.
[1] Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 a fost primul instrument internațional care a inclus dreptul la educație printre drepturile omului.
[2] Art 4 din Declaraţia Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice
[3] www.edu.ro/invatamant-minoritati-nationale