STABILIREA VALORILOR INCLUZIVE
INDEXUL INCLUZIUNII ŞCOLARE
Dimensiunile de bază ale educaţiei incluzive pot fi identificate, evaluate și interpretate cu ajutorul Indexului incluziunii școlare – elaborat în Marea Britanie, de către doi autori - Tony Booth și Mel Ainscow – prin colaborarea, pe o perioadă de 3 ani, cu diverși specialiști experimentați în promovarea implementării educaţiei incluzive în şcoli (cadre didactice, părinţi, pedagogi, cercetători şi reprezentanţi ai unei organizaţii a persoanelor cu dizabilităţi). Prima versiune publicată a apărut în anul 2000, iar cea de a doua - în 2002.
Conform Indexului incluziunii școlare – trei dimensiuni definesc școala incluzivă, cele 3 dimensiuni constituind orientări de bază şi criterii de evaluare a nivelului de dezvoltare a şcolii incluzive: culturile, politicile şi practicile.
A. culturile incluzive (concepţii, atitudini, tradiţii, obiceiuri) - asigură crearea și promovarea incluziunii; dezvoltarea valorilor incluzive, împărtăşite de întreaga comunitate şcolară, determină schimbări importante pe celelalte dimensiuni.
B. politicile incluzive - asigură cadrul instituţional de dezvoltare a educației incluzive la nivelul școlii. Ele asigură proiectarea proceselor, și, în aceleași timp, antrenează toţi participanții la actul educaţional să devină promotori activi ai incluziunii; oferă repere pentru strategii clare, care orientează comunitatea şcolară şi membrii acesteia spre dezvoltarea incluziunii reale, de calitate.
C. practicile incluzive - asigură transferul politicilor şi culturii în activitate curentă, desfăşurată la clasă şi în afara ei, orientată spre includerea efectivă a tuturor copiilor/ elevilor în procesul educaţional.
Indexul incluziunii școlare este structurat pe dimensiuni, secțiuni și indicatori: fiecare diemnsiune (din cele 3) este structurată pe două secţiuni, care, la rândul lor, conţin seturi de indicatori – denumiți indicatori ai incluziunii.
Înţelesul fiecărui indicator al incluziunii este clarificat printr-o serie de întrebări, care ajută la definirea sensurilor acestuia în moduri care invită şcolile la explorare în detaliu. Întrebările indică şi provoacă înţelegerea unui anumit indicator, adunând informaţii despre unitatea școlară.
Dimensiunile şi indicatorii incluziunii pot fi şi sunt aplicaţi cu succes în procesul de evaluare şi autoevaluare a gradului de dezvoltare a incluziunii într-o unitate școlară.
Indexul incluziunii școlare, după cum precizează autorii lui (T.Booth și M. Ainscow), poate fi aplicat integral sau parţial, deoarece acesta nu este o alternativă care să urmărească creşterea performanţelor şcolare, ci, mai degrabă, un set de orientări destinate să sprijine comunităţile şcolare şi membrii acestora (manageri, cadre didactice, copii, părinţi) în eforturile lor de edificare a şcolilor incluzive.
Indexul incluziunii şcolare poate ajuta orice persoană/ unitate școlară în identificarea paşilor necesari dezvoltării gradului de incluzivitate al unei şcoli, fiind conceput astfel încât să se bazeze pe cunoştinţele şi experienţa dobândită de cadrele didactice în practica lor pedagogică.
Indexul oferă şcolilor posibilitatea autoevaluării şi a consemnării progresului lor în procesul apropierii lor de idealul „şcolii pentru toţi”, proces important din multiple perspective: a personalului angajat, a elevilor, a părinţilor/ aparţinătorilor lor, precum şi a altor membri şi organizaţii din comunitate.
Indexul presupune o examinare detaliată a modului în care barierele în calea învăţării şi participării la educaţie pot fi reduse din calea fiecărui elev.
Dimensiunea A. - CULTURI INCLUZIVE
Secțiunea: A.2 STABILIREA VALORILOR INCLUZIVE
Indicatori:
A.2.1. Aşteptările sunt mari pentru toţi elevii.
A.2.2. Personalul didactic, pedagogii, elevii şi părinţii/aparţinătorii împărtăşesc filozofia incluziunii.
A.2.3. Elevii sunt preţuiţi în mod egal.
A.2.4. Personalul şi elevii se respectă atât pentru calitatea de fiinţe umane, cât şi pentru rolul îndeplinit în şcoală.
A.2.5. Personalul caută să înlăture barierele în învăţare şi participare în toate aspectele ce ţin de şcoală.
A.2.6. Şcoala se străduieşte să reducă toate formele de discriminare.
Întrebări / indicator:
A.2.1. Aşteptările sunt mari de la toţi elevii.
® Simte fiecare elev că urmează o şcoală în care sunt posibile cele mai mari performanţe?
® Sunt toţi elevii încurajaţi să aibă aspiraţii înalte de învăţare?
® Sunt toţi elevii trataţi ca şi când nu ar exista nici o diferenţă între performanţele lor?
® Reuşesc angajaţii să evite să îi vadă pe elevii după clişee fixe (numai pe baza performanţelor lor prezente)?
® Sunt toţi elevii încurajaţi să fie mândri de performanţele lor?
® Sunt toţi elevii încurajaţi să aprecieze performanţele celorlalţi?
® Este personalul pregătit să întâmpine opiniile negative ale elevilor care sunt nerăbdători şi entuziaşti sau care au performanţe mari la ore?
® Este personalul pregătit să întâmpine opiniile negative ale elevilor care găsesc lecţiile dificile?
® Este personalul pregătit să întâmpine etichetările nefavorabile ale celor cu performanţe scăzute?
® Există vreo încercare de abordare a elevilor care au teama de eşec?
® Evită personalul să facă legătura între potenţialul unui elev şi cel al fraţilor săi sau al altor elevi?
A.2.2. Personalul didactic, pedagogii, elevii şi părinţii/aparţinătorii împărtăşesc filozofia incluziunii.
® Este consolidarea comunităţii şcolare privită ca fiind la fel de importantă ca ridicarea performanţelor şcolare?
® Este susţinerea colaborării privită ca fiind la fel de importantă ca încurajarea independenţei?
® Există un acord între cadrele didactice pentru valorizarea diferenţelor şi pe depăşirea concepţiei bazate pe o singură „normalitate”?
® Este diversitatea văzută ca o resursă în susţinerea învăţării, iar nu ca o problemă?
® Există un acord între cadrele didactice să facă eforturi pentru scăderea inegalităţilor dintre elevi faţă de oportunităţile şcolare?
® Există un acord între cadrele didactice de a accepta elevi din comunităţile locale, indiferent de background, performanţă şi dizabilitate?
® Sunt atitudinile cu privire la limitele incluziunii şi la elevii cu severe dizabilităţi analizate?
® Există o înţelegere comună privind faptul că incluziunea presupune creşterea participării şi a accesului în şcoală?
® Este excluziunea înţeleasă ca fiind un proces ce se petrece atât în sălile profesorale, cât şi în clase şi pe terenurile de joacă şi care poate genera separarea de şcoală?
® Îşi asumă cadrele didactice responsabilitatea de a face şcoala mai incluzivă?
A.2.3. Elevii sunt preţuiţi în mod egal.
® Sunt diferitele limbi materne şi etnii văzute ca fiind capabile să aducă o contribuţie pozitivă în viaţa şcolii?
® Sunt accentele regionale şi dialectele percepute ca având potenţialul de a îmbogăţi şcoala şi societatea?
® Sunt diferenţele familiale recunoscute şi apreciate?
® Sunt părinţii/aparţinătorii priviţi ca fiind în egală măsură valoroşi pentru şcoală, indiferent de statutul lor de angajat?
® Sunt elevii şi angajaţii cu dizabilităţi la fel de bine primiţi în şcoală ca cei fără dizabilităţi?
® Sunt elevii cu performanţe ridicate şi cei cu performanţe scăzute trataţi în mod egal?
® Este munca tuturor elevilor vizibilă în clasă şi în şcoală?
® Include raportarea performanţelor în interiorul şi în afara şcolii pe toţi elevii?
® Părăsesc toţi elevii gimnaziul cu o diplomă recunoscută pe plan naţional?
® Se acordă acelaşi suport şi importanţă, performanţelor băieţilor şi fetelor?
A.2.4. Personalul şi elevii se respectă atât pentru calitatea de fiinţe umane, cât şi pentru rolul îndeplinit în şcoală.
® Este fiecare elev cunoscut îndeaproape de unii membri ai personalului?
® Simt elevii că profesorii îi plac?
® Sunt toţi membrii şcolii priviţi atât ca persoane care învaţă de la alţii, cât şi ca persoane care îi învaţă pe alţii?
® Se simte personalul preţuit şi susţinut?
® Se acordă recunoaşterea potrivită unor evenimente precum naşterea, moartea şi boala unor membrii ai comunităţii şcolare?
® Este recunoscut faptul că toţi membrii comunităţii au o cultură sau culturi - nu doar membrii majorităţii sau cei ai unora dintre minorităţile etnice”?
® Sunt elevii (şi profesorii) susţinuţi dacă se simt la un moment dat răniţi, deprimaţi sau nervoşi?
® Se acceptă faptul că personalul poate exprima la un moment dat sentimente negative cu privire la anumiţi elevi, care să constituie o modalitate de a le depăşi?
® Evită personalul etichetarea anumitor elevi?
® Sunt facilităţile de bază precum toaletele, duşurile şi dulapurile bine întreţinute?
® Este intimitatea elevilor respectată la cabinele de duş, la vestiarul de sport şi la bazinul de înot?
A.2.5. Personalul caută să înlăture barierele în învăţare şi participare în toate aspectele ce ţin de şcoală.
® Înţelege personalul că poate să urmărească barierele în învăţare şi participare întâlnite de către elevi?
® Sunt barierele în învăţare şi participare înţelese ca depinzând de relaţiile dintre elevi şi mediul şcolar?
® Este mediul de învăţare şi predare înţeles ca incluzând relaţiile dintre elevi şi personal, clădirile, culturile, politicile, curricula şi abordările de predare?
® Reuşeşte să evite personalul să vadă barierele în învăţare şi participare ca fiind rezultatul dizabilităţilor elevilor?
® Înţeleg elevii şi profesorii că măsurile şi practicile educaţionale trebuie să reflecte diversitatea elevilor din şcoală?
® Sunt recunoscute şi contracarate barierele generate de diferenţele dintre cultura şcolară şi cea de acasă?
® Este recunoscut faptul că fiecare se poate confrunta cu bariere în învăţare şi participare?
® Evită personalul etichetarea elevilor în funcţie de abilităţile acestora?
® Este înţeles modul în care etichetarea elevilor ca „având nevoi educaţionale speciale” poate conduce la segregare şcolară?
® Reuşeşte personalul să evite să opună elevii din învăţământul de masă celor care au „nevoi speciale”?
A.2.6. Şcoala se străduieşte să reducă toate formele de discriminare.
® Se recunoaşte existenţa discriminării instituţionale şi a nevoii de a minimaliza toate formele acesteia?
® Înţeleg personalul şi elevii că originile discriminării se regăsesc în intoleranţă şi indiferenţă?
® Se acordă atenţie presiunilor de excludere a elevilor aparţinând minorităţilor etnice şi modului în care intoleranţa la indiferenţă poate fi interpretată ca rasism?
® Este recunoscut în şcoală că fiecare cultură şi religie cuprinde o varietate de perspective are dreptul la respect?
® Reuşeşte personalul să evite să aprecieze performanţele şcolare ale elevilor din punctul de vedere al clişeelor etnice sau sociale (de exemplu în funcţie de tipul de păr sau de culoarea pielii)?
® Există respect pentru profesori şi elevi indiferent de vârsta acestora?
® Sunt băieţii şi fetele din şcoală susţinuţi în mod egal ?
® Evită personalul şi elevii stereotipurile de gen atunci când se discută orientarea elevilor spre carieră, sau când se pune problema participării copiilor la diferite activităţi ştiinţifice sau tehnice, sau a celor de tip gospodăresc (împărţirea răcoritoarelor)?
® Reuşeşte personalul să evite să preţuiască mai mult interesele copiilor aparţinând clasei de mijloc, decât ale celor aparţinând clasei mai sărace?
® Este orientarea homosexuală acceptată de către şcoală ca parte a diversităţii umane?
® Înţelege personalul că deficienţa apare atunci când persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu atitudini negative şi bariere instituţionale?
® Sunt regândite atitudinile stereotipe cu privire la imaginea şi perfecţiunea corporală?
® Este recunoscut faptul că simpla cunoaştere a dizabilităţilor are doar o contribuţie limitată în planificarea educaţiei pentru elevi?
® Încearcă personalul să contracareze atitudinile stereotipe faţă de persoanele cu dizabilităţi atunci când acestea sunt văzute, de exemplu, ca obiecte ale milei de către personaje eroice?
® Este excluderea elevilor cu dizabilităţi severe înţeleasă ca o reflectare a limitelor şcolii în acceptarea incluziunii?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
Booth, T., & Ainscow, M. (trad. Pantea, M.) (2006.) Indexul incluziunii şcolare: Promovarea educării şi a participării tuturor copiilor la învăţământul de masă. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană.