Pentru asigurarea unei dezvoltări incluzive, este crucial ca toţi tinerii români să aibă acces egal la educaţie de calitate. România oferă doar unui număr redus de elevi şansa de a excela. Cei din vârf dau dovadă de acelaşi nivel de cunoştinţe şi abilităţi sofisticate ca şi colegii lor din alte state UE şi OCDE. Însă mult mai mulţi tineri români nu stăpânesc competenţele de bază necesare participării pe deplin în societate.

Potrivit Programului de evaluare internaţională a elevilor (PISA) implementat de OCDE, aproape jumătate (40%) dintre elevii români nu deţin abilităţile cognitive fundamentale de care au nevoie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii şi ocupare productivă1 (OCDE, 2016). Ratele abandonului şcolar sunt în creştere, în special în mediul rural, şi unu din cinci elevi nu reuşeşte să treacă în învăţământul secundar superior, care este recunoscut de către majoritatea ţărilor ca fiind nivelul minim de studii necesar într-o economie a cunoaşterii. Asigurarea că toţi elevii români termină învăţământul secundar înzestraţi cu abilităţi fundamentale este esenţială pentru continuarea tranziţiei ţării spre un nivel superior de dezvoltare şi bunăstare.  Rolul evaluării şi examinării pentru îmbunătăţirea educaţiei

           Sistemele de educaţie eficiente prezintă un nivel ridicat de calitate şi echitate, oferind tuturor elevilor sprijin pentru a reuşi. Un sistem de evaluare şi examinare bine structurat poate încuraja învăţarea şi incluziunea în diverse moduri.

            Cel mai important pentru România, un astfel de sistem poate transmite o viziune potrivit căreia fiecare elev, profesor şi şcoală are şansa de a reuşi. Poate include politici şi practici care promovează standarde înalte de educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediu sau zonă geografică. De asemenea, îi poate scoate la lumină pe cei care întâmpină dificultăţi şi poate contribui la înţelegerea cauzelor   astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă şi toţi elevii să aibă şansa de a obţine rezultate bune. 

      La fel de pot contribui la dezvoltarea încrederii. În sistemul de învăţământ foarte centralizat al României, creşterea încrederii şi a autoeficacităţii vor fi esenţiale pentru ca procesul de asigurare a calităţii să treacă progresiv de la control guvernamental la o mai mare autoreglementare şi responsabilizare a profesorilor şi şcolilor. Acest lucru este important pentru asigurarea unui grad mai mare de autonomie şi leadership în educaţie la nivelul celor care sunt cel mai aproape de elevi şi de nevoile lor de învăţare.

       OCDE a analizat politicile şi practicile privind evaluările şi examinările din peste 30 de sisteme educaţionale în vederea identificării celui mai bun mod de a sprijini învăţarea la nivelul elevilor în diverse contexte naţionale. Cercetarea de faţă arată cum se pot dezvolta în sinergie diferitele componente ale evaluărilor şi examinărilor – evaluarea elevilor, a cadrelor didactice, a unităţilor de învăţământ, a directorilor de şcoli şi a sistemului – pentru a îmbunătăţi performanţele elevilor în învăţământul primar şi secundar

        Primul dintre acestea îl reprezintă stabilirea unor standarde clare referitoare la ce se aşteaptă la nivel naţional din partea elevilor, a cadrelor didactice, a şcolilor şi a sistemului în general. Ţările care ating un nivel ridicat de calitate şi echitate stabilesc obiective ambiţioase pentru toţi, răspunzând totodată diferitelor nevoi şi contexte.

        Al doilea element se referă la colectarea datelor şi a informaţiilor legate de performanţele actuale din sfera învăţării şi a educaţiei. Acest lucru este important din perspectiva răspunderii – în sensul urmăririi realizării obiectivelor – dar și a îmbunătăţirii calităţii evaluărilor, astfel încât elevii, cadrele didactice, unităţile de învăţământ şi responsabilii de politici să obţină feedback-ul de care au nevoie pentru a analiza într-un mod critic propriile progrese şi pentru a rămâne implicaţi şi motivaţi să reuşească. 

         Nu în ultimul rând, un cadru solid privind evaluările şi examinările prezintă coerenţă la nivelul diferitelor sale componente. Aceasta înseamnă, de exemplu, că evaluarea unităţilor de învăţământ apreciază practicile de predare şi testare care susţin efectiv studiul elevilor şi că profesorii sunt evaluaţi în baza cunoştinţelor şi a competenţelor ce promovează obiectivele educaţionale naţionale. Acesta este un aspect esenţial pentru asigurarea aceleiaşi direcţii în întregul sistem de învăţământ şi utilizarea eficientă a resurselor.

Evaluările

        Evaluarea elevilor susţine şi măsoară nivelul de învăţare al acestora. Aceasta poate fi sumativă – evaluând procesul de învăţare ce a avut deja loc – sau formativă – evaluând procesul de învăţare pe parcursul acestuia, cu scopul de a ghida şi consolida învăţarea pe viitor. În ambele cazuri, evaluarea eficientă pune la dispoziţia elevilor, cadrelor didactice şi responsabililor de politici informaţii referitoare la nivelul de cunoştinţe şi competenţe al elevilor, contribuind la identificarea aspectelor ce necesită îmbunătăţiri la nivelul strategiilor de învăţare, procesului de predare sau politicilor educaţionale. 

          Dorinţa de a obţine rezultate bune la evaluări face ca structura şi conţinutul acestora să influenţeze practica instructiv-educativă. Alinierea evaluărilor la obiectivele naţionale privind învăţarea elevilor constituie, prin urmare, un aspect critic.

        Asigurarea unui echilibru între diferitele tipuri de evaluări şi scopurile acestora este la fel de importantă pentru stabilirea unei interacţiuni constructive între profesori şi elevi, care îi ajută pe aceştia din urmă să progreseze şi să fie motivaţi să înveţe. 

Importanţa evaluării sumative a elevilor este recunoscută în România.        

        Elevii sunt încurajaţi să obţină rezultate bune la evaluările naţionale, de care depinde admiterea la liceu şi universitate. Acest accent pus pe performanţele foarte bune la examene stabileşte obiective clare pentru elevi şi profesori. Totuşi, creează o definiţie extrem de restrânsă a succesului şi nu lasă loc unor păreri mai diversificate cu privire la rezultatele învăţării, potrivit cărora elevii cu aptitudini şi interese diferite pot reuşi, dincolo de performanţele academice. Mai mult, limitează şansele profesorilor de a-şi exprima părerea profesională prin testări la clasă şi feedback oferit elevilor, care stă la baza evaluării formative, fiind unul dintre cele mai eficiente moduri de a sprijini performanţele educaţionale.

          România poate încuraja obţinerea unor rezultate mai bune în rândul elevilor plasând învăţarea elevilor în centrul examinării. Practic, aceasta presupune clarificarea scopului evaluărilor naţionale, al examinărilor naţionale şi al testărilor la clasă, a rolului acestora în procesul de învăţare al elevilor şi structurarea lor în conformitate cu scopul urmărit. Crearea unui sistem în care evaluarea susţine învăţarea depinde de competenţele de evaluare ale cadrelor didactice, actualmente slab dezvoltate în România. Pentru ca examinarea să sprijine învăţarea, profesorii români trebuie să fie ajutaţi să îşi exprime părerea profesională, printr-o formare iniţială mai bună, dezvoltare profesională şi resurse pentru evaluare, beneficiind totodată şi de oportunităţi adecvate în acest sens.

 Alinierea evaluării elevilor la obiectivele de învăţare ale noului curriculum.

             România a adoptat recent un nou curriculum bazat pe cele opt competenţe cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii din cadrul de referinţă al UE, ce urmăreşte dezvoltarea competenţelor elevilor în vederea obţinerii unui loc de muncă şi a bunăstării personale într-o economie modernă (ISE, 2015). Aceasta reflectă o schimbare semnificativă în modul său de abordare a învăţării, una pe care au realizat-o multe alte state UE şi OCDE în ultimii ani. În România, ca şi în majoritatea acestor ţări, asigurarea unei schimbări efective, nu doar pe hârtie, a procesului de predare şi învăţare s-a dovedit a fi o adevărată provocare. Deşi România a inclus în curriculum aşteptări legate de ce ar trebui să înveţe şi să facă elevii, acestea nu deţin încă un rol central, aşa cum ar trebui. În plus, se pare că ele nu sunt încă înţelese şi luate în calcul de profesori atunci când îşi planifică activitatea pedagogică şi evaluează la clasă nivelul de învăţare al elevilor. Recent introduse, evaluările naţionale de la clasele a II-a şi a VI-a urmăresc să asigure practici de evaluare mai fiabile conform standardelor naţionale, nefiind însă însoţite de sprijin adecvat pentru promovarea utilizării lor efective.

Aceste lipsuri ridică un obstacol major pentru realizarea schimbărilor la care aspiră noul curriculum.

Recomandări

           Dezvoltarea standardelor curriculare de învăţare în domeniile de bază, mai precis scris, citit şi matematică, pentru ca acestea să devină nişte repere cheie în evaluarea de la clasă şi cea externă, sprijinind alinierea la curriculum.

             Aceasta ar trebui să includă exemple concrete de lucrări ale elevilor, care să ilustreze aşteptările naţionale. Folosirea scalelor actuale de punctare la clasă pentru a stabili niveluri

de performanţă în cadrul standardelor naţionale de învăţare ar ajuta, de asemenea, cadrele didactice să coreleze standardele cu propria lor activitate de la clasă şi să creeze un limbaj comun pentru descrierea performanţei.

             Utilizarea evaluărilor naţionale de la clasele a II-a şi a VI-a în scopul consolidării standardelor de învăţare. Evaluările naţionale vizează competenţele de bază ale noului curriculum, putând constitui un mod util de a comunica standardele stabilite şi de a încadra corect performanţele individuale ale elevilor în baza acestora. Pentru aceasta, însă, evaluările trebuie însoţite de îndrumare cu privire la modul în care trebuie interpretată activitatea elevilor, în concordanţă cu standardele de învăţare.

             Raportarea rezultatelor trebuie, de asemenea, aliniată la standardele de învăţare astfel încât profesorii, elevii şi părinţii să înţeleagă clar măsura în care un elev stăpâneşte competenţele de bază şi orice eventuale decalaje şi dificultăţi de învăţare.

              Stabilirea clară a organismului guvernamental responsabil de dezvoltarea continuă a standardelor de învăţare pentru a asigura că se acordă prioritate acestei activităţi. Indiferent de agenţia care preia această responsabilitate, va fi esenţial să existe o strânsă colaborare între ISE şi CNEE, precum şi o finanţare adecvată.

Bibliografie selectivă

Hannah Kitchen, Elizabeth Fordham, Kirsteen Henderson, Anne Looney, Soumaya Maghnouj. Studii OCDE privind evaluările şi examinările în domeniul educaţiei, România, 2017