Cu puțin timp în urmã, în atenția opiniei publice a fost adusã informația potrivit cãreia aproximativ 42% dintre elevii români în vârstã de cincisprezece ani pot fi considerați analfabeți funcțional, pentru cã, deși citesc un text, în fapt nu îi înțeleg conținutul și, ca atare, nu-l pot utiliza ca resursã. În comparație cu media europeanã, care este de 20%, situația de la noi apare ca îngrijorãtoare. Se povestește, într-o notã anecdoticã, faptul cã, întrebat fiind ce este inteligența, Alfred Binet ar fi rãspuns: „Inteligența este ceea ce mãsoarã testul meu de inteligențã“. În mod analog, am putea constata și noi cã analfabetismul funcțional este ceea ce mãsoarã testul PISA. În România, testul a fost aplicat ultima datã în anul 2015 și a implicat 185 de școli care au constituit un eșantion reprezentativ pentru sistemul nostru de educație. Domeniul principal de evaluare în 2015 a fost Științe și tehnologii (cu aproximativ 75% dintre itemi), apoi Matematicã (cu aproximativ 15% dintre itemi) și Citire/Lecturã (cu aproximativ 10% dintre itemi).

Știm cã prin Programul pentru Evaluarea Internaționalã a Elevilor (inițiat de cãtre Organizația pentru Cooperare Economicã și Dezvoltare – OECD) sunt mãsurate capacitãțile elevilor având vârsta de cincisprezece ani într-un cadru teoretic circumscris unui domeniu cel puțin ciudat – cel al ”alfabe­tizãrii științifice”; acest domeniu vizeazã și competențe trans­curriculare, cele care, din perspectiva unei bune adaptãri la viața realã, sunt în mod nemijlocit pârghii de bunã integrare socialã pentru tineri. Orice tânãr/persoanã trebuie sã se poatã implica într-un discurs rațional și aplicativ, în care sã utilizeze pertinent informații din științã și tehnologie – este sau ar trebui sã fie o condiție esențialã a conduitei sale cotidiene: dacã nu prelucreazã informația în mod adecvat încât sã o poatã utiliza cu sens, nu dã dovadã de gândire criticã și de aptitudini privind rezolvarea de probleme, se presupune cã nu are abilitãțile de bazã pentru a se integra în societatea contemporanã, o societate atât de dinamicã, având un caracter informațional din ce în ce mai complex. În mod similar, nici la alfabetizarea digitalã nu stãm prea bine, conform Raportului Agendei Digitale, pe site-ul http://digitalagenda.ro/2016/06/ comisia-europeana-a-evaluat-progresul-digital-in-ue/)

Într-o abordare mai largã, ne putem gândi și la alte fațete ale anal­fa­betismului funcțional: cel privind participarea la viața comunitãții, la impli­carea prin practici corecte în societatea democraticã, la analfabetism civic etc. Toate aceste aspecte vizeazã sfera vieții publice și școala trebuie sã evite pe tot parcursul etapelor care trebuie parcuse de tineri, promovarea uneia sau alteia din aceste forme de analfabetism funcțional.

În mod complementar putem gândi comportamentele și atitudinile necesare unei vieți bune în sfera privatã. De pildã, putem sã participãm la promovarea în cadrul familiei, dar și în cadrul școlii, a abilitãților de viațã personalã, la dezvoltarea unor capacitãți eficiente de comunicare, a unor abilitãți de relaționare pozitive, care sã permitã valorificarea și pentru ceilalți a inteligenței noastre emoționale.

Școala trebuie sã gestioneze mai bine formarea tinerilor pentru viața publicã, sub aspect socio-profesional și civic, iar familia, în principal, sã confere premise suficiente pentru dezvoltarea copiilor în plan privat-personal. Un exemplu în care se manifestã analfabe­tismul funcțional cu trimitere la sfera privatã este cel oferit de comportamentul unor tineri care, la împlinirea vârstei de optsprezece ani, când trebuiau sã pãrãseascã sistemul public de protecție, aveau dificultãți în a da un telefon, de a pregãti ceva de mâncare, de a se gospodãri singuri.

Lipsa de capital social a acestora este consideratã o cauzã impor­tantã, care, asociatã dificultãților generale de relaționare, explicã șansel slabe pe care le au în integrarea socialã. Aceste dificultãți sunt uneori întâlnite și în cazul copiilor din familiile cu probleme materiale. Lipsa de timp a adulților, resursele economico-financiare modeste, educația precarã a pãrinților pot avea efecte negative în formarea copiilor. Uneori, adulții dau ei înșiși dovadã de un surprinzãtor analfabetism funcțional. Sã ne gândim doar la ipostaza în care iau credite de la o bancã, nu gestioneazã situația, iau alte credite pentru refinanțare etc.

Un alt exemplu îl constituie cel al limitãrilor provenite din stereotipurile și prejudecãțile de gen. Deși educația primitã în școalã orienteazã comportamentele elevilor spre atitudini tolerante, deschidere și adaptabilitate, totuși, uneori, educația primitã în familie este conservatoare, cel puțin în privința a ceea ce se cuvine sã facã un bãiat sau o fatã cu trimitere la rolurile de gen. La nivelul simțului comun observãm ușor aspectele de nefuncționalitate în viața de zi cu zi. Este un ”analfabet funcțional” cel care nu știe sã-și rezolve problemele curente ale vieții sale cotidiene. Cine nu știe sã-și organizeze viața privatã, privind aspectele de supraviețuire elementare, va avea, cu siguranțã, mari probleme în toate celelalte sfere ale vieții.

Oricare dintre dimensiunile existenței în care un om este de așteptat sã se implice se preteazã la aprecieri cu referire la un nivel de dezvoltare sau altul, inclusiv pentru unele dintre situații, oricine este posibil sã se înscrie în rândul celor cu ”analfabetism funcțional”. Impor­tant este ca persoana în cauzã sã conștientizeze acest fapt și sã nu se complacã în a-și duce viața de pânã atunci mai departe, sã se mobilizeze pentru a depãși neajunsurile.

            La nivel național, pe baza rezultatelor elevilor români la testele internaționale, la evaluãrile naționale, dar și din studiile de caz analizate, propunem urmãtoarele direcții de acțiune:

1. Introducerea unui curs și studierea, la nivel universitar, a problemelor legate de alfabetizarea funcționalã (identificare, instrumente, strategii de reducere, metode de predare și evaluare adecvate).
2. Schimbarea practicii de predare-învãțare de la clasã prin: a) mutarea accentului de pe predare pe învãțarea activã; b) folosirea metodelor și strategiilor de predare care faciliteazã înțelegerea, metacogniția și aplicarea; c) promovarea lecturii la toate disciplinele de studiu și folosirea textului în predare; d) dezvoltarea competențelor de lecturã la toate disciplinele de studiu.
3. Includerea dezvoltãrii competențelor de literație ale elevilor în curriculumul național, la fiecare disciplinã de studiu.
4. Lansarea unui program național de formare a profesorilor în domeniul literației/alfabetizãrii funcționale.
5. Identificarea nivelului de analfabetism funcțional al elevilor în fiecare instituție școlarã și adoptarea mãsurilor corespunzãtoare de reducere a acestuia.
6. Realizarea unor campanii naționale de promovare și susținere a lecturii în familie, la școalã, la locul de muncã și în societate.
7. Propunerea unei politici publice în legãturã cu dreptul elevilor de a fi alfabetizați funcțional în timpul învãțãmântului obligatoriu, pentru a le asigura adaptarea eficientã la specificul activitãților sociale.