Planificarea individualizată a procesului educațional se realizează în conformitate cu constatările și recomandările formulate în rezultatul evaluării complexe și multidisciplinare a dezvoltării copilului și are drept scop asigurarea progresului pe domeniile de dezvoltare a acestuia.

Un exemplu de bună practică în educația incluzivă îl reprezintă Planurile Educaționale Individualizate (PEI) care au un rol major în precizarea tipurilor de adaptări care sunt necesare în mediul de învare  și în evaluarea progresului elevilor cu dizabilități.

 

Peters (2003) trece în revistă datele din raportul OECD (1994), The Integration of Disabled Children into Mainstream Education: Ambitions, Theories and Practices, în care au fost analizate succesele și dificultățile întâmpinate în integrarea copiilor cu dizabilități din 23 de țări membre ale OECD.

Conform datelor prezentate în acest raport, există mai multe forme de plasare a copiilor cu dizabilități, de la plasarea în școli speciale (segregare), până la includerea în clase din școlile de masă, cu oferirea de sprijin individualizat. O dată identificată forma de sprijin, în majoritatea țărilor se elaborează Planuri Educaționale Individualizate (PEI). Aceste planuri au ca punct de pornire evaluarea nevoilor și identificarea abilităților/capacităților copiilor pentru a le oferi ulterior acestora forme adecvate de sprijin. Dintre practicile pedagogice cu eficiență crescută în includerea copiilor sunt menționate învațrea prin cooperare, peer tutoring, și învarea în grupuri heterogene.

Abordarea individualizată a necesităţilor copilului pornește de la potenţialul actual de dezvoltare psihică, fizică, socială și nivelul de dezvoltare a abilităţilor motorii, intelectuale, școlare etc. Elaborarea PEI se bazează pe o evaluare complexă a punctelor forte, a intereselor şi necesităților elevului.

Potrivit UNESCO, categoria copiiilor cu cerințe educaționale special vizează următoarele stări de dezvoltare:

-          tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;

-          tulburări de limbaj;

-          dificultăţi de învăţare;

-          întîrziere/dizabilitate mintală/intelectuală/ dificultăţi severe de învăţare; o dizabilități fizice/neuromotorii;

-          dizabilități de văz;

-          deficienţe de auz.

Această listă se completează cu alte eventuale categorii de copii în situații de risc:

-          copii care cresc în medii defavorizate;

-          copii ce aparţin unor grupări etnice minoritare;

-          copii ai străzii;

-          copii bolnavi de SIDA;

-          copii cu comportament deviant.

Planul educaţional individualizat (PEI) este parte componentă a pachetului de documente curriculare care asigură dezvoltarea educației incluzive în instituțiile de învățământ general. PEI facilitează incluziunea copilului în procesul educațional general, asigură dezvoltarea psihofizică a copilului în funcție de potențialul acestuia.

Potrivit lui Bailey (1994), un Plan Individualizat de Educație este “un document care descrie abilitǎțile copilului și mentioneazǎ obiectivele pentru servicii, precum și strategiile pentru atingerea acestor obiective” (pag. 29). Acest document formal scris este necesar pentru primirea serviciilor de educație specialǎ și servicii conexe. 

Wolery (1994) descrie informațiile care se cer pentru un plan educațional individualizat, astfel:

• O declarație a nivelului de învǎțare actual al copilului, inclusiv al achizițiilor școlare, abilitǎți de adaptarea socială, prevocaționale și profesionale, cât și competențe psihomotorii și de auto-ajutorare.

• O declarație a obiectivelor anuale care sǎ descrie performanța educaționalǎ ce urmează a fi realizate până la sfarșitul anului scolar în cadrul programului de educație individualizat.

• O declarație a obiectivelor de instruire pe termen scurt, care trebuie să fie pașii intermediari masurabili între nivelul actual de performanță educațională și obiectivele anuale.

• O declarație privind serviciile educaționale specifice necesare copilului (determinate de disponibilitatea serviciilor), incluzând și o descriere a tuturor serviciilor de educație specialǎ și de servicii conexe care sunt necesare pentru a satisface nevoile unice ale copilului, inclusiv tipul de program de educație fizică la care copilul va participa, și materialele care sunt necesare.

• Data la care aceste servicii vor începe și durata acestora.

• O descriere a frecvenței copilului în participarea la programele de educație din clasele de masǎ.

• O justificare a tipului de plasare educationalǎ pe care o va avea copilul.

• O listă a persoanelor care sunt responsabile pentru punerea în aplicare a programului de educație individualizat.

• Criterii obiective, procedurile de evaluare, precum și monitorizǎri, cel puțin  anuale, pentru a determina dacǎ obiectivele instructive pe termen scurt sunt atinse.

Planul educațional individualizat se elaboreazǎ în cadrul unei ședinte la care participǎ echipa interdisciplinarǎ și pǎrinții. In cadrul întâlnirii, echipa poate discuta despre nevoile de educație a copilului, serviciile și terapiile suplimentare de intervenție, frecvența în mediul școlar de masǎ, testele standardizate folosite pentru absolvire etc

Planul educațional individualizat este revizuit anual, însǎ uneori poate fi revizuit dacă copilul a atins obiectivele pe termen scurt propuse la începutul anului școlar.

Planul Educațional Individualizat este:

·         un produs curricular, care include rezumatul punctelor forte, intereselor şi necesităților elevului, astfel încît finalităţile în materie de studiu, stabilite pentru elev în perioada planificată, pot să difere de finalităţile şi conţinuturile educaţionale stabilite în Curriculumul general, aprobat în modul stabilit de Ministerul Educației;

·         un plan de acţiuni care vin să răspundă necesităților specifice ale elevului în organizarea procesului educațional prin modificări sau adaptări curriculare;

·         un suport pentru personalul didactic, în vederea organizării demersului educaţional în funcţie de potențialul și progresele elevului;

·         un plan elaborat, realizat, revizuit/actualizat de către personalul instituţiei de învăţământ;

·         un document de lucru flexibil, care poate fi modificat la necesitate;

·         un instrument de responsabilizare a elevului, părinţilor acestuia, altor persoane care, conform planului, sunt chemate să ajute elevul în atingerea obiectivelor şi finalităţilor care i-au fost stabilite;

·         un dosar care se completează continuu și care reflectă traseul de dezvoltare a elevului.

Funcţiile Planului Educațional Individulaizat:

·         identificarea și prioritizarea necesităților de învățare și dezvoltare a copilului;

·         reglementarea procesului educațional pentru copilul cu cerințe educaționale speciale,

asigurîndu-i acces echitabil la educație în instituția de învățământ general;

·         definirea scopului și obiectivelor educaționale și de abilitare/reabilitare a dezvoltării pe termen scurt, mediu și lung;

·         stabilirea domeniilor de intervenţie individualizată cu copilul, familia, specialiștii;

·         stabilirea conexiunilor între toți specialiștii/persoanele care asistă copilul în procesul

educațional;

·         delegarea responsabilităţilor conform resurselor disponibile (umane, materiale și de timp), inclusiv copilului, părințiilor;

·         monitorizarea, evaluarea și reevaluarea procesului de asistenţă psihopedagogică oferită copilului.

Elevii și părinții au un rol foarte important în echipa elaborare a Planului educațional individualizat.

Astfel, elevul:

·         este o sursă de stabilire a stilului şi a modului de învăţare preferat (adecvat necesităților speciale ale acestuia);

• este o sursă de informare despre punctele forte, preferințele, non-preferințele personale;
• informează despre nivelul de adecvare (comoditate, utilitate) a adaptărilor ambientale,  echipamentului specializat, strategiile/tehnologiile didactice individualizate, strategiile de evaluare individualizate etc.);
• se încadrează în procesul educaţional conform prevederilor PEI.

De asemenea, modul şi gradul de implicare a elevului în procesul PEI diferă în funcţie de capacităţile de participare ale acestuia.

Părinţii/reprezentanții legali ai elevului:

• furnizează informaţii la zi asupra copilului lor privind pregătirea temelor, stilul și modul de învăţare acasă etc.);
• furnizează informaţii importante care ajută la elaborarea adaptărilor și modificărilor curriculare pentru copil (de exemplu, despre talentul şi abilităţile pe care le manifestă copilul acasă şi în comunitate, despre preocupările, preferinţele/non-preferințele copilului, despre modul propriu de învăţare, despre interesele acestuia şi modul de reacţionare în diverse situaţii);
• consolidează şi asigură continuitate demersului educaţional și non-educațional demarat de personalul didactic din instituţia de învăţământ, oferind copilului acasă posibilităţi pentru dezvoltare și aplicare  în practică a competenţelor;
• furnizează informaţii privind modul în care copilul transferă/poate transfera competențele achiziționate în cadrul școlii în situaţii cotidiene acasă şi în comunitate;
• se implică în luarea deciziilor vizând copilul şi în programele de abilitare/reabilitare continuă a dezvoltării acestuia;
• asigură frecvența școlară a copilului;
• colaborează cu instituția de învăţământ în scopul realizării obiectivelor de dezvoltare instituțională, din perspectiva educației incluzive.

Bibliografie:

- Agnesa Eftodi, Planul educaţional individualizat, Chișinău, 2012.

- Balan Vera, Bortă Liliana, Botnari Valentina, Educaţie incluzivă : Unitate de curs, Ed. rev. şi completată,  Chişinău, 2017 (Tipogr. «Bons Offices»)

- Peters, S. J. (2003), Inclusive education: achieving education for all by including those with disabilities and special education needs, Prepared for the disability group, The World Bank.