În demersul său didactic, profesorul va urmări să asigure elevilor înţelegerea unor aspecte precum:

 

a) de ce este importantă dezvoltarea caracterului?

 

­            caracterul este o componentă esenţială a personalităţii, face parte din structura acesteia şi este un element de bază în dezvoltarea personală şi profesională;

 

­            caracterul arată cine suntem, ce valori ne reprezintă, în ce fel ne raportăm la propria persoană, la ceilalţi, la activitate, la societate, la mediul înconjurător;

 

­            caracterul este responsabil de felul în care facem opţiunile, alegerile şi luăm deciziile proprii;

 

­            caracterul determină atitudinile, expresiile şi acţiunile unei persoane;

 

­            majoritatea problemelor şi cele mai multe dintre reuşitele noastre îşi au originea în caracter.

 

 

            b) ce înseamnă un bun caracter?

 

­            caracterul bun implică manifestarea determinării, a motivaţiei interioare de a face bine în orice situaţie, fie că ne convine, fie că nu;

 

­            caracterul bun depăşeşte diferenţele prin depăşirea diferenţelor/ barierelor de vârstă, gen, rasă, culoare, limbă, religie, statul financiar, poziţie socială, naştere, naţionalitate sau alte împrejurări;

 

­            un caracter bun se manifestă şi se verifică în situaţii dificile;

 

­            un bun caracter are la bază manifestarea gândirii pozitive, cultivarea optimismului, altruismului, empatiei, încrederii reciproce, toleranţei, respectului faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi, de activitate, de societate, de mediul înconjurător.

 

            c) cum putem dezvolta caracterul?

 

·         prin accentuarea, în demersul didactic, a abordărilor educative prin, pentru şi despre caracter:

 

­          sublinierea constantă/ consecventă a semnificaţiei caracterului în viaţă şi în activitate;

 

­          punând mereu accent pe nevoia de caracter oferind argumentarea adecvată;

 

­          încurajarea/ susţinerea/ întărirea manifestărilor pozitive de caracter;

 

­          oferirea de modele şi exemplificări practice; ilustrarea sau observarea unor manifestări caracteriale demne de a fi urmate.

 

■           prin recunoaşterea şi asumarea trăsăturilor de caracter:

 

­          explicarea/ descrierea fiecărei trăsături de caracter pe înţelesul fiecărui elev;

 

­          exprimarea opţiunii în favoarea caracterului şi în detrimentul câştigului/ profitului imediat sau al beneficiilor/ randamentului facil;

 

­          manifestarea deprinderilor pozitive de caracter în orice împrejurare.

 

■           prin solicitarea de atitudini caracteriale pozitive:

 

­          constituirea şi respectarea, de către toţi, a unor standarde atitudinal-comportamentale;

 

­          manifestarea individuală ca exemplu/ model de caracter, la orice nivel;

 

­          conştientizarea manifestărilor caracteriale negative şi limitarea ori renunţarea la practicarea acestora.

 

 

            Strategii didactice

 

            În vederea realizării competenţelor generale şi specifice propuse de disciplina opţională Mai întâi caracterul la nivelul ciclului gimnazial, este necesar ca strategiile didactice să fie raportate la achiziţiile anterioare ale elevilor şi să faciliteze valorizarea pozitivă a acestora în activităţile de învăţare propuse.

 

            Este recomandabil ca orice demers al cadrului didactic să cultive elevilor dorinţa şi nevoia de cunoaştere şi înţelegere, dorinţa şi nevoia de comunicare, curiozitatea intelectuală, dorinţa şi nevoia de explorare, dorinţa şi nevoia de a exersa şi experimenta.

 

            Pentru construirea competenţelor prevăzute de programa şcolară se propun activităţi educaţionale interactive, practic-aplicative, care să utilizeze:

 

·           strategii didactice care să pună accent pe consolidarea continuă a capacităţilor şi deprinderilor atitudinale, pe abordări flexibile, contextualizate, pe parcursuri diferenţiate şi individualizate de instruire şi educare;

 

·           alternative explicative în interpretarea unor fapte/situaţii; aceasta poate contribui, la dezvoltarea unui caracter pozitiv şi a unui comportament moral;

 

·           metode şi tehnici de gândire critică (de exemplu: ciorchinele, cubul, mozaicul, explozia stelară, steaua respectului de sine, metoda pălăriilor gânditoare, metoda Frisco, linia valorilor, diagrama Venn, turul galeriei, cvintetul, jurnalul cu dublă intrare, copacul ideilor);

 

·           metode active, integrativ-participative ori activităţi ludice care pot contribui la responsabilizarea elevilor faţă de propria învăţare, la dezvoltarea capacităţii de abordare raţională a problemelor private şi publice (de exemplu, lectura de text/ lectura imaginii; dezbaterea; învăţarea problematizată; învăţarea prin cooperare; jocul de rol/ jocul didactic; dramatizarea; simularea; studiul de caz; metode art-creative).

 

·           activităţi bazate pe sarcini concrete şi pe exersarea deprinderilor caracteriale în diferite contexte;

 

·           raportarea la situaţii-problemă, prin intermediul cărora elevii pot să se refere la propria persoană în scopul autocunoaşterii şi autoevaluării potenţialului propriu;

 

·           strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (frontală, individuală, pe perechi, în grupuri mici sau cu întreaga clasă);

 

·           lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, prin care elevii comunică, interacţionează, cooperează, participă activ şi îşi pot manifesta iniţiativa şi creativitatea;

 

·           portofolii, proiecte educaţionale (de exemplu, expoziţii tematice, realizarea unei publicaţii a clasei pe tema trăsăturilor de caracter, „Trăsătura de caracter a zilei/ săptămânii/a lunii”, „Caravana caracterului”, „Cine ştie câştigă”, întreceri sportive pentru „Cupa fair-play”, cercuri de lectură pe tema caracterului, întâlniri între generaţii, acţiuni de voluntariat şi servicii în beneficiul comunităţii);

 

·           instruirea colaborativă prin implicarea în activităţile propuse, alături de profesorul care predă disciplina, a altor persoane resursă (psihologul/consilierul şcolar, consilierul pentru programe şi proiecte educative, profesori care predau alte discipline, specialişti, părinţi/tutori;

 

·           calculatorul/ laptopul/ tableta, media diversă, ca mijloc de instruire, pentru documentare/căutare de informaţii, accesarea unor platforme educaţionale, ilustrarea unor activităţi, redactarea unor materiale, grafică pe calculator;

 

·           activităţi de educaţie nonformală pe teme relevante (ateliere sau grupuri de lucru, dezbateri, workshop-uri, „cafenele publice”): „De ce Mai întâi caracterul?"; „Cum ar arăta existenţa noastră fără manifestările pozitive de caracter?”; „Clasa noastră/şcoala noastră - un model de caracter”; „Fântâna emoţiilor”; „Eu, Tu, Noi şi manifestările de caracter”; „Caracterul şi stilul de viaţă”; „Împreună pentru un caracter mai bun”; „Cutia cu valori”; „De la caracter, pentru caractere”; „Caracter 4 ALL”; „O persoană, un caracter”);

 

·           exerciţii de reflecţie şi imaginative, ateliere sau grupuri de lucru, debates, workshopuri, „cafenele publice”, proiecte cu tematică diversă: „Cum ar arăta existenţa noastră fără manifestările de caracter?”; „Clasa noastră/ şcoala noastră - un model de caracter”; „Succesul se învaţă”; „Dă like caracterului”; „Trepte ale caracterului”; „Oglinzi ale EU-lui”; „Caracterul şi cursa cu obstacole”; „EU, unic şi valoros”; „Caracterul semafor”; „Nu da şah caracterului!”; „Ştiu şi aplic”; „Caracterul şi stilul de viaţă”; „Împreună pentru un caracter mai bun”; „Caracterul - o calorie pentru fiecare”; „Vitamine pentru caracter”; „Culorile caracterului”; „Lumea lui «Caracter»; „Desenează caracterul/ Pictează caracterul/ Ilustrează caracterul”; „Caracterul, pas cu pas”;

 

·           parteneriatul educaţional dintre şcoală - familie - comunitate prin implicarea părinţilor precum şi a unor personalităţi sau reprezentanţi ai comunităţii locale în realizarea unora dintre activităţile prevăzute de conţinuturile programei şcolare (spre exemplu: discuţii/ dezbateri; biblioteca vie; testimoniale; prezentarea unor modele caracteriale de succes; desemnarea ca personaje pentru compuneri, povestiri, proiecte sau teme de casă; invitaţi la ora de curs; întâlniri între generaţii).

 

       În alegerea strategiilor didactice, profesorul trebuie să ţină cont de aspecte de context, precum: specificul clasei de elevi, interesele şi nevoile elevilor, resursele disponibile, elemente de specificitate ale comunităţii.

 

       Este necesar ca activităţile de învăţare pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor caracteriale corecte, să fie orientate şi spre:

 

·           formarea şi dezvoltarea unor abilităţi generale: curiozitate, creativitate, spirit de iniţiativă, capacitatea de elaborare şi prezentare de idei inovatoare, abilitatea de a organiza eficient timpul şi propria activitate, de a identifica şi rezolva probleme, munca în echipă;

 

·           formarea şi dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor proactive, bazate pe receptivitate faţă de nou, pe abordarea schimbării, inclusiv prin a învăţa din propriile experienţe;

 

·           crearea premiselor educative în spiritul dimensiunilor fundamentale ale existenţei umane: a sti, a face, a fi, a convieţui.

 

SURSE BIBLIOGRAFICE:

 

Anexa nr. 2 la ORDINUL MINISTRULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE nr. 5864/28.12.2017. Programa şcolară pentru disciplina MAI ÎNTÂI CARACTERUL Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul primar. Ministerul Educației Naționale.