Societatea în care trăim este într-o continuă mişcare. Este un mediu dinamic, în care omul este constrans să trăiască într-un ritm alert şi să fie mereu pe fugă. Societatea și școala noastră sunt un amestec de promisiuni excepţionale şi de perspective neliniştitoare, de evoluţii dezirabile şi de izbucniri tehnologice necontrolabile. În urmă cu câţiva zeci de ani educaţia primită în şcoală putea să fie, în cele mai multe cazuri,suficientă pentru întreaga viaţă a unui individ, astăzi situaţia schimbându-se dramatic.

              Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel (limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp) şi să se orienteze către o educaţie continuă, capabilă să îl pregatească pe individ oriundes-ar afla şi nelimitat în timp.

               Nu demult, calculatorul era un obiect rar şi exotic, fiind considerat un lux la care mulţi oameni din România nici nu îndrăzneau să viseze şi spuneau că este ceva inutil pentru omenire, o pierdere de timp. Însă anii au trecut, iar mentalităţile românilor au fost schimbate, în prezent lucrurile stând într-o altă lumină, de data aceasta favorabilă tehnologiei.

                În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale – Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC). Astfel, încet-încet, calculatorul a fost introdus şi în şcoli, mulţi copii, cadre didactice, părinţi, cercetători s-au implicat în programele educaţionale de utilizare a calculatoarelor în şcoli.

               Educaţia tehnologică are un caracter specific inter- şi transdisciplinar, dar în acelaşi timp are şi caracter dual: ştiinţific sau tehnologic, teoretic şi practic, de asemenea urmăreşte formarea abilităţilor practice şi a gândirii sistematice esenţiale pentru dezvoltarea şi stimularea creativităţii şi iniţiativei elevului, a gândirii centrate tehnic.  Educaţia tehnologică capătă noi valenţe, devenind o componentă de bază a învăţământului modern românesc, disciplină menită să integreze mai bine elevul în societate la absolvirea școlii.

               În şcoală, introducerea Internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante în procesul de învăţamânt. Astfel, actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul. Această schimbare în sistemul de învăţământ a urmărit nişte obiective bine structurate şi anume: a) creşterea eficienţei activităţilor de învăţare și, b) dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual.

Ca orice altă metodă de învăţare şi această instruire asistată pe calculator prezintă avantaje şi dezavantaje. Printre avantaje putem aminti: 1. stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială rapidă; 2. creşterea randamentului însuşirii coerente a cunoştinţelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor elevilor; 3. întarirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare; 4. instalarea climatului de autodepăşire, competitivitate; 5. dezvoltarea culturii vizuale; 6. conştientizarea faptului că noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea; 7. facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele; 8. introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă; 9. asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii; 10. asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcţie de secvenţa anterioara; 11. dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o problemă concretă; 12. stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei; 13. metode pedagogice diverse; 14. perspectiva relaţională este îmbunătăţită prin stabilirea unei relaţii umane şi sociale între educat şi educator.

Pe lângă aceste avantaje, metoda de învăţare şi instruire asistată pe calculator prezintă și următoarele dezavantaje: a) folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor practice, de calcul și de investigare a realităţii; b) individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului profesor-elev; c) utilizarea la întâmplare a calculatorului, fără un scop precis în timpul orelor de curs poate provoca plictiseală, monotonie; d) costurile ridicate ale tehnologiei de ultimă oră, ceea ce constituie un impediment pentru o bună parte a populaţiei României, fiind accesibilă persoanelor cu o situaţie financiară bună.

               Cercetările realizate în ultimii ani în diferite ţări, precum și la nivel global au arătat că utilizarea Tehnologiilor Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. Însă, cu toate acestea, multe cadre didactice, fie că preferă metodele clasice de predare, fie dintr-o reticenţă şi indiferenţă generală faţă de noile tehnologii, resping dinamizarea orelor şi stimularea elevului cu ajutorul calculatorului, internetului şi tuturor celorlalte instrumente asociate.

Datorită TIC s-au deschis noi domenii, nebănuite anterior, care, astfel, le-au revoluţionat pe cele vechi.Printre acestea se numără şi educaţia, care a atins standarde noi şi are o evoluţie uimitoare datorită TIC.

Utilizarea TIC este un proces indispensabil dezvoltării învățământului modern și eficient, care presupune în primul rând familiarizarea și folosirea permanentă a calculatorului în procesele didactice de către toți factorii educaționali implicați (elevi, profesori, personal auxiliar, autorități etc.).

Competențele în domeniul TIC presupun un grup de abilități, în general dobândite (nu moștenite, dar și acestea sunt foarte importante) pentru activitățile care presupun utilizarea calcuatorului în general, dar, mai ales, a calculatorului personal (PC) și a tabletei de către elevi și/sau profesori. 

Dezvoltarea competențelor în utilizarea TIC poate fi susținutã prin activitãțile de comunicare cu partenerii, implicarea directã în activitãțile din școalã sau în timpul organizării unor alte activități în școala respectivă, altele decât cele didactice (sportive, culturale, religioase etc.). Creșterea abilitãților în utilizarea TIC se poate materializa prin utilizarea constantã a calculatorului și a internetului în comunicarea cu profesorii din școala respectivă/școli partenere, realizarea de prezentãri Power Point și utilizarea de programe informatice. O activitate importantă care permite sporirea abilităților în utilizarea TIC o poate constitui crearea și actualizarea permanentă a paginilor de prezentare a școlii respective pe internet.

            Utilizarea TIC la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit în timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de predare-învăţare-evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilitaţilor practice, de calcul şi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea, individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial. Materia predată la ore se segmentează şi se atomizează prea mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.

            Totuşi utilizarea TIC are numeroase avantaje:

1. Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială rapidă;
2. Consolidarea abilităţilor de investigare ştiinţifică;
3. Conştientizarea faptului că noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea;
4. Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunoştinţelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor elevilor,
5. Întărirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare;
6. Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei;
7. Introducerea unui stil cognitiv, eficent, a unui stil de muncă independentă;
8. Instalarea climatului de autodepăşire, competitivitate;
9. Mobilizarea funcţiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului;
10.  Dezvoltarea culturii vizuale;
11.  Formarea deprinderilor practice utile;
12.  Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcţie de secvenţa anterioară;
13. Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele;
14.  Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii;
15.  Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme elevul îşi gaseste singur răspunsul pentru o problemă concretă;
16. Asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educaţie permanentă (educaţia de-a lungul întregii vieţi, ”long life learning - LLL”);
17.  Determină o atitudine pozitivă a elevilor faţă de disciplina de învăţământ la care este utilizat calculatorul şi faţă de valorile morale, culturale şi spirituale ale societăţii;
18.  Ajută elevii cu deficienţe să se integreze în societate şi în procesul educaţional.

            De asemenea, calculatorul este extrem de util deoarece simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui se oferă elevilor, modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. Permite realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a dotării necorespunzătoare a laboratoarelor şcolare sau a pericolului la care erau expuşi elevii şi profesorul. Elevii au posibilitatea să modifice foarte uşor condiţiile în care se desfăşoară experimentul virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori, astfel încât să poată urmări modul în care se desfăşoară fenomenele studiate și pot extrage singuri concluziile.