CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII PENTRU LICEU

            Conform Anexei nr. 3 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5817/ 06.12.2010, programa şcolară pentru Educaţie interculturală reprezintă o ofertă curriculară centrală de disciplină opţională pentru liceu, proiectată pentru un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar. Disciplina se poate preda în oricare dintre clasele de liceu, avându-se în vedere adecvarea demersului didactic la particularităţile de vârstă ale elevilor. Demersurile de educare interculturală propuse prin prezentul curriculum răspund cerinţelor formulate în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în OMECT nr. 1529/18.07.2007 privind dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional. În elaborarea prezentei oferte curriculare au fost valorificate şi recomandările următoarelor documente internaţionale:

§  Cartea albă privind dialogul intercultural, Trăind împreună egali în demnitate, adoptată de Consiliul Europei (Strasbourg, 2008);

§  Declaraţia Miniştrilor Europeni ai Culturii privind dialogul intercultural şi prevenirea conflictelor (Opatija, Croaţia, 2003);

§  Declaraţia Principiilor Toleranţei adoptată de statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (Paris, 1995).

 

            Prezentul curriculum este justificat din perspectiva următoarelor aspecte:

• pregătirea tinerilor pentru deschidere spre dimensiunea interculturală a existenţei lor;
• formarea tinerilor ca persoane capabile să aprecieze diferite culturi care convieţuiesc într-o societate interculturală, să respecte şi să valorizeze pozitiv diferenţele culturale;
• dezvoltarea capacităţii elevilor de a comunica, de a cooperara şi de a interacţiona cu persoane care aparţin diferitelor culturi, de a recunoaşte diversitatea în diferitele ei forme;
• dezvoltarea deprinderilor de participare a tinerilor la îmbogăţirea vieţii comunitare  prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare socială;
• promovarea activă a valorilor sociale şi individuale (respect, solidaritate, cooperare, echitate, toleranţă, onestitate, onoare, responsabilitate, spirit civic etc.), pentru evitarea formării unor reprezentări eronate a diferenţelor dintre etnii, rase, culturi, genuri, confesiuni, categorii sociale, grupuri profesionale etc.
• dezvoltarea deprinderilor de participare a tinerilor la îmbogăţirea vieţii comunitare, prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare socială;

·         dezvoltarea abilităţilor de a trăi împreună cu ceilalţi în bună convieţuire interculturală.

Disciplina opţională Educaţie interculturală, propusă spre studiu în liceu, se raportează la Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC), care conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european”, orientat de formarea celor opt competenţe cheie: comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, competenţă digitală, a învăţa să înveţi, competenţe sociale şi civice, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, sensibilizare şi exprimare culturală. Contribuţia disciplinei Educaţie interculturală la dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea dezvoltării anumitor competenţe cheie), cât şi sensibilizarea cu privire la alte competenţe cheie.

Disciplina Educaţie interculturală contribuie la dezvoltarea competenţelor cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe cheie:

§  competenţe sociale şi civice;

§  spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;

§  sensibilizare şi exprimare culturală;

§  comunicare în limba maternă;

§  competenţă digitală;

§  a învăţa să înveţi.

            Programa şcolară pentru Educaţie interculturală, propusă spre studiu în liceu, are ca finalităţi acceptarea şi promovarea diversităţii, realizate prin:

­         învăţarea despre diversitate, despre societatea multiculturală şi despre societatea interculturală (reflectată în cunoştinţe care presupun atât raportarea persoanei la propriile repere culturale/propria cultură, cât şi raportarea la alte experienţe spirituale/alte culturi etc.);

­         învăţarea prin intermediul experimentării diferenţei şi a alterităţii (reflectată în dezvoltarea şi exersarea deprinderilor legate de viaţa într-o societate interculturală);

­         învăţarea pentru societatea interculturală (reflectată în valorile promovate, în atitudini şi în comportamente, care permit asumarea rolurilor şi a responsabilităţilor din viaţa de fiecare zi).

În acest fel, esenţa învăţării interculturalităţii este reprezentată de atitudini şi de comportamente care vizează componenta etică a personalităţii elevilor şi manifestarea acesteia în relaţiile interumane.

Programa şcolară pentru Educaţie interculturală are următoarele finalităţi:

®    învăţarea despre societatea multiculturală şi despre societatea interculturală (reflectată în cunoştinţe care presupun atât raportarea persoanei la propriile repere culturale, cât şi raportarea la alte experienţe spirituale etc.);

®    învăţarea pentru societatea interculturală (reflectată în competenţe, în reflecţia critică asupra semnificaţiei interculturalităţii, în acceptarea şi în respectarea diferenţelor etc.);

®    învăţarea prin intermediul experimentării diferenţei şi a alterităţii (reflectată în valorile promovate, în atitudini şi în comportamente).

În acest fel, esenţa învăţării interculturalităţii este reprezentată de atitudini şi de comportamente care vizează componenta etică a personalităţii elevilor şi manifestarea acesteia în relaţiile interumane.

Competenţele generale sunt preluate din curriculumul şcolar de trunchi comun, dezvoltat în gimnaziu şi în liceu pentru disciplinele socio-umane.

Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corespondenţa dintre acestea nefiind biunivocă; o anumită competenţă specifică poate să fie atinsă prin diferite unităţi de conţinut.

Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu statutul acesteia de curs opţional.

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.

Programa se adresează profesorilor şi autorilor de manuale. Activitatea didactică, precum şi elaborarea manualelor şcolare trebuie precedate de lectura integrală a programei şcolare. Pornind de la propunerile existente în programă cu privire la activităţile de învăţare, profesorii şi autorii de manuale pot realiza o proiectare didactică personală, în concordanţă cu prevederile programei şi cu situaţiile concrete de predare-învăţare.

        COMPETENŢE GENERALE

         1.         Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală

         2.         Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare

         3.         Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri

         4.         Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare

         5.         Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii

VALORI ŞI ATITUDINI

        Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Educaţie interculturală au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

®    respect faţă de demnitatea şi drepturile omului

®    respect şi deschidere faţă de diversitatea culturală

®    atitudine pozitivă faţă de persoane care aparţin unor culturi diferite

®    toleranţă şi respect faţă de persoane şi grupuri care susţin valori, opinii şi credinţe diferite

®    valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale

®    empatie culturală

®    solidaritate

®    disponibilitate pentru dialogul intercultural, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare

            SUGESTII METODOLOGICE

            Prezenta programă şcolară este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau disciplina opţională Educaţie interculturală, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:

­          să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului;

­          să-şi manifeste creativitatea şi să-şi adecveze demersurile didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează.

            Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.

            Dezvoltarea competenţelor cheie, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:

§  Utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe:

­          construcţia       progresivă        a cunoştinţelor, consolidarea continuă a capacităţilor, dezvoltarea creativităţii elevilor;

­          cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;

­           abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate;

­           abordări inter- şi transdisciplinare;

§  Utilizarea unor metode active (de exemplu: simularea, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, jocul de roluri bazat pe empatie, analiza de text, metode de gândire critică, realizarea de portofolii), care pot contribui la:

­          crearea acelui cadru educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă;

­          înţelegerea modului în care conceptele specifice Educaţiei interculturale se pot aplica în viaţa de fiecare zi;

­          exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii unor roluri specifice în grupuri de lucru, a cooperării cu persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru;

­          înlăturarea stereotipurilor, a automatismelor de gândire, precum şi cultivarea spiritului tolerant;

­          facilitarea înţelegerii unor probleme controversate de actualitate (reflectate în mass-media) atât de la nivel local şi naţional, cât şi de la nivel internaţional;

­          experimentarea interacţiunilor interculturale prin implicarea în relaţii, directe sau mediate, cu persoane care au apartenenţe culturale diferite;

­          evitarea discursurilor moralizatoare;

­          realizarea unor conexiuni cu achiziţii dobândite de către elevi prin studiul altor discipline de învăţământ (literatură, istorie, geografie, limbi străine etc.);

§  Utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici);

§  Învăţarea prin acţiune (experienţială), realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete;

§  Utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.

            Prezenta programă şcolară introduce în prezentarea conţinuturilor un aspect de noutate legat de elaborarea şi derularea/ simularea derulării unui proiect intercultural. Sunt prevăzute explicit elaborarea de proiecte privind problematica interculturalităţii şi derularea sau simularea derulării proiectelor propuse; în acest fel se depăşeşte nivelul de recomandare metodologică în ceea ce priveşte realizarea unor activităţi tip proiect, fiind creat un cadru educaţional care apropie procesul de predare-învăţare de viaţa reală, în care proiectul este un instrument de lucru necesar pentru desfăşurarea activităţii în toate domeniile social- economice. Acest cadru educaţional facilitează dezvoltarea abilităţilor necesare secolului XXI: creativitate, gândire critică şi sistemică, abilităţi de comunicare şi de colaborare, capacitate de adaptare, responsabilitate, spirit de echipă.

            Pornind de la tema/problema aleasă de elevi şi profesor, elevii sunt puşi în situaţia de a realiza fişa unui proiect intercultural, precum şi de a derula în mod efectiv sau de a simula derularea proiectului propus; elevii pot exersa, astfel, achiziţiile referitoare la proiectul intercultural, pot fi implicaţi în activităţi de luare a deciziei, de propunere şi de aplicare a unor strategii de rezolvare a unor probleme cu caracter intercultural; pe de altă parte, acest tip de învăţare asigură implicarea activă a elevilor în activitatea de învăţare prin sarcini de lucru atractive şi motivante.

            În mod concret, secţiunea referitoare la Proiectul educaţional intercultural poate fi abordată în ultima parte a cursului opţional, timp de aproximativ 10-12 ore.

            Derularea propriu-zisă/ simularea derulării unui proiect intercultural se poate realiza de exemplu, potrivit uneia dintre următoarele structuri metodologice:

            Varianta A - proiect intercultural local

®    Identificarea temei de lucru.

®    Planificarea culegerii de informaţii.

®    Culegerea de informaţii (interacţiuni multiple, inclusiv cu membri ai comunităţilor minoritare locale, dacă este cazul).

®    Sinteza informaţiilor şi realizarea produsului.

®    Prezentarea produsului realizat.

®    Reflectarea asupra întregii experienţe: achiziţii dobândite (cunoştinţe, abilităţi, atitudini);

®    derularea procesului, concluzii privind realizarea şi implementarea unui proiect intercultural.

            Varianta B - parteneriat intercultural

®    Pregătire: stabilirea unui parteneriat cu o clasă din alta şcoală (poate fi din aceeaşi localitate, din altă localitate sau chiar din altă ţară).

®    Prezentarea reciprocă a claselor partenere.

®    Identificarea temei de lucru.

®    Planificarea culegerii de informaţii.

®    Culegerea de informaţii (posibile colaborări cu partenerii).

®    Sinteza informaţiilor şi realizarea produsului.

®    Prezentarea produsului realizat.

®    Analiza produsului realizat de clasa parteneră şi oferirea de feedback.

®    Eventuala revizuire a produsului în baza sugestiilor şi întrebărilor primite de la parteneri.

®    Reflectarea asupra întregii experienţe: achiziţii dobândite (cunoştinţe, abilităţi, atitudini); derularea procesului, concluzii privind realizarea şi implementarea unui proiect intercultural.

®    Schimb de impresii şi informaţii cu partenerii.

            Alegerea variantei A sau a variantei B, diferite în ceea ce priveşte complexitatea, este rezultatul opţiunii pe care o fac împreună, cadrele didactice şi elevii şi trebuie să plece de la analizarea şi evaluarea realistă a resurselor existente şi a posibilităţii de a finaliza proiectul.

            Temele abordate în proiecte pot avea în vedere:

Ø  istoria locală;

Ø  participarea civică a minorităţilor şi/sau a imigranţilor;

Ø  problemă concretă privind relaţiile interculturale locale, integrarea unei minorităţi defavorizate etc.;

Ø  personalităţi locale care ilustrează diversitatea şi interferenţele culturale;

Ø  perspective multiple asupra unui eveniment istoric etc.

            Produsele proiectelor pot fi:

• un website;
• un material video, un joc video sau un joc online;
• un memoriu către autorităţi;
• expoziţie;
• publicaţie;
• un spectacol de teatru/teatru forum etc.

            Programa şcolară oferă cadrelor didactice un sprijin concret în centrarea demersului didactic pe experienţe de învăţare, potrivit specificului competenţelor care trebuie formate, prin prezentarea cu caracter orientativ a unor exemple de activităţi de învăţare:

®    exerciţii de clarificare a înţelesului unor termeni specifici domeniului (de exemplu realizarea unui „dicţionar al educaţiei interculturale”);

®    analizarea unor texte care, prin conţinut, pot fi valorificate din punctul de vedere al educaţiei interculturale;

®    exemplificarea unor situaţii care implică toleranţă/intoleranţă;

®    studii de caz pentru analizarea unor manifestări de intoleranţă, discriminare, excludere la nivelul persoanelor/al societăţii sau pentru analiza unor puncte de vedere,  a unor perspective diferite/contrastante;

®    discutarea unor cazuri preluate din mass-media, referitoare la modul de relaţionare şi de comunicare al unor comunităţi culturale diferite;

®    discutarea unor cazuri (reale sau imaginare) de conflicte valorice;

®    construirea unor strategii de rezolvare a conflictelor;

®    simularea unor situaţii de mediere/rezolvare a unui conflict intercultural;

®    analizarea unor situaţii/informaţii din mai multe perspective, care solicită din partea elevilor o abordare empatică;

®    realizarea de portofolii pe teme specifice educaţiei interculturale (de exemplu „Diversitate şi democraţie” „Toleranţă versus intoleranţă în societatea contemporană”, „De la intoleranţă la toleranţă” „Societatea multiculturală şi societatea interculturală”);

®    realizarea unor activităţi în parteneriat (şcoală - comunitate);

®    celebrarea „Zilei drepturilor copilului” (20 noiembrie), a „Zilei drepturilor omului” (10 decembrie), a „Zilei internaţionale a toleranţei” (16 noiembrie), a „Zilei Minorităţilor Naţionale” (18 decembrie), a „Zilei europene a limbilor străine” (26 septembrie) prin concursuri, expoziţii, dezbateri sau prin realizarea de portofolii.

            Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.

            Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. în perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor.

            Procesul de evaluare va pune accent pe:

­          corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;

­          valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;

­          recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;

­          utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.

SURSA BIBLIOGRAFICĂ:

Anexa nr. 3 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5817/ 06.12.2010. Educaţie interculturală - Curriculum la decizia şcolii pentru liceu. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului (2010). Programa Şcolară Pentru Disciplina Opţională Educaţie Interculturală [curriculum la decizia şcolii pentru liceu] - București.