CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII PENTRU GIMNAZIU

 

            Programa şcolară pentru Educaţie interculturală reprezintă o ofertă curriculară centrală de disciplină opţională pentru gimnaziu, proiectată pentru un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar (cf. Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării și inovării nr. 5098/09.09.2009).

            Anexa precizată anterior cuprinde următoarele:

Disciplina Educaţie interculturală se poate preda în oricare dintre clasele de gimnaziu, avându-se în vedere adecvarea demersului didactic la particularităţile de vârstă ale elevilor. Demersurile de educare interculturală propuse prin prezentul curriculum răspund cerinţelor formulate în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în OMECT nr. 1529/18.07.2007 privind dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional. În elaborarea prezentei oferte curriculare au fost valorificate şi recomandările următoarelor documente internaţionale:

• Planul de lucru pentru implementarea obiectivelor sistemelor educaţionale şi de formare
• profesională din Europa pentru perioada 2001 - 2010, ratificat de Consiliul Europei (Barcelona, 2002);
• Declaraţia Miniştrilor Europeni ai Educaţiei şi Formării Profesionale şi a Comisiei Europene, adoptată la Copenhaga, 29-30 noiembrie 2002, privind întărirea cooperării europene în domeniul formării profesionale - „Declaraţia de la Copenhaga”.                                                                   

Considerat de Raportul către UNESCO al Comisiei internaţionale pentru Educaţie în secolul al XXI-lea, un pilon fundamental al educaţiei, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi răspunde exigenţelor educaţiei de împlinire umană. De asemenea, proclamarea de către Parlamentul European a anului 2008 ca An European al Dialogului Intercultural a favorizat valorificarea cadrului educaţional în spiritul diversităţii, pentru dialogul intercultural, având un rol important în promovarea identităţii şi cetăţeniei europene.       

Prezentul curriculum este justificat din perspectiva următoarelor aspecte:

• pregătirea tinerilor pentru deschidere spre dimensiunea interculturală a existenţei lor;
• formarea tinerilor ca persoane capabile să aprecieze diferite culturi care convieţuiesc într-o societate interculturală, să respecte şi să valorizeze pozitiv diferenţele culturale;
• dezvoltarea capacităţii elevilor de a comunica, de a cooperara şi de a interacţiona cu persoane care aparţin diferitelor culturi, de a recunoaşte diversitatea în diferitele ei forme;
• dezvoltarea deprinderilor de participare a tinerilor la îmbogăţirea vieţii comunitare, prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare socială;
• promovarea activă a valorilor sociale şi individuale (respect, solidaritate, cooperare, echitate, toleranţă, onestitate, onoare, responsabilitate, spirit civic etc.), pentru evitarea formării unor reprezentări eronate a diferenţelor dintre etnii, rase, culturi, genuri, confesiuni, categorii sociale, grupuri profesionale etc.

            Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, Sensibilizare şi exprimare culturală.

            Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii şi de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii „academice”, cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.

Contribuţia disciplinei Educaţie interculturală la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie.

Disciplina Educaţie interculturală contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:

·        Competenţe sociale şi civice

·        Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat

·        Sensibilizare şi exprimare culturală

·        Comunicare în limba maternă

·        A învăţa să înveţi

Programa şcolară pentru Educaţie interculturală are următoarele finalităţi:

®    învăţarea despre societatea multiculturală şi despre societatea interculturală (reflectată în cunoştinţe care presupun atât raportarea persoanei la propriile repere culturale, cât şi raportarea la alte experienţe spirituale etc.);

®    învăţarea pentru societatea interculturală (reflectată în competenţe, în reflecţia critică asupra semnificaţiei interculturalităţii, în acceptarea şi în respectarea diferenţelor etc.);

®    învăţarea prin intermediul experimentării diferenţei şi a alterităţii (reflectată în valorile promovate, în atitudini şi în comportamente).

În acest fel, esenţa învăţării interculturalităţii este reprezentată de atitudini şi de comportamente care vizează componenta etică a personalităţii elevilor şi manifestarea acesteia în relaţiile interumane.

Competenţele generale sunt preluate din curriculumul şcolar de trunchi comun, dezvoltat în gimnaziu şi în liceu pentru disciplinele socio-umane.

Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corespondenţa dintre acestea nefiind biunivocă; o anumită competenţă specifică poate să fie atinsă prin diferite unităţi de conţinut.

Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu statutul acesteia de curs opţional.

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.

Programa se adresează profesorilor şi autorilor de manuale. Activitatea didactică, precum şi elaborarea manualelor şcolare trebuie precedate de lectura integrală a programei şcolare. Pornind de la propunerile existente în programă cu privire la activităţile de învăţare, profesorii şi autorii de manuale pot realiza o proiectare didactică personală, în concordanţă cu prevederile programei şi cu situaţiile concrete de predare-învăţare.

        COMPETENŢE GENERALE

         1.         Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală

         2.         Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare

         3.         Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri

         4.         Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare

         5.         Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii

VALORI ŞI ATITUDINI

        Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Educaţie interculturală au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

®    respect faţă de demnitatea şi drepturile omului

®    respect şi deschidere faţă de diversitatea culturală

®    atitudine pozitivă faţă de persoane care aparţin unor culturi diferite

®    toleranţă şi respect faţă de persoane şi grupuri care susţin valori, opinii şi credinţe diferite

®    valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale

®    empatie culturală

®    solidaritate

®    disponibilitate pentru dialogul intercultural, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare

            SUGESTII METODOLOGICE

            Prezenta programă şcolară este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau disciplina opţională Educaţie interculturală, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:

­          să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului;

­          să-şi manifeste creativitatea şi să-şi adecveze demersurile didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează.

            Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.

            Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi (şcolare şi extraşcolare), considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic -aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:

­          utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei; coerenţă şi abordări inter- şi transdisciplinare;

­          utilizarea unor metode active, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare a elevilor, la manifestarea spiritului critic, tolerant, deschis către recunoaşterea valorilor, a modurilor de viaţă ale altor culturi, către experimentarea diversităţii culturale (de exemplu, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri bazat pe empatie);

­          utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici);

­          exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;

­          utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive;

­          realizarea unor activităţi tip proiect (de exemplu, project citizen, proiecte în beneficiul comunităţii, debate, rezolvarea conflictelor), prin care elevii să fie implicaţi în exerciţii de luare a deciziei, de propunere a unor strategii de rezolvare a unor probleme ale colectivului de apartenenţă, ale şcolii sau ale comunităţii.

            Actuala programă şcolară valorifică exemplele de activităţi de învăţare din programa anterioară (elaborată după modelul centrat pe obiective), oferind astfel cadrelor didactice un sprijin concret în elaborarea strategiilor de predare, care să permită trecerea reală de la centrarea pe conţinuturi, la centrarea pe experienţe de învăţare. Astfel, potrivit specificului competenţelor care trebuie formate, activităţile de învăţare pot include:

®    exerciţii de descoperire şi de clarificare, în contexte relevante, a înţelesului unor termeni specifici domeniului (realizarea unui „dicţionar al educaţiei interculturale”/„dicţionar al toleranţei”);

®    exerciţii de completare/de continuare a unui text, de comentare a unor afirmaţii/enunţuri referitoare la diferite aspecte privind interculturalitatea etc.;

®    exerciţii de elaborare de enunţuri, utilizând termeni-cheie, specifici educaţiei interculturale; formularea de opinii personale;

®    lecturi ale unor texte care, prin conţinut, pot fi valorificate din punctul de vedere al educaţiei interculturale;

®    exemplificarea unor situaţii care implică toleranţă/intoleranţă;

®    studii de caz privind manifestări de intoleranţă, discriminare, excludere la nivelul persoanelor/al societăţii;

®    discuţii pe teme ca: „Avem nevoie de toleranţă în societate?”, „Diversitatea este un rău sau un bine?”;

®    discutarea unor cazuri preluate din mass-media, referitoare la modul de convieţuire al unor comunităţi culturale diferite;

®    discuţii pe marginea unor cazuri controversate;

®    simularea unor situaţii de integrare a unor persoane aparţinând unor culturi diferite, de mediere a unui conflict intercultural etc.;

®    realizarea unui portofoliu de educaţie interculturală pe teme ca: „Toleranţă versus intoleranţă în societatea contemporană”, „Identitate, diferenţă şi cetăţenie activă”, „împreună în diversitate”/„Unitate în diversitate” etc.;

®    activităţi de prezentare şi de confruntare, cu referire la situaţii date, a unor puncte de vedere diferite;

®    prezentarea şi discutarea unor informaţii din mai multe perspective, pentru a stimula conştiinţa diversităţii şi a unităţii prin diversitate;

®    discutarea unor cazuri (reale sau imaginare) de conflicte valorice;

®    rezolvarea unor probleme prin colaborare;

®    acţiuni de tipul „împreună, pentru o lume fără discriminare!”, „Să învăţăm să trăim împreună!”, „Să ne prezentăm cultura şi să cunoaştem alte culturi! ”, „Aşa da, aşa nu, în susţinerea unui dialog intercultural” etc.;

®    realizarea de proiecte privind educaţia interculturală, pe teme negociate între elevi şi profesor (de exemplu „Diversitate şi cetăţenie activă”, „Tinerii împotriva intoleranţei”);

®    celebrarea „Zilei drepturilor copilului” (20 noiembrie), a „Zilei drepturilor omului” (10 decembrie), a „Zilei internaţionale a toleranţei” (16 noiembrie), a „Zilei Minorităţilor Naţionale” (18 decembrie) prin concursuri, expoziţii, postere, dezbateri sau prin realizarea de portofolii pe teme specifice educaţiei interculturale.

            Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.

            Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. în perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor.

            Procesul de evaluare va pune accent pe:

­          corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;

­          valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;

­          recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;

­          utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.

SURSA BIBLIOGRAFICĂ:

Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării și inovării nr. 5098/09.09.2009. Educaţie interculturală - Curriculum la decizia şcolii pentru gimnaziu. Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (2009). Programa Şcolară Pentru Disciplina Opţională Educaţie Interculturală [curriculum la decizia şcolii pentru gimnaziu] - București.