Planul de dezvoltare instituțională a școlii, ca instrument managerial al directorului unei unități de învățământ preuniversitar poate fi elaborat de:

ü  însuși directorul instituţiei, care poate implica în acest proces cadre didactice, elevi, părinţi, agenţi economici etc.

ü  un expert în domeniul elaborării strategiilor de dezvoltare, angajat de directorul instituției.

Cele două opțiuni au avantajele şi limitele lor, dar criteriul principal este efcienţa şi aplicabilitatea documentului în asigurarea dezvoltării instituţiei.

           Practica a demonstrat că succese mai evidente în implementarea Planului de dezvoltare instituțională a școlii le au școlile în care acesta a fost conceput prin metode participative. Managementul participativ este condiţia-cheie a dezvoltării durabile a instituţiei.

 

Managementul participativ presupune angrenarea în dezvoltarea organizaţiei, la nivel decizional, a personalului, a benefciarilor şi partenerilor, nu doar a managerilor desemnaţi.
În cazul cînd conducătorul solicită şi respectă părerea personalului, iar angajaţii sunt trataţi colegial şi puşi în valoare, nivelul de implicare/angajament al acestora creşte, consolidând sentimentul apartenenţei la instituţia din care fac parte. Astfel, conştientizînd că opinia lor contează şi că pot influenţa direct deciziile, ei se simt utili. Managementul participativ:

-       sporeşte gradul de încredere reciprocă, de acceptare, de coeziune, de responsabilitate;

-       contribuie la formarea unui mod de gîndire şi de comportament proactiv;

-       permite un nivel avansat de transparenţă.

      În instituţiile din învăţămîntul profesional tehnic există structuri care facilitează implicarea mai multor persoane în procesul decizional – membri ai: Consiliului profesoral, Consiliului de administraţie, Consiliului metodic, Consiliului elevilor, Comisiei pentru calitate etc.

Elaborarea Planului de dezvoltare instituțională a școlii reprezintă o oportunitate de aplicare a unui management participativ, de mărire a gradului de responsabilitate şi de implicare a cadrelor didactice, a elevilor şi a altor actori. Inițiatorii elaborării Planului de dezvoltare instituțională a școlii trebuie să conștientizeze faptul că procesul de dezvoltare este orientat spre sporirea calității serviciilor educaționale, ai căror benefciari sunt elevii. Actualmente, deseori, experiența de implicare a elevilor în viața școlară se rezumă la organizarea unor activități extrașcolare. Conceperea Planului de dezvoltare instituțională a școliicreează oportunități noi pentru participarea elevilor la procesul de luare a deciziilor vizavi de viitorul instituției de învățămînt.

De aceea, înrolați în echipa de elaborare membri ai Consiliului elevilor și propuneți-le sarcini concrete:

• studierea părerii colegilor (prin aplicare de chestionare, discuții etc.) despre calitatea serviciilor furnizate de instituție;

• studierea și generalizarea opiniilor colectate (vor fi folosite la elaborarea viziunii);
• solcitarea opiniei colegilor în procesul de analiză a datelor (de exemplu: Cum se explică faptul că numai cîțiva elevi obțin rezultate foarte bune?);
• colectarea de la colegi a sugestiilor de soluționare a problemelor prioritare ale instituției de învățământ;

• elaborarea unui plan de acțiuni pentru Consiliul elevilor, în vederea soluționării unor probleme ce vizează activitatea elevilor în școală;

• repartizarea responsabilităților stabilite în planul de acțiuni și în cel de monitorizare.
Planului de dezvoltare instituțională a școlii este un document complex, fiecare dintre componentele sale aflîndu-se în legătură cu celelalte.

Procesul de elaborare a unei componente prin utilizarea metodelor participative presupune cîteva acţiuni.

• Activitatea grupului responsabil de elaborarea şi redactarea documentului. Se recrutează cel puţin 6 persoane, care dau dovadă de gîndire independentă, de capacitatea de a accepta și a integra într-un document opinii diverse; sînt communicative şi interesate de viitorul instituţiei. Din acest grup pot face parte membri ai echipei manageriale, cadre didactice, elevi etc.
• Organizarea mai multor activităţi/şedinţe cu angajaţii, elevii, partenerii. Sunt
antrenați membrii echipei de elaborare a PDS-ului. Se colectează opiniile tuturor despre starea actuală a instituţiei şi despre viitorul ei.

Participanţii identifică barierele şi stabilesc obiectivele ce țin de depăşirea acestora. Ideile emise în cadrul şedinţelor date sunt prelucrate de către membrii echipei de elaborare şi prezentate spre aprobare.

Angajaţii, elevii, partenerii şi alți actori relevanţi se reunesc în ateliere de analiză și creație. Pentru a spori efcienţa acestora, se recomandă aplicarea cadrului metodologic.

Etapele elaborării componentelor Planului de dezvoltare instituțională a școlii

E (Evocare)

La etapa dată, membrii grupului de elaborare a Planului de dezvoltare instituțională a școlii realizează mai multe activităţi ce creează contextul necesar reflectării asupra subiectului în discuţie. Implicându-se şi comunicând, participanţii se completează reciproc, conturîând scheme cognitive şi experienţe comune legate de una intre componentele planului, devin mai motivaţi pentru explorarea subiectului, discută şi analizează împreună aspectele vizate.

R (Realizare a sensului)

La această etapă membrii echipei de elaborare aduc la cunoștința participanților informaţii noi despre: structura, componentele Planului de dezvoltare instituțională a școliişi specificul lor, importanța unui PDS, barierele identificate și soluțiile propuse pentru înlăturarea lor etc.

Prezentarea se bazează pe metode interactive de diseminare a datelor, fapt ce contribuie la menţinerea implicării şi la sporirea interesului pentru analiza critică și sintetizarea informaţiei.

R (Reflecţie)

În cadrul acesteia, se restructurează activ schema cognitivă iniţială, pentru a include noi concepte. Participanţii la şedinţe analizează şi revizuiesc produsele elaborate, exprimă atitudini şi iau decizii.

E (Extindere)

Această fază presupune realizarea unor măsuri concrete după fiecare întrunire.
Se elaborează un plan de acţiuni. Produsul obținut constituie un punct de plecare pentru următoarea etapă în elaborarea PDS-ului.

Sugestii metodologice pentru organizarea primei şedinţe de elaborare a Planului de dezvoltare instituțională a școlii

EVOCARE. În cadrul Consiliului profesoral, facilitatorul (managerul sau o altă persoană cu abilități de prezentare și moderare a discuției dezvoltate) anunţă auditoriul că urmează să elaboreze Planul de dezvoltare strategică a instituţiei. Participanţii sunt rugați să răspundă la una din întrebările de mai jos:
• Ce ştiți despre rezultatele implementării Planului de dezvoltare instituțională a școlii precedent?
• Prin ce se deosebeşte Planului de dezvoltare instituțională a școlii de alte planuri?
• Ce ştiți despre procesul de elaborare a Planului de dezvoltare instituțională a școlii?
Se organizează o discuţie în plen.

REALIZARE A SENSULUI. Facilitatorul prezintă succint componentele unui Plan de dezvoltare strategică a instituției şi etapele procesului de elaborare a acestuia. Informaţia trebuie să completeze ideile exprimate la etapa de evocare.
Se subliniază faptul că procesul de elaborare va fi unul participativ, se explică rolul echipei de elaborare şi modalităţile de implicare a altor reprezentanți ai colectivului profesoral, ai elevilor, ai partenerilor şi părinţilor. Se anunță criteriile în baza cărora trebuie să fie selectaţi membrii echipei de elaborare (6-12 persoane: manageri, cadre didactice şi elevi):

• dorinţa de a contribui la dezvoltarea instituţiei;

• abilităţi de gândire independentă; deschidere spre opinii diverse;
• abilităţi de comunicare şi de lucru în echipă.

REFLECŢIE. Se colectează propuneri cu privire la componenţa nominală a echipei de elaborare a Planului de dezvoltare instituțională a școlii. Este important să se aleagă persoane motivate de a se implica în conceperea documentului. Se aprobă lista finală a membrilor.
În procesul de lucru, echipa trebuie asigurată cu resursele necesare:
• spaţiu pentru organizarea şedinţelor;

• echipamente pentru înregistrarea, stocarea şi prelucrarea datelor;

• timp suficient pentru reflecţii profunde;

 

• suport informaţional şi sugestii metodologice (prezentate în acest ghid sau în literatura de specialitate, oferite de către un expert în domeniu).
           De remarcat este faptul că  nu există modalităţi bune sau mai puţin bune, eficiente sau ineficiente de asigurare a implicării. Există modalităţi adecvate ori inadecvate contextului: motivaţia participanţilor, puterea de convingere, argumentarea etc.