Evaluarea este un mijloc de măsurare obiectivă a rezultatelor activităţii de formare, constituind un act integrat oricărei activităţi de formare. În acest sens este necesar să se identifice cu claritate fiecare obiect în parte, adică „obiectul evaluării”, mai precis comportamentele observabile, măsurabile şi evaluabile. Cu acest scop evaluarea constituie o ocazie de validare a etapei de formare a formatorilor şi un mijloc de delimitare, fixare asupra conţinuturilor şi obiectivelor stabilite.
Evaluarea are o relevanţă maximă, ea având rol reglator şi find în măsură să optimizeze calitatea, efcienţa şi oportunitatea activităţii de formare în mod secvenţial sau global.
În educaţia adulţilor, evaluarea este extrem de importantă pentru că:
• adultul intră în demersul educativ cu propriile sale aspiraţii şi aşteptări faţă de curs, cu experienţele sale anterioare, cu propriile scopuri de atins etc.; în acest context, fără o evaluare iniţială a cursanţilor demersal educativ poate eşua înainte de a f început;
• evaluarea în educaţia adulţilor angajează direct cursantul adult, transformând evaluarea într-un proces internalizat, la care cursantul participă activ. Mai mult decât atât, cursantul este partener în evaluare, evaluarea se discută, se negociază şi se motivează foarte clar mai ales că o secvenţă importantă în acest proces este autoevaluarea;
• evaluarea ocupă un loc aparte în educaţia adulţilor datorită strânsei legături între acest tip de educaţie şi piaţa muncii. Competenţele achiziţionate şi dezvoltate pe parcursul unui program de formare ar trebui folosite în mod concret şi imediat la locul de muncă. (Sava, S., Ungureanu, D., 2005)
Se recomandă să fie evaluate:
Ø calitatea programului de formare (curriculumul),
Ø performanţa cursantului,
Ø performanţa formatorului,
Ø calitatea livrării programului (situaţia de predare – învăţare)
Se detaşează ca importanţă evaluarea cursantului adult, care cuprinde mai multe etape:
• evaluarea nevoilor de învăţare ale cursantului, realizată la începutul cursurilor de formare
• evaluarea/ identifcarea stilului sau stilurilor preferate/ predominante de învăţare a cursanţilor din grupele de curs constituite
• evaluarea rezultatelor învăţării prin diferite metode: verificarea orală, verificarea scrisă, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului cursanţilor, investigaţia, proiecte, portofoliu etc.
În evaluarea rezultatelor învăţării (al nivelului de stăpânire a unui set de competenţe vizate de programul de învăţare), nivelul achiziţiilor se raportează atât la obiectivele urmărite de programul de formare, cât şi la nivelul „de pornire” al adultului.
De aceea, evaluarea rezultatelor învăţării în cazul programelor de formare pentru adulţi trebuie să se raporteze la competenţele pe care programul de formare îşi propune să le formeze sau să le dezvolte.
Sunt identificate patru nivele de evaluare în raport cu orice stagiu de formare (Kirkpatrick, L.D., 1994 citat în Sava, S., Ungureanu, D., 2005):
– evaluarea reacţiei cursanţilor (dacă le-a plăcut cursul);
– evaluarea învăţării cursului (dacă au interiorizat achiziţiile scontate);
– evaluarea conduitei post-învăţare (dacă demonstrează / manifestă în mod curent comportamentul profesional vizat);
– evaluarea rezultatelor stagiului în termeni de rentabilitate (dacă şi-a conştientizat costurile, generând totodată valoare adăugată).
În educaţia adulţilor, evaluarea pre- şi post- stagiu de formare este mai importantă decât monitorizarea procesului de învăţare deoarece trebuie identifcate nevoile de formare ale cursanţilor, trebuie constatate diferenţe
relevante între performanţele pre- şi post-formare ale cursanţilor, trebuie justifcate fondurile alocate programului de formare. În plus, evaluarea post-stagiu de formare poate servi ca platformă de identifcare a nevoilor pentru un eventual stagiu de formare ulterior.
Evaluarea cursanţilor în educaţia se prelungeşte obligatoriu dincolo de stagiul de formare până la locul de muncă, pentru că doar la locul de muncă pot f probate competenţele formate, dezvoltate, actualizate. Demersul
evaluativ la locul de muncă este mai difcil, însă doar acolo se constată adevăratul transfer de achiziţii şi gradul de menţinere al lor, ca raţiune de a f a oricărui stagiu de formare. (Sava, S., Ungureanu, D., 2005)
Evaluarea abordată ca proces de monitorizare bilanţieră (Sava, S., Ungureanu, D., 2005, p. 163) în educaţia adulţilor oferă posibilitatea de a construi un plan cuprinzător şi obiectiv de evaluare ca parte integrantă a programului de formare. În această abordare, evaluarea este planifcată în detaliu încă din faza de proiectare a cursului de formare, stabilindu-se de ce? ce? cum? când? se va evalua, şi rezultatele evaluării vor f raportate la intrările şi ieşirile programului de formare.
Evaluarea competenţelor în educaţia adulţilor
În educaţia adulţilor, tot mai multe stagii de formare îşi propun să formeze competenţe. Competenţa reprezintă o fuziune organică şi funcţională de cunoştinţe, atitudini şi abilităţi care apar în această ordine de priorităţi şi sunt abordate simultan formativ. (Sava, S., Ungureanu, D., 2005)
În educaţia adulţilor, evaluarea rezultatelor învăţării se desfăşoară pe două nivele:
►evaluarea capacităţii de transfer a cursanţilor – adică a măsurii în care folosesc efcient cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile pentru rezolvarea problemelor concrete cu care se confruntă în situaţia de muncă;
►evaluarea competenţelor asimilate de cursant în urma absolvirii cursului validate prin rezultatele muncii absolventului (evaluarea de impact a programului de formare). Competenţele asimilate de cursant în urma absolvirii stagiului de formare trebuie să se regăsească în munca pe care o desfăşoară în organizaţie, ca valoare adăugată. Este difcil a evalua acest impact asupra dezvoltării educaţionale, efectele putând apărea pe termen lung, de obicei îngreunând atribuirea exclusivă la un segment de intervenţie clar delimitat.
Într-un sistem bazat pe evaluarea competenţelor, evaluatorii emit judecăţi pe baza dovezilor colectate dintr-o varietate de surse în legătură cu atingerea standardelor sau a unui set de criterii de către un individ.
Principiile de bază ale evaluării competenţelor
Principiile de bază ale evaluării competenţelor sunt: validitatea, credibilitatea,flexibilitatea şi corectitudinea. (McDonald, R., Boud, D., Francis, J., Gonczi, A.,1995, p. 20)
Resurse bibliografice
1. Sava S. şi Ungureanu D., (2005), Introducere în educaţia adulţilor, Editura Mirton, Timişoara
2. McDonald, R., Boud, D., Francis, J., Gonczi, A., (2006), New Perspectives on Assessment, UNEVOC: Studies in technical and vocational education, UNESCO, Paris. (unesdoc.unesco.org/images/0010/001018/101855e.pdf) Accesat la 2.10.2018
3. Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice în România Evaluarea autentică în sistemul de formare continua a cadrelor didactice, (2010) Ghid pentru furnizorii de programe de formare continuă pentru cadre didactice