Violența este una din marile probleme ale lumii contemporane. Termenul de violență vine de la latinescul "vis" care înseamna "forță" și care trimite la ideea de putere, de dominație, de utilizare a superiorității fizice, adică a forței asupra altuia. Violența este o situație de interacțiune (implicând unul sau mai mulți actori), prin care se aduc prejudicii altora (corporale sau morale), manifestându-se prin diferite modalități (directe sau indirecte).

Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.

 

Bullying-ul este un fenomen cunoscut de decenii intregi și reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic asupra copiilor de către alți copii, manifestându-se foarte des în mediul școlar. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi, care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.

Curtea școlii este un micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie, dar din păcate, vorbim și despre teamă, rușine, respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală reverberează și acoperă emoțiile pozitive, ambiția și potențialul copiilor. Violenţa în şcoli este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă asupra copiilor. Şcolile nu pot îndeplini rolul important de învăţare şi socializare, dacă acestea sunt un mediu în care se manifestă agresivitatea, intimidarea (bullying), violenţa.

Bullying-ul reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine şi a dezvoltării sănătoase şi armonioase a elevilor. Poate fi o formă simplă de neglijare sau se poate extinde la forme complexe de abuz fizic, emoţional şi sexual. Unii consideră bullying-ul ca fiind comportamentul sau atitudinea de „intimidare” în mod repetat şi intenţionat, în scopul de a câştiga puterea asupra altei persoane. El este de fapt tot o formă de violenţă, care se pare că a crescut destul de mult în ultimii ani. Au apărut incidente, mai ales la nivelul şcolilor şi a crescut gradul de conştientizare a fenomenului bullying. Se concretizează în: apelarea numelui într-un anumit fel, excluderea din activităţi, discriminarea, nerespectarea drepturilor, abuzul de orice tip, agresivitatea verbală sau scrisă. Bullying-ul reprezinta intimidare, dar nu se rezumă doar la asta, pornind de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri si ajungand pana la violență fizică. Bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.

De cealalta parte, hartuitorii sunt cei care doresc sa devina populari cu orice pret, au temperament inflexibil, nu sunt empatici, ba chiar se bucura cand fac rau celorlalti, acestia nu au o relatie buna cu parintii, si de regula sunt cei care au parinti cu un statut social superior.

Cauzele bullying-ului:

În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a copiilor, ci şi în cea virtuală.

            Primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi ( violenţă fizică sau emoţională).

Al doilea factor major ţine de şcoală unde comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare.

 Se consideră că cei care provoacă „bullying” sunt acele persoane care nu primesc suficientă atenţie, care doresc astfel să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în consecinţă. Lipsa de afecţiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea, încurajarea unor noi stiluri de viaţă, noi moduri de impunere, de a câştiga bani (droguri, prostituţie, găşti) sunt factori facilitatori pentru bullying. Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă, iar agresorii vor răni fizic, social sau emoţional pe ceilalţi. De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au fost hărţuiţi sau sunt ei înşişi hărţuiţi, de colegi, de familie.

Copiii  care sunt agresori  sunt de fapt cei care vor să demonstreze, în forţă, din păcate, că au o bună stimă de sine, că deţin controlul şi sunt superiori celorlalţi. Familiile unde se foloseşte adesea pedeapsa corporală, constituie un mediu „prielnic” pentru dezvoltarea comportamentelor deviante de tip bullying, inadecvate adaptării la cerinţele sociale, incapabile de înţelegere a disciplinei pozitive şi respectării unor reguli pentru buna funcţionare.

Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților, ci e considerat ca fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave.  Motivele pentru care elevii hărțuiesc și agresează alți elevi sunt: dorința de a-i domina pe ceilalți, de a fi populari, de a avea putere și de a fi respectați de restul grupului. Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei, iar dacă aceasta este afectată, harțuitorii își vor continua acțiunile de umilire și mai mult.

În spatele acestui comportament de tip bullying există o stima de sine scăzută a harțuitorului, compensată prin agresivitate, prin dorința de a atrage atenția, chiar dacă într-un mod negativ. De regulă, părinții acestor copii sunt autoritari sau agresivi, iar ei adoptă comportamentul învățat acasă.

Formele bullying-ului:

Fenomenul „bullying” este mult mai prezent în mediul şcolar decât ne dorim. Acesta se regăseşte, în multiple forme, pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și poate cauza repercusiuni ireversibile asupra gradului de adaptabilitate a copilului în societate.

Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.

 Putem discuta despre  trei forme de comportament tip bullying:

- fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;

- verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri și minciuni;

- emoțional sau psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate, manipulare, ridiculizare.

Totuşi, în era vitezei, există şi un alt tip de bullying: cyber-bullying sau bullying cybernetic. Aceasta pare a fi cea mai răspândită formă de bullying, ţinând cont de puterea pe care social media o deţine în ultimii ani. Prin intermediul reţelelor de socializare, bullyingul devine mai rapid, mai cunoscut şi mai puternic. Manipularea, controlul, intimidarea, umilirea şi stricarea imaginii publice sunt doar câteva dintre scopurile cyberbullying-ului. Spre deosebire de bullying-ul tradițional, o trăsătură specifică a celui din urmă este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici. Mediile electronice, precum internetul, telefoanele inteligente, email-urile, Facebook-ul și alte rețele de socializare, pot genera, cu uşurinţă, acţiuni denigratoare pentru elevi şi nu numai. Aceste acţiuni pot include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară.

Numeroşi copii se manifestă astfel pentru a se simţi puternici (când ceilalţi se tem de ei). Pentru alţi copii, comportamentul de bullying reprezintă o cale uşoară de a fi percepuţi de ceilalţi ca fiind „cool”. Dorinţa de a fi “la modă” derivă din nevoia de integrare în diferite cercuri de amici. Deseori, copiii se comportă astfel pentru a fi acceptaţi de cei cu o popularitate mai mare. Există şi situaţii când copiii imită modelele învăţate, ei acţionând în acelaşi mod în care au fost trataţi şi ei în contextele lor de viaţă. Şi mai există şi categoria copiilor care interpretează greşit diferenţele culturale şi etnice. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying. Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”. De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici:

·        supraponderali sau subponderali,

·        au abilități sociale scăzute,

·        au puțini prieteni sau nu au prieteni,

·        sunt săraci sau bogați,

·        au religie sau rasă diferită,

• sunt scunzi sau prea înalți,
• au slabe abilități sportive,
• sunt inteligenți, talentați,
• au dizabilități fizice,
• sunt persoane noi din grup,
• au părinți divorțați sau
• sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.

Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. Majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Astfel, el este încurajat să continue comportamentul agresiv. Spectatorul însă poate avea un rol important în oprirea agresiunii.

Consecintele bullying-ului:

Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. De asemenea, bullying-ul poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală. Prin definiţie, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele sunt severe.  Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia suicidului la vârsta adolescentului.

O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi dau seama că este ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că unii dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei.

Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor coşmaruri frecvente; scăderea interesului pentru şcoală, fobie şcolară; pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale; sentimente de neajutorare şi scăderea stimei de sine; fuga de acasă, auto-mutilare sau suicid.

Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, relaționale și chiar sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.

În concluzie, acest fenomen, aflat în ascensiune în mediul școlar și nu numai, trebuie tratat cu maximă seriozitate, prevenit, depistat și rezolvat la timp. Este de datoria noastră,ca adulți (fie profesori, fie părinţi),  să gestionăm episoadele violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte şi pace în mediul şcolar, dar şi în familie. Un rol major îl avem noi, profesorii, în prevenirea, identificarea și soluţionarea situaţiilor conflictuale dintre copii. Colaborarea dntre cadrele didactice  şi părinţi poate “ţine în frâu” acest flagel de anvergură internaţională.

Bibliografie:

1. Curelaru, M. (2013), Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași;

2. Debarbieux, E. (2010), Violența în școală: o provocare mondială?, Editura Institutul European, Iași;

3. Ferreol, G. și Neculau, A. (coord.) (2003), Violența. Aspecte psihosociale, Editura Polirom, Iași;

4. Jigău, M. (coord.) (2006), Prevenirea și combaterea violenței în școală. Ghid practic pentru directori și cadre didactice, Editura Alpha MDN, Buzău;

5. Gug Maria-Claudia, prof. înv. preșcolar G.P.P.nr.53, structură G.P.N.nr.14-Oradea.