Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită impor­tanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.

             Profesiunea didactică este asociată cu câteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de formare a profesorilor: proiectare, mangementul și organizarea activităților de învățare, consiliere psiho-educațională, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, părinții și colegii, dezvoltare profesională de-a lungul vieții, participare la perfecționarea procesului educațional și a inovațiilor din școală, oferirea de servicii educaționale pentru comunitate etc.

           Personalitatea profesorului în condițiile învățământului actual presupune și o serie întreagă de calități, determinate de specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară. Profesorul își asumă deci o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui. În școală, profesorul este conducătorul activității didactice care se desfășoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele școlare.

 

                  Rolulurile  pe care le poate exercita profesorul:

 1.Profesorul, ca expert al actului de predare-învățare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învățământ.

2.Profesorul, ca agent motivator, declanșează și întreține interesul, curiozitatea și dorința lor pentru activitatea de învățare.

3.Profesorul, ca lider, conduce un grup de elevi, exercitându-și puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten și confident al elevilor, un substitut al părinților, obiect de afecțiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate.

4.Profesorul, în ipostază de consilier, este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv și un sfătuitor al acestora.

5.Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi.

6.Profesorul, ca profesionist reflexiv, se străduiește tot timpul să înțeleagă și să reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze și să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă.

7.Profesorul, ca manager, supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalți profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.

Profesorul își asumă deci o multitudine de roluri, a căror exerci­tare este dependentă de personalitatea lui.

Dar pe lângă activitatea didactică profesorul desfășoară și o activitate extrașcolară sau cultural-educativă. În această ipostază, profesorul ne apare ca pedagog social, animat de grija pentru ridicarea gradului de cultură și al națiunii sale.

               Tipul de personalitate extrovertită se caracterizeaza prin expansivitate, sociabilitate, tendinte spre relationare si contact, comunicativitate ,apartinand acestui tip de personalitate lucrez bine in grup si imi asum cu usurinta responsabilitati sociale. Prefer miscarea, am un control  al sentimentelor, sunt optimista, vesela si am un simt practic deosebit.În şcoala noastră, performanţa se realizează prin stabilirea unei strategii educaţionale corecte şi individualizate, centrate pe elev, printr‑un mod atractiv de lucru propus de cadrele didactice, prin stabilirea unei tematici de consiliere/lucru la nivelul proximei dezvoltări a elevilor, prin consultarea psihopedagogului şcolar, întocmirea unui program pentru recuperarea, respectiv atingerea performanţelor, stabilirea unor programe de pregătire suplimentară pentru elevii capabili de performanţă şi înscrierea acestora la cursurile centrelor de excelenţă derulate în şcoală şi în afara ei, în vederea participării la competiţii şcolare care să certifice performanţa. Instituţia noastră prezintă un mediu propice pentru integrarea şi recuperarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, indiferent de religie, cultură şi apartenenţă socială. Pot exemplifica aici recuperarea totală a unor elevi cu CES (autism, ADHD), cât şi salvarea de la abandon şcolar a unor elevi din familii defavorizate, în care părinţii nu manifestau un interes deosebit pentru educaţia copiilor. Acestea s‑au concretizat în obţinerea unor diplome şi rezultate la concursuri de creaţie literară, plastică, realizări de colaje, fotografii, lucrări handmade.

             Un profesor bun își lasă definitiv amprenta asupra dezvoltării armonioase a elevilor săi, printr-o sumă de calități esențiale care îl ajută să facă cinste vocației îmbrățisate. 

Profesorii buni sunt constructiviști

     Constructivismul este o teorie a învățării diferită de educația tradițională, bazată pe un suport metodologic puternic în practica educativă. Profesorii constructiviști pun mai puțin accentul pe instruirea elevilor și mai mult pe construirea competențelor cognitive, fizice, atitudinale, emoționale și sociale ale copiilor.Astfel, profesorii constructiviști integrează în procesul didactic multe componente spontane, cum ar fi învățarea prin descoperire, jocul, curriculumul la alegere, lucrul în echipă, experimentele etc. Să fii un astfel de profesor implică mult curaj, o pregătire aparte și o perfecționare continuă, însă rezultatele obținute sunt excepționale.Profilul  profesorilor  de tip constructivist  implică:

  • Dragoste pentru oameni;
  • Invățare motivantă și semnificativă;
  • Înțelegere în profunzime a proceselor și fenomenelor;
  • Lucrul în echipă;
  • Gândirea creativă (laterală);
  • Multă imaginație;
  • Excelente abilități de comunicare;
  • Pasiune pentru povești și lectură;
  • Răbdare;
  • Simțul umorului.

                   Astfel, elevii  învață să exploreze realitatea, să fie autonomi, să-și exprime opiniile și dorințele, să pună întrebări și să obțină informațiile de care au nevoie. Copiii vin la școală cu plăcere, deoarece nicio zi nu seamană cu cealaltă, fiind expuși unei schimbări permanente a stimulilor de învățare.

 Un profesor bun este echitabil

Un profesor bun se menține el însuși la standardele impuse elevilor săi. El aplică reguli și coordinate pe care le respectă la rândul său, pentru a consolida o legătură apropiată și sinceră cu copiii.

 Un profesor bun este adaptabil

Performanța la catedră se obține și printr-o adaptabilitate sporită, schimbând lecția sau activitățile spontan, pe fondul unei situații imprevizibile. Dacă elevii par să nu înleagă un concept, de pildă, un profesor trebuie să identifice pe loc modalitatea mai bună prin care să-l explice.

 Un profesor bun este atent la nevoile individuale

La fel de important este ca un dascăl să descopere personalitatea și interesele fiecărui elev și să introducă în actul pedagogic acele componente distincte care să ajute cu adevărat copiii să învețe și să se dezvolte.

 Un profesor bun știe să lucreze în echipă

Abilitatea de a colabora eficient cu ceilalți profesori, cu părinții, administratorii școlii și cu alte părți implicate direct sau indirect în formarea elevilor este o altă calitate esențială a unui profesor bun.

 Un profesor bun este creativ

A prelua un concept și a-l contura într-o lecție originală, interactivă și dinamică este o altă aptitudine de bază pe care un profesor bun o deține. Un astfel de dascăl va fi întotdeauna capabil să capteze atenția elevilor săi și să-i facă să își dorească repetarea acestor experiențe la clasă.

 Un profesor bun este empatic

A fi sensibil la dificultățile cu care se confruntă elevii, deși la prima vedere nu intră în atribuțiile de la clasă, este o calitate excepțională a unui profesor. Atunci când un dascăl reușește să privească lucrurile din perspectiva elevilor săi, devine cu adevărat un mentor pentru aceștia în drumul lor către succes.

 Un profesor bun se perfecționează constant

Proverbul“Omul cât trăiește, învață” are o importanță deosebită în vocația de dascăl. Un profesor bun se preocupă în permanență de propria sa perfecționare, găsind în sine resurse infinite de voință în a evolua. Iar această instruire continuă nu se referă doar la stăpânirea disciplinei predate, ci și la îmbunătățirea metodelor didactice și de relaționare cu copiii, ca un bun psiholog care știe ce abordare să adopte la nivel comportamental.

               Cei mai buni profesori sunt cei care-şi iubesc meseria şi au o pasiune adevarată pentru materiile pe care le predau, spun elevii de la o şcoală din nordul Londrei. Respectul, prietenia şi presiunea pe elevi doar în anumite momente cheie sunt lucrurile pe care un cadru didactic ar trebui să le ştie. „Când ai un profesor care te inspiră şi chiar îi pasă de tine, atunci vezi diferenţa”, spune Tayla- Rae. Cel mai important lucru la un profesor este calitatea de a inspira, spun elevii de la o şcoala din nordul Londrei, unitate de învăţământ care deserveşte comunităţii locale, conform The Guardian. Profesorii care inspiră sunt cei care schimbă cu adevărat vieţile oamenilor.

            Calitatile unui bun profesor nu se refera doar la competenta sa didactica, ci si la capacitatile empatice si sociale. Astfel, a avea competente de specialitate – in functie de domeniul predat si pedagogice este important, dar nu de ajuns pentru a fi intr-adevar un profesor apreciat de catre elevii sai.

In primul rand, calitatile unui bun profesor implica a avea anumite abilitati sociale de a patrunde in viata interioara a grupului de elevi, abilitati empatice, de a intelege copiii si a putea privi lumea prin ochii lor, si nu in ultimul rand, valori superioare, caci profesorul este un model pentru elevii sai (sau ar trebui sa fie). Un asemenea profesor perfect este un specimen rar, din pacate, si aceasta deoarece este nevoie ca persoana care sa hotaraste sa devina profesor sa ia aceasta decizie in baza unei vocatii interioare, a unui ideal de a forma mintile tinere. In schimb, de multe ori se ia decizia pentru o cariera in invatamant din ratiuni pur practice – inexistenta unui alt loc de munca mai bun, statutul social apreciat.

Astfel, printre calitatile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul si talentul pedagogic, capacitatea de a forma mintea tinerilor, de a preda in mod creativ si de a nu se limita doar la un monolog plictisitor. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul in care o spune. Predarea unei lectii printr-un lung monolog (cum, din pacate, inca se intampla de cele mai multe ori) nu starneste interesul elevilor, mai mult, ii deranjeaza pe acestia, caci se simt complet ignorati in aceasta interactiune intr-un singur sens. Modul in care un profesor comunica cu elevii sai este esential, iar daca acesta gaseste moduri atractive de a prezenta informatiile si incearca o interactiune adevarata cu elevii sai, rezultatele se vor observa imediat.