Indiferent de nivelul de învățământ, elevii se confruntă astăzi cu diverse forme de stres: întâlnim tot mai frecvent copii obosiţi, epuizaţi, nervoşi.
Debutul școlii presupune o perioadă de acomodare, pe care unii copii o traversează cu bine, se adaptează relativ bine la noile schimbări apărute în viaţa lor, în timp ce alții nu fac față noilor cerinţe școlare: programa şcolară este foarte încărcată, informaţiile primite depăşesc adesea vârsta lor; multe lucruri depășesc nivelul lor de înțelegere, temele sunt prea multe, timpul liber este mult prea limitat.
Întâlnim adesea la elevi diverse stări emoționale negative, precum: îngrijorare, anxietate, frică, nesiguranţă, ruşine.
Stresul şi emoţiile negative generează nu doar la perturbarea activității în plan școlar, ci, pe termen lung, conduce la boli psihosomatice grave.
În acest sens, cadrele didactice și părinții trebuie:
a) să acorde o importanţă deosebită stresului la copil;
b) să monitorizeze permanent comportamentul copilului;
c) să găsească modaliatăţi de combatere/ reducere a stresului copilului.
Stresul este un fenomen psihosocial complex, ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinţe, sarcini, situaţii care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase, sau cu miză mare pentru persoana în cauză.
Managementul stresului presupune:
abilitatea persoanei de a face faţă presiunilor cotidiene, școlare/ profesionale.
identificarea cauzelor acestor presiuni;
reechilibrarea şi reducerea reacţiei prelungite a corpului la factorii interni sau externi cauzatori de stres, prin aplicarea unor tehnici specifice.
Simptomele timpurii ale stresului: probleme de concentrare, nerăbdare, dureri de cap, ulcer, hiper sau hipotensiune, insomnie, slăbire sau îngrăşare rapidă, răceli repetate, dureri musculare, căderea părului, dureri în piept, nervozitate, concentraţie mare de colesterol în sânge, oboseală cronică etc.
Cu cât profesorii și părinții recunosc mai rapid cauzele şi simptomele stresului la copil şi vor adopta un stil de viaţă sănătos pentru acesta, cu atât efectele stresului vor dispărea sau vor fi diminuate.
Perceperea unui eveniment ca fiind stresant poate conduce deci la diferite reacții în plan cognitiv, emoţional şi comportamental: deficit de atenţie, scăderea capacităţii de concentrare, diminuarea creativităţii, dificultăţi în luarea deciziilor, gânduri negative despre sine, lume şi viitor, pesimism, scăderea interesului faţă de lucruri care altădată reprezentau hobby-uri, anxietate, depresie, izolarea de prieteni.
Cauzele de stres la elevi pot fi atât externe (stres extern), cât și interne (stres intern):
cauze externe sunt reprezentate de solicitări
cauze interne sunt reprezentate de cerinţe (capacitatea de a face faţă solicitărilor).
Stresul apare atunci când solicitările externe depăşesc capacitatea interioară de a le face faţă.
Forme ale stresului extern
Stresul extern se datorează presiunii legate de şcoală pe care o trăiesc elevii:
Presiunea timpului
Multe dintre sarcinile şcolare sunt complicate şi greoaie pentru copii. În plus, programa şcolară implică un ritm de lucru alert, adesea eelvii fiind siliţi să treacă mai departe înainte de a fi înţeles şi aprofundat un subiect. Copiii lucrează adesea contra-cronometru, timpul devenind un duşman.
Probleme în familie:
Certuri între părinţi, un membru al familiei bolnav, un frate sau o soră mai mică, divorţul părinţilor sunt toate surse de stres care pot influenţa performanţa şcolară a copilului. Dacă un frate mai mic face gălăgie sau plânge prea mult, copilul şcolar trebuie să depună şi mai mult efort în a-şi face temele şcolare. Dacă părinţii divortează sau dacă nu divorțează dar se ceartă frecvent în faţa copilului, acesta începe să acumuleze îngrijorări şi temeri ceea ce face dificilă concentrarea la sarcinile şcolare.
Somn insuficient și alimentație nesănătoasă
De multe ori copiii nu dorm suficient pentru vârsta lor, se culcă târziu şi se trezesc devreme, au un program încărcat şi petrec mult timp la televizor, calculator, telefon. De asemenea mulţi copii mănâncă haotic, nesănătos (fast-food, sărat sau dulce, sucuri carbogazoase care nu le oferă aportul necesar de energie). Un organism odihnit şi bine hrănit face mult mai bine faţă provocărilor faţă de un organism obosit şi nemâncat.
Supraîncărcarea cu sarcini pe care le au de îndeplinit la școală
Accentul pus în mod exclusiv pe învățare, pe competență se soldează cu neglijarea relațiilor psihosociale interpersonale: copiii vor să fie competenți în plan școlar, să învețe organizat şi eficient astfel încât să termine la timp, să ia note acceptabile pentru a fi consideraţi competenţi de către ceilalţi, dar doresc să aibă și prieteni la şcoală, să fie plăcuţi de colegi şi de profesori.
Presiunea exercitată de ceillați ( profesori, părinţi, colegi)
părinţii îşi doresc mereu note foarte mari
profesorii exercită presiune prin teste, teze, olimpiade, concursuri
colegii din clasă, care pot afecta relaţiile socio-afective
Programul încărcat
Reprezintă o puternică sursă de stres pentru copii, nelăsând loc pentru timpul liber, în special pentru joc mai ales la vârstele școlare mici
Chiar și activităţile extra-curriculare reduc din timpul de relaxare al copiilor.
Forme ale stresului extern
Stresul intern este mult mai dificil de identificat, reflectă modul în care copiii reacţionează la stresul exterior.
Formele de stres intern sunt reprezentate prin aspecte ce țin de viața interioară: dorinţe, sentimente, gânduri, atitudini. Dacă unui copil îi place să fie tot timpul ocupat cu lucruri interesante, plictiseala care apare inerent la şcoală poate fi extrem de stresantă pentru el. Dacă se aşteapta ca totul să fie uşor şi să termine repede sarcinile o să fie foarte stresant atunci când sarcinile sunt mai grele sau când nu reuşeşte să termine la timp.
Modalități de combatere a stresului la elevi
1. Arătaţi-i copilului semnele de stres, ajutaţi-l să conştientizeze şi să identifice faptul că e stresat.
Atât părinţii cât şi cadrele didactice au obligaţia de a observa semnele de stres ale copilului şi de a-l ajuta pe acesta să conştientizeze şi să identifice faptul că este stresat şi care sunt factorii care au determinat starea de stres a acestuia.
· „Cum se simte corpul tău atunci când... dai un test / te numeşte un profesor să răspunzi la o întrebare?”
· „Ce îţi trece prin minte atunci când eşti stresat?”
· „Cum te simţi / ce emoţii trăieşti?”
Faptul de a recunoşte că este stresat reprezintă primul pas în rezolvarea problemei. Dacă un copil nu ştie că nu îi este bine, de ce ar vrea să schimbe ceva? A cunoaşte aceste semne înseamnă a-şi cunoaşte limitele. Când cunoaşte semnalele că a devenit prea încărcat/ obosit/ iritat le poate accepta ca semnale că e timpul pentru o pauză sau pentru un moment de relaxare.
2. Învăţaţi-l cum să vorbească cu sine însuşi.
Adesea, în momente sau în perioade stresante gândurile copiilor au un puternic ton critic şi descurajator. „Nu pot”, „N-o să reuşesc”„E prea greu”.
Ajutaţi-l să nu accepte aceste gânduri ca pe nişte adevăruri abolute şi împiedicaţi-l să îşi îndeplinească singuri profeţiile. A vorbi critic cu el însuşi e un obicei - poate că e înnăscut sau poate e dobândit. Dar e doar un obicei, care aşa cum s-a format se poate si distruge. Vocea critică poate fi înlocuită cu o voce încurajatoare:„Mai încearcă!”„Chiar dacă-i greu, pot reuşi”„Nu ştiu dacă reuşesc dar sigur pot să încerc să fac...”.
Elaboraţi gândurile încurajatoare împreună cu copilul, să simtă că îi aparţin.
3. Clasificaţi şi prioritizaţi activităţile extraşcolare. Eliminaţi-le pe acelea mai puţin importante.
Elevii au multe activităţi extraşcolare, care trebuie să-i ajute pentru a face mai bine faţă stresului școlar. Mulți copii se simt foarte bine atunci când merg la sport, dans, pictură, muzică.
Atunci când activitățile școlare și extrașcolare sunt prea multe, se instalează oboseala, epuizarea; în aceste condiții este nevoie să clasificaţi şi să prioritizaţi activitățile în funcție de ordinea importanței lor: E important să facă toate activităţile extraşcolare? Sau se poate renunţa la ceva? E important să facă toate temele şi să nu mai poată merge la nicio activitate extraşcolară?
4. Învăţaţi-i să inveţe
În majoritatea cazurilor, copiii nu ştiu cum să înveţe, de aceea intervenția cadrelor didactice este deosebit de importantă:
elevii pot organiza în mod diferit materialul de învăţat: prin diagrame, poze, culori, ajutați-i în acest sens;
pentru a reţine mai usor materialul de învățat puneți-i întrebări de genul: „cum ai făcut de ai reuşit să reţii poezia/ să rezolvi aşa de repede exerciţiile”; acest lucru îl ajută pe elev să numească o strategie pe care deja o folosește, dar pe care nu o conștientizează;
înainte de a învăţa ceva, stimulaţi-i să se gândească la ceea ce ei ştiu deja despre acel subiect;
reflectaţi în final asupra a ceea ce a învăţat şi asupra cum anume a învăţat;
încurajaţi-l să discute cu alţii ceea ce a învăţat.
5. Organizaţi și planificaţi timpul
La finalul zilei, una dintre cele mai importante strategii de studiu este... timpul. Cu cât un copil petrece mai mult timp studiind, cu atât va învăţa mai multe şi cu atât va realiza mai multe. Desigur, oricine poate învăţa cum să studieze eficient, dar este un mit faptul că cineva poate învăţa multe într- un timp scurt. Există două tipuri de strategii de a organiza și planifica timpul:
strategii destinate părinţilor - să îşi ajute copiii să îşi gestioneze timpul mai eficient;
strategii destinate direct copiilor - să îi înveţe cum să işi organizeze ei înşişi timpul mai eficient.
6. Aveţi grijă să doarmă suficient şi să mănânce adecvat.
Somnul și alimentația adecvată sunt resurse absolut necesare pe care le putem oferi copiilor de a face faţă stresului, resursă adesea ignorată sau minimalizată.
Unii părinţi nu fac suficient cu privire la odihna copiilor fiindcă nu ştiu cât e nevoie să doarmă copiii.
Deşi fiecare copil este diferit, având nevoi diferite de odihnă, în general se recomandă respectarea intervalelor de somn în funcție de vârstă:
§ bebelușii (4 - 12 luni) au nevoie de 12 - 16 ore de somn pe parcursul unui interval de 24 de ore
§ copiii mici (1 - 2 ani) au nevoie de 11- 14 ore de somn pe parcursul unui interval de 24 de ore
§ preşcolarii (3 - 5 ani) au nevoie de 10 - 13 ore de somn pe parcursul unui interval de 24 de ore
§ şcolarii mici (6 - 12 ani) au nevoie de 9 - 12 ore de somn pe parcursul unui interval de 24 de ore
§ adolescenţii (12 - 18 ani) au nevoie de 8 - 10 ore de somn pe parcursul unui interval de 24 de ore
Criteriul după care se poate identifica nevoia de somn a copilului o reprezintă dacă acesta, atunci cînd se trezește, este energic și odihnit.
Cadrele didactice trebuie să utilizeze modalităţi şi resurse pentru a diminua stresul şcolar al copilului, pentru ca acesta să vină fără stres la şcoală, din plăcerea de a învăța, de a experimenta, de a-și întâlni colegii şi profesorii, obținând astfel rezultate şcolare mai bune, fiind optimist și mai fericit.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Băcican, C. (2019). Managementul stresului şcolar - factor determinant în dezvoltarea armonioasă a elevului. Revista Învăvțământului Preuniversitar.
https://www.concursurilecomper.ro/revista-invatamantului-preuniversitar/2019/02
Iucu, B.R. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională. Iaşi: Polirom.
Légeron, P. (2003). Cum să ne apărăm de stres. București: Trei.
Selye, H. (1976). Stress in Health and Desease. Boston: Butterworth.
Stănculescu, E. (2015). Managementul stresului în mediul educațional. București: Universitară.