„Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.”
Confucius
Educația în familie a devenit o alternativă accesibilă tot mai multor părinți, mai ales celor care lucrează de acasă.
Înainte de 1948, Legea Învățământului permitea educația acasă, sau „în familie”. După 1989, deși s-a solicitat de nenumărate ori reintroducerea acestui articol în Legea Educației, acest lucru nu s-a întâmplat.
În majoritatea statelor europene există legi care obligă părinții să își înscrie copiii la școală.
În Irlanda, dreptul unei educații acasă este garantat prin Constituție.
Statele Unite ale Americii, Luxemburg, Norvegia, Finlanda, Slovenia, Portugalia și Marea Britanie au permis în mod legal homeschooling-ul.
Unele state au cerințe foarte stricte pentru educația acasă, având un adevărat sistem educațional paralel cu cel de stat.
În Franța, educația școlară acasă este legală, dar necesită înscrierea copilului cu autoritățile la "Inspection Académique" și la primăria orașului. Inspecții ale copilului sunt întreprinse începând cu vârsta de șase ani în regim bianual. Copilul este supus unor teste la limba franceză și matematică. Scopul examinării este de a detecta progresul copilului și de a asigura nivelul acestuia în raport cu vârsta (nivelul unui școlar de aceeași vârstă este irelevant în aceasta situație).
În Germania, Olanda, Grecia și Suedia este interzis homeschooling-ul.
În anii '70 Raymond S. și Dorothy N. Moore au studiat diferențele în mediul social pentru copiii școliți acasă în SUA. Concluzia acestor studii a fost că tinerii ar trebui feriți de educația formală până la vârsta de 8-10 ani. Motivul este dezvoltarea simțurilor, coordonarea, dezvoltarea neurologică și cognitivă care ajung la pragul potrivit de-abia la acea vârstă.
Educația în familie se poate face în 2 variante:
– homeschooling (conform unei programe)
– unschooling (învățare în ritmul natural, în funcție de curiozitățile și de interesul copilului, dar cu repere într-o programă).
Homeschoolingeste educarea acasă ce se face după o anumită structură (un program educațional structurat, chiar dacă nu în stilul programei școlare obișnuite), un tip de educație de regulă realizat prin înscrierea la o școală-umbrelă, care certifică, în final, anumite competențe ale copilului.
Unschoolingeste educarea fără structură, educația liberă de orice reguli sau metode prestabilite, învățarea nestructurată, care se bazează pe cultivarea pasiunilor copilului, pe ritmul său de învățare și pe dorințele lui (există școli-umbrelă care sunt deschise inclusiv acestei modalități de abordare). Unschoolingul este, în fapt, neșcolirea, însă nu în sensul absenței educației, ci în sensul absenței totale a sistemului.
Unschoolingulnu este un concept nou, doar numele care i-a fost dat de societatea modernă îl face să pară așa.
Astfel, în alte vremuri, când nu existau școli (sau nu pentru toată lumea), copiii unei comunități învățau lucrurile necesare viețuirii și dezvoltării lor ca indivizi într-un ritm propriu, în cadrul comunității, de la părinți, bunici, vecini, bătrânii satului, meșteri, preoți etc. Astfel, unschoolingul este un fel de reîntoarcere la lipsa metodei și structurii, cu diferența majoră a accesului la informație și a multitudinii informației din prezent.
Educația acasă reprezintă o soluție în acele contexte unde societatea este descrisă de următoarele caracteristici:
1. prăbușirea sistemului public de educație (criza cadrelor cu vocație și cu pregătirea necesară, management educațional defectuos – manuale și programe stufoase și inutile, dificultăți în integrarea profesională a absolvenților);
2. proliferarea sistemului de educație electronică (e-learning) care, după ce a cucerit nivelul de învățământ superior, și-a dovedit utilitatea și pentru nivelurile școlar și preșcolar;
3. creșterea nivelului de educație a maselor, cu referire mai exactă la părinții care au copii de școală.
Motivele pentru care părinții optează pentru sistemul homeschooling sunt:
– Valori morale/religioase: conform unor estimări, 75% dintre părinții care-și educă acasă copiii, fac acest lucru deoarece simt că școala (publică sau privată) nu cultivă acele valori la care ei țin. Unii dintre ei încearcă să evite teoriile sau domeniile din școală care sunt contrare credinței lor, cum ar fi evoluția sau educația sexuală.
– Inadecvarea sistemul școlar: din ce în ce mai mulți părinți aleg educația acasă din cauza nemulțumirii față de calitatea educației pe care o primesc în școală copiii lor. Majoritatea celor din acest grup au avut copiii înscriși la școală, dar i-au retras din cauza lipsei de atenție individualizată din partea profesorilor, metodelor ineficiente de predare etc. Un alt motive de îngrijorare care îi determină pe unii părinți să-și retragă copiii din sistem este creșterea violenței în mediul școlar.
–Opinii politice: părinții din acest grup tind să fie liberali din punct de vedere politic și își educă acasă copiii în efortul de a se distanța de instituțiile de orice fel, care le încalcă libertatea. Unii dau ca motiv strictețea mediului școlar care neagă orice încercare a elevului de a-și conduce singur învățarea.
–Filozofia educațională: unii părinți pur și simplu cred că învățarea este un produs al vieții obișnuite. Cu alte cuvinte, copiii nu au nevoie de o instituție, de programă, profesori, teme și note pentru a învăța, căci dorința a afla cât mai multe despre lumea în care trăiesc le este înnăscută. De obicei, astfel de părinți se remarcă prin aderarea la ceea ce se numește ”attachment parenting” sau ”natural parenting”, o sumă de practici și principii precum nașterea naturală, alăptarea la cerere, co-sleeping, purtarea bebelușilor etc.
Considerăm necesar dezvoltarea de resurse educaționale pentru homeschooling și unschooling, deoarece copiii învață singuri, având nevoie doar de sprijin și de încurajare.
rolul părintelui care alege unschooling pentru copilul său
Rolul părintelui care alege homeschooling/unschooling pentru copilul său constă în:
§ Să arate respect egal pentru toate interesele copilului.
§ Să observe copilul de-a lungul vieții, ca să identifice lucrurile care l-ar putea interesa.
§ Să găsească moduri de a include copilul în propria viață de zi cu zi – ducând o viață mai deschisă decât în mod normal.
§ Să se implice în lucrurile care-l interesează pe copil – și să facă asta într-o multitudine de feluri, nu numai procurându-i o carte.
§ Să ducă o viață de familie care este bogată în experiențe felurite atât acasă, cât și în afara casei.
§ Să aibă în casă resurse care sunt interesante și stimulatoare, lucruri care încurajează explorarea ideilor.
§ Să discute despre lucruri și să petreacă timp discutându-le. Aceasta este probabil cea mai importantă ”acțiune” părintească implicată în unschooling.
§ Să aibă o atitudine jucăușă – să se joace cu copilul, să se distreze, să aprecieze lumea uimitoare din jurul lui. Să nu fie cinic, ci să se lase uimit de lume, considerând-o un loc fascinant. Aceasta este cea mai importantă atitudine a părintelui care face unschooling.
§ Să fie conștient de propria gândire și de propriul comportament. Să-și îmbogățească intenționat imaginația, punând la îndoială propriile prejudecăți și verificându-și automatismele.
§ Să fie foarte atent la ceea ce face cu adevărat copilul – să nu-l vadă doar la nivel superficial.
§ Să recunoască faptul că există o motivație pentru acțiunile copilului, că acesta ”e născut pentru a învăța” și învață în continuu.
§ Să ajungă să cunoască modurile de învățare preferate ale copilului.
§ Să sprijine din toată inima pasiunile copilului, chiar dacă nu i se par a fi ”educative”.
Adepții unschooling-ului consideră că acesta nu funcționează ”doar pentru oamenii motivați”, ci creează oameni motivați. Dacă învățătura nu e transformată în ceva neplăcut, continua să fie plăcută și distractivă de-a lungul întregii vieți. Aceasta este cu adevărat motivația pe care o văd oamenii în cei ”neșcoliți”: plăcerea de a învăța pe care o găsești mult mai rar printer masele de elevi.
Principalele avantaje ale homeschooling-ului sunt:
–atenție individualizată și educație personalizată: fie că aleg sau nu o programă, părinții îi oferă copilului atenție, timp și resurse variate pentru a-și urma pasiunile în propriul ritm;
–educație integrată și consecventă: pentru că învață în cadrul vieții de zi cu zi, materiile nu sunt niște abstracțiuni care se memorează, ci capătă substanță și sens pentru copil; traseul său educațional nu este afectat de schimbări de programă sau de mediu (trecerea de la școala primară la cea generală de ex.) sau, cel mai important, de schimbarea educatorilor. Părinții își cunosc copilul, îi știu punctele forte și pe cele mai slabe și îi știu tot trecutul educațional, deci pot oferi constanță și siguranță pe tot parcursul anilor formatori;
–flexibilitate: învățarea se petrece în ritmul propriu, nu există un program dinainte stabilit care să țină copilul pe loc sau să-l împingă înainte fără a fi pregătit; excursiile, vacanțele, vizitele pot fi programate oricând; programul zilnic se pliază pe ritmul firesc de viață al familiei; nu există timp pierdut pe drumul spre și de la școală.
– ancorare în viața reală: învățarea are loc firesc, ca o consecință a traiului de zi cu zi. Nu este nevoie de cadre artificiale sau simulări care să-i expună pe copiii la experiențele concrete. Având timp și atenție, copiii educați acasă ajung să interiorizeze ceea ce învață și să poată aplica imediat și cu ușurință cunoștințele și deprinderile în viața lor.
–relația apropiată părinte-copil: de-a lungul anilor, între părinți și copil se creează o legătură profundă și extrem de satisfăcătoare, datorită timpului mult mai lung și mai semnificativ pe care îl petrec împreună. Nu există presiuni legate de teme, note, examene, certuri cu colegii sau profesorii. Dar e mereu timp pentru o discuție profundă, pentru descoperiri și proiecte, pentru excursii și vizite.
–costuri mai mici per copil: școlarizarea, fie ea și ”gratuită”, implică costuri imense pentru fiecare elev, suportate de stat și, într-o măsură semnificativă, de părinți. Educația acasă poate fi cât de ieftină vrea părintele. Înscrierea anuală la o școală-umbrelă pornește de la aprox. 75 de dolari și poate urca, în funcție de prestigiul școlii și de pachetul educațional ales, până la câteva mii.
–control asupra influențelor dinafară: părintele și copilul pot decide cu cine își petrec timpul și nu există colegi antipatici sau violenți cu care copilul e forțat să intre în contact zilnic. Părintele poate supraveghea modul în care își petrece copilul timpul și poate depista mai ușor eventualele influențe negative sau presiuni nesănătoase din partea semenilor. Influența părintelui este neîndoielnic mai mare, deoarece are timp și disponibilitate să-i fie copilului alături la nevoie și să-i insufle valorile la care aderă.
–coerență și claritate: nu există diferențe între ceea ce se învață și ceea ce se pune în practică. Cunoștințele, abilitățile, valorile însușite de copil sunt trăite în viața de zi cu zi.
–excelent program de dezvoltare personală pentru părinte: o amică mi-a zis cândva un lucru frumos și adevărat: cel mai bun trainer de dezvoltare personală este propriul copil. Într-adevăr, ce motivație poate fi mai importantă? Părinții care aleg educația acasă spun că asta le-a îmbogățit mult propria viață, mai ales pe plan intelectual, dar și afectiv. Învățând cot la cot cu copilul, nu ai cum să-ți pierzi curiozitatea și creativitatea.
Comunitatea părinților care fac, deja, educație acasă (în România) sau care doresc să aleagă această opțiune este în creștere, la fel și interesul pentru informarea despre acest tip de educație.
În condițiile în care legea din România nu e tocmai permisivă cu educația de acasă, alternativa pe care o au părinții este să-și înscrie copilul la „școli-umbrelă”, numeroase în străinătate. Practic, copilul apare în acte la o școală particulară care oferă diplome recunoscute în anumite state, echivalente cu cele din școlile „la zi”. Astfel, cei care au absolvit o asemenea „școală-umbrelă” pot să susțină, spre exemplu, examenul de bacalaureat, apoi să-și continue studiile.
Principalele școli-umbrelă la care sunt înscriși copiii din România sunt:
§ HomeLifeAcademy, SUA (150 de elevi români înscrişi în anul şcolar 2016-2017)
§ Wolsey Hall Oxford, Marea Britanie (oferă certificare de la Universitatea Cambridge, examenele se dau şi în România)
§ Brite School, Marea Britanie
§ Oak Meadow, SUA
§ Seton Home Study School, SUA
§ Institute in Basic Life Principles, SUA
Riscul învățământului de tip homeschooling este că, atât timp cât în România nu există o legislația foarte clară care nu definește o rută de acces din homeschooling spre școală formală, există posibilitatea de a fi în situația în care termini 4 sau 8 clase acasă și să nu te poți întoarce în sistemul public.
Bibliografie:
- Ch. Klicka, Educația acasă. O alegere corectă, Ed. Multimedia, Arad, 2010
- P. Sorooshian, I Live Therefore I Learn: Living an Unschooling Life, https://www.naturalchild.org/articles/guest/pam_sorooshian.html
- C. Tudorică, Școala acasă: alternativa home school în sistemul educațional românesc, Clever Books Publishing, Sibiu
- https://homeschooling.urbankid.ro