INDEXUL INCLUZIUNII ŞCOLARE

         Dimensiunile de bază ale educaţiei incluzive pot fi identificate, evaluate și interpretate cu ajutorul Indexului incluziunii școlare – elaborat în Marea Britanie, de către doi autori - Tony Booth și Mel  Ainscow – prin colaborarea, pe o perioadă de 3 ani, cu diverși specialiști experimentați în promovarea implementării educaţiei incluzive în şcoli (cadre didactice, părinţi, pedagogi, cercetători şi reprezentanţi ai unei organizaţii a persoanelor cu dizabilităţi). Prima versiune publicată a apărut în anul 2000, iar cea de a doua - în 2002.    

         Conform Indexului incluziunii școlare – trei dimensiuni definesc școala incluzivă, cele 3 dimensiuni constituind orientări de bază şi criterii de evaluare a nivelului de dezvoltare a şcolii incluzive: culturile, politicile şi practicile.

A.   culturile incluzive (concepţii, atitudini, tradiţii, obiceiuri) - asigură crearea și  promovarea incluziunii; dezvoltarea valorilor incluzive, împărtăşite de întreaga comunitate şcolară, determină schimbări importante pe celelalte dimensiuni.

B.   politicile incluzive - asigură cadrul instituţional de dezvoltare a educației incluzive la nivelul școlii. Ele asigură proiec­tarea proceselor, și, în aceleași timp, antrenează toţi participanții la actul educaţional să devină promotori activi ai incluziunii; oferă repere pentru strategii clare, care orientează comunitatea şcolară şi membrii acesteia spre dezvoltarea inclu­ziunii reale, de calitate.

C.   practicile incluzive - asigură transferul politi­cilor şi culturii în activitate curentă, desfăşurată la clasă şi în afara ei, orientată spre includerea efectivă a tuturor copiilor/ elevilor în procesul educaţional.

         Indexul incluziunii școlare este structurat pe dimensiuni, secțiuni și indicatori: fiecare diemnsiune (din cele 3) este structurată pe două secţiuni, care, la rândul lor, conţin seturi de indicatori – denumiți indicatori ai incluziunii.

        

 

         Înţelesul fiecărui indicator al incluziunii este clarificat printr-o serie de întrebări, care ajută la definirea sensurilor acestuia în moduri care invită şcolile la explorare în detaliu. Întrebările indică şi provoacă înţelegerea unui anumit indicator, adunând informaţii despre unitatea școlară.

          Dimensiunile şi indicatorii incluziunii pot fi şi sunt aplicaţi cu succes în procesul de evaluare şi autoevaluare a gradului de dezvoltare a incluzi­unii într-o unitate școlară.

         Indexul incluziunii școlare, după cum precizează autorii lui (T.Booth și M. Ainscow), poate fi aplicat integral sau parţial, deoarece acesta nu este o alternativă care să urmărească creşterea performanţelor şcolare, ci, mai degrabă, un set de orientări destinate să sprijine comunităţile şcolare şi membrii acestora (manageri, cadre didactice, copii, părinţi) în eforturile lor de edificare a şcolilor incluzive.

          Indexul incluziunii şcolare poate ajuta orice persoană/ unitate școlară în identificarea paşilor necesari dezvoltării gradului de incluzivitate al unei şcoli, fiind conceput astfel încât să se bazeze pe cunoştinţele şi experienţa dobândită de cadrele didactice în practica lor pedagogică.

          Indexul oferă şcolilor posibilitatea autoevaluării şi a consemnării progresului lor în procesul apropierii lor de idealul „şcolii pentru toţi”, proces important din multiple perspective: a personalului angajat, a elevilor, a părinţilor/ aparţinătorilor lor, precum şi a altor membri şi organizaţii din comunitate.

          Indexul presupune o examinare detaliată a modului în care barierele în calea învăţării şi participării la educaţie pot fi reduse din calea fiecărui elev.

Dimensiunea C. - CREAREA PRACTICILOR INCLUZIVE

Secțiunea:  C.1. Dirijarea învățării

(Partea a doua)

Indicatori:

C. 1.5. Elevii învaţă prin cooperare.

C. 1.6. Evaluarea contribuie la creşterea performanţelor elevilor.

C. 1.7. Disciplina în clasă se bazează pe respect reciproc.

C. 1.8. Profesorii planifică, predau şi evaluează în parteneriat.

C. 1.9. Profesorii de sprijin susţin învăţarea şi participarea tuturor elevilor.

C. 1.10. Tema de casă contribuie la succesul procesului învăţării tuturor.

C. 1.11. Toţi elevii participă la activităţile organizate în afara clasei.

Întrebări  /  indicator:

C. 1.5. Elevii învaţă prin cooperare.

®     Văd elevii oferirea şi primirea de ajutor, ca parte obişnuită a activităţii de la clasă?

®     Există reguli stabilite pentru elevi în ceea ce priveşte intervenţiile lor verbale, ascultarea şi solicitarea de clarificări unul de la celalalt şi de la cadrul didactic?

®     Îşi împărtăşesc elevii voluntar cunoştinţele şi deprinderile?

®     Refuză elevii în mod politicos ajutorul atunci când nu au nevoie de el?

®     Permit activităţile de grup elevilor să-şi împartă sarcinile şi să sintetizeze ceea ce au învăţat?

®     Învaţă elevii cum să realizeze un raport comun, pe baza diferitelor contribuţii ale membrilor grupului?

®     Când cineva din clasă are necazuri, îl ajută ceilalţi să se calmeze, fără să îl întărâte?

®     Recunosc elevii că fiecare dintre ei trebuie să aibă partea sa de succes?

®     Îşi împart elevii responsabilitatea de a ajuta pe unii dintre colegii lor să îşi depăşească dificultăţile întâmpinate la lecţii?

®     Sunt elevii implicaţi în evaluarea învăţării colegilor lor?

®     Sunt elevii implicaţi în a se ajuta unul pe altul în stabilirea propriilor lor scopuri educaţionale?

C. 1.6. Evaluarea contribuie la creşterea performanţelor elevilor.

®   Sunt toţi profesorii implicaţi în evaluarea învăţării?

®   Preiau profesorii responsabilitatea progresului tuturor elevilor din clasă?

®   Sunt elevii implicaţi în evaluarea şi comentarea propriei învăţări?

®   Sunt părinţii/aparţinătorii implicaţi în procesul de evaluare?

®   Reflectă fişele de performanţă toate deprinderile, cunoştinţele şi experienţa elevilor, precum şi limbile lor materne, alte sisteme de comunicare (gestual, Braille), interesele, hobby-urile şi eventuala lor experienţă de muncă?

®   Sunt judecăţile de valoare cu privire la elevi făcute într-un mod respectuos?

®   Se bazează evaluările pe o observaţie detaliată?

®   Este evaluarea direcţionată înspre ceea ce e important în învăţare?

®   Sunt evaluările (inclusiv cele naţionale) folosite întotdeauna în mod formativ, pentru a stimula progresele elevilor în învăţare?

®   Au evaluările o contribuţie la modificarea planurilor şi a practicilor de predare?

®   Există variete moduri de evaluare a învăţării, în funcţie de diferenţele de personalitate ale elevilor, de interesele şi deprinderile lor?

®   Există poibilităţi de evaluare a învăţării în grup?

®   înţeleg elevii de ce şi cum sunt evaluaţi?

®   Sunt elevii informaţi onest asupra consecinţelor evaluării, de exemplu, atunci când intrarea la examinări se face pe diferite nivele?

®   Se referă feedback-ul dat elevilor la ceea ce au învăţat, dar şi la ce ar putea să facă în continuare?

®   Există o monitorizare a performanţelor diferitelor       grupuri de elevi (băieţi /fete/minorităţi etnice/elevi cu dizabilităţi), astfel încât orice dificultate să poată fi detectată şi abordată?

C. 1.7. Disciplina în clasă se bazează pe respect reciproc.

®          Încurajează modul de abordare a disciplinei auto-disciplina?

®          Se susţin profesorii între ei, dovedind fermitate, totodată evitând nervozitatea?

®          Îşi împărtăşesc profesorii preocupările privind disciplina din clasă şi pentru a­şi depăşi nemulţumirile?

®          Sunt regulile din clasă explicite şi consecvente?

®          Sunt elevii implicaţi în a ajuta la rezolvarea problemelor din clasă?

®          Sunt elevii implicaţi în formularea regulilor clasei?

®          Sunt elevii consultaţi în legătură cu îmbunătăţirea atmosferei din clasă?

®          Sunt elevii consultaţi în legătură cu îmbunătăţirea atenţiei în procesul de învăţare?

®          Simt elevii că sunt trataţi corect, indiferent de gen şi de etnie?

®          Dacă este mai mult decât un adult în sală, îşi împart aceştia responsabilitatea pentru desfăşurarea lecţiei?

®          Există proceduri clare, înţelese deopotrivă de către elevi şi profesori, pentru a răspunde la problemele comportamentale extreme?

®          Este recunoscut de către toţi profesorii şi elevii că nu este corect ca băieţii să beneficieze de o mai mare atenţie din partea profesorilor, decât fetele?

C. 1.8. Profesorii planifică, predau şi evaluează în parteneriat.

®          Profesorii planifică în comun schemele de muncă pentru lecţii şi teme de casă?

®          Sunt activităţile de predare planificate în aşa fel încât să se beneficieze pe deplin de toţi adulţii prezenţi în clasă?

®          Se implică profesorii în activităţi comune de predare?

®          Este predarea în parteneriat folosită ca o oportunitate de a reflecta împreună la procesul de învăţare al elevilor?

®          Sunt profesorii dispuşi să primească comentarii din partea colegilor cu privire la, de exemplu, accesibilitatea limbajului lor de predare şi la participarea elevilor la activităţi?

®          Îşi modifică profesorii modul de predare ca răspuns la comentariile primite de la colegi?

®          Îşi împart diriginţii şi profesorii de sprijin munca cu elevii, cu grupurile lor şi cu întreaga clasă?

®          Oferă profesorii şi alte persoane din şcoală care muncesc împreună un model de colaborare pentru elevi?

®          Se implică profesorii împreună cu alte persoane în rezolvarea comună a unei probleme, atunci când progresul unui elev sau al unui grup este problematic?

®          Împarte personalul responsabilitatea asigurării participării tuturor elevilor la procesul învăţării?

C. 1.9. Profesorii de sprijin susţin învăţarea şi participarea tuturor elevilor.

®     Se implică profesorii de sprijin în planificarea şi revizuirea programei şcolare?

®     Sunt profesorii de sprijin ataşaţi succesului unor anumiţi elevi?

®     Sunt profesorii de sprijin preocupaţi să crească participarea tuturor elevilor?

®     Au profesorii de sprijin scopul de a-i face pe elevi independenţi de ajutorul lor?

®     Încurajează profesorii de sprijin întrajutorarea elevilor care au dificultăţi de învăţare?

®     Sunt profesorii de sprijin atenţi să evite intervenţiile în relaţiile dintre elevi?

®     Au profesorii de sprijin o fişă a postului care să reflecte limitele îndatoririlor lor de serviciu?

®     Sunt toţi profesorii familiari cu limitele îndatoririlor de serviciu ale profesorilor de sprijin?

®     Este spaţiul clasei este astfel organizat încât profesorii de sprijin să poată lucra atât cu grupe de elevi cât şi cu indivizii?

®     Sunt profesorii de sprijin plătiţi pentru toate sarcinile pe care le fac, cum ar fi prezenţa la întâlniri, pregătirea materialelor didactice şi a celor pentru training-uri?

®     Există un interes pentru a afla opiniilor profesorilor de sprijin privind activităţile lor prevăzute în fişa postului lor?

®     Se recunoaşte faptul că unii elevi cu dizabilităţi pot avea nevoie de un asistent personal, mai curând decât de un profesor de sprijin?

®     Sunt elevii cu dizabilităţi consultaţi cu privire la sprijinul de care au nevoie şi la caracteristicile persoanei care să îl ofere?

®     Se recunoaşte faptul că asistenţii personali şi profesorii de sprijin trebuie de multe ori să aibă un rol de convingere pentru unii elevi?

®     Există încercări de a recruta atât bărbaţi, cât şi femei ca asistenţi personali?

C. 1.10. Tema de casă contribuie la succesul procesului învăţării tuturor.

®   Are tema de casă întotdeauna un scop clar de învăţare?

®   Este tema de casă în legătură cu deprinderile şi cunoştinţele tuturor elevilor?

®   Există posibilităţi de înregistrare a temei de casă într-o varietate de moduri?

®   Extinde tema de casa deprinderile şi cunoştinţele tuturor elevilor?

®   Se sprijină profesorii unii pe alţii pentru a concepe teme de casă utile?

®   Li se oferă elevilor posibilitatea să clarifice suficient de bine cerinţele din temă, înainte de sfârşitul orei?

®   Sunt cerinţele de la tema de casă modificate, dacă discuţiile scot la iveală că acestea sunt nepotrivite sau fără semnificaţie pentru unii elevi?

®   Există posibilitatea ca elevii să îşi facă temele la şcoală, în timpul pauzei de masă sau după ore?

®   Este tema de casă integrată în planificarea curriculară a semestrului/anului?

®   Încurajează tema de casă elevii să preia responsabilitatea propriei învăţări?

®   Se asigură cei care dau tema de casă că ea poate fi realizată fără ajutor din partea părinţilor/aparţinătorilor?

®   Există oportunităţi pentru colaborarea elevilor în realizarea temei?

®   Pot elevii să îşi aleagă tema, astfel încât ea să fie în legătură cu dezvoltarea, cunoştinţele şi interesele lor?

®   Pot elevii să folosească temele pentru dezvoltarea unor interese pe o perioadă mai lungă de timp?

C. 1.11. Toţi elevii participă la activităţile organizate în afara clasei.

®   Pot elevii pot să găsească în şcoală activităţi care să le placă?

®   Există posibilităţi de transport pentru a permite elevilor care locuiesc departe sau care au o mobilitate redusă, să participe la evenimentele de după ore?

®   Sunt elevii sunt încurajaţi să participe în activităţi de muzică, teatru şi sport?

®   Pot băieţii şi fetele să participe în grupe separate de gen, dacă există activităţi dominate de unul dintre genuri, precum clubul de informatică, cel de şah sau corul?

®   Există oportunităţi pentru organizarea unor activităţi speciale de grup numai pentru fete, sau numai pentru băieţi, pentru eventualitatea în care activităţile mixte sunt interzise din motive religioase sau altele?

®   Sunt copiii şi tinerii încurajaţi să nu monopolizeze spaţiul de joacă, numai pentru fotbal, de exemplu?

®   Sunt elevii învăţaţi un repertoriu variat de jocuri, care să includă copii cu diverse deprinderi?

®   Reflectă elevii aleşi să-şi reprezinte clasele, diversitatea elevilor din şcoală?

®   Sunt elevii aleşi să reprezinte şcoala, reprezentativi pentru întreaga diversitate a elevilor din şcoală?

®   Sunt excursiile, inclusiv vizitele în străinătate accesibile tuturor elevilor din şcoală, indiferent de capacitatea şi dizabilitatea lor?

®   Au toţi elevii posibilitatea de a lua parte la activităţile din afara şcolii?

®   Au toţi elevii posibilitatea de a lua parte la activităţi care susţin comunităţile locale, în beneficiul acestora?

®   Încurajează jocurile şi orele de educaţie fizică preocuparea pentru sport şi condiţia fizică a tuturor?

®   Se practică în şcoală zile ale sportului, cu activităţi în care poate participa oricine, indiferent de nivelul capacităţilor sau de dizabilitate?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Booth, T., & Ainscow, M. (trad. Pantea, M.) (2006.) Indexul incluziunii şcolare: Promovarea educării şi a participării tuturor copiilor la învăţământul de masă. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană.