„Cum comunitatea internațională caută cea mai bună soluție la criza refugiaților, este esențial să gândim dincolo de supraviețuirea de zi cu zi [n.r. a acestor oameni] (..) Educația le permite refugiaților să modeleze în mod pozitiv viitorul atât țărilor de azil cât și celor de origine, atunci când aceștia se vor întoarce într-o bună zi” Filippo Grandi, Înaltul comisar ONU pentru refugiați

În prezent, 16.1 milioane de refugiați se află sub mandatul UNHCR. Acestora li se adaugă alte 5.2 milioane de palestinieni înregistrați de UNRWA. Mai mult de jumătate dintre ei sunt copii iar 6 milioane dintre acești copii sunt de vârstă școlară primară și secundară. 

Lipsa educației pentru cele 6 milioane de refugiați de vârstă școlară afectează nu doar indivizii ci și familiile acestora și societățile în care trăiesc și reduc oportunitățile pentru dezvoltarea pașnică și durabilă a lumii în care trăim.

Fiecare copil are dreptul la o educaţie de calitate. Strategia UNHCR privind Educaţia subliniază rolul important al accesului copiilor refugiaţi şi solicitanţi de azil la oportunităţi de învăţământ adecvate.

Cel puțin 1,5 milioane de copii au nevoie de protecție internațională în UE și în Turcia. Majoritatea acestor copii au pierdut deja, în medie, doi ani și jumătate de școlarizare în țara lor din cauza conflictelor și a violenței dramatice. În plus, procedurile și întârzierile birocratice în evaluarea cererii lor de azil pot însemna că pierd încă trei ani sau mai mult de școlarizare, fapt care amenință în mod neechivoc integrarea și oportunitățile lor viitoare și îi expune riscului de marginalizare și radicalizare.

Agenţia ONU pentru educaţie, ştiinţă şi cultură a cerut ţărilor lumii să depună mai multe eforturi pentru integrarea în sistemele de învăţământ a copiilor migranţilor şi ai refugiaţilor de vârstă şcolară, al căror număr a crescut cu 26% faţă de anul 2000.

Educația este un instrument indispensabil pentru integrare, conferindu-le oamenilor capacitatea de a se implica pe deplin în comunitățile lor și de a participa la viața politică, economică, socială și culturală a acestora.

Potrivit raportului UNHCR, probabilitatea abandonului școlar este de cinci ori mai mare în rândul refugiaților decât media la nivel mondial. Doar 50 % din copiii refugiați au acces la învățământ primar, comparativ cu o medie la nivel mondial de peste 90 %. Diferența se mărește pe măsură ce acești copii cresc, numai 22 % dintre adolescenții refugiați frecventând învățământul secundar, comparativ cu o medie la nivel mondial de 84 %.

Educația este un drept al omului și este garantată prin mai multe convenții internaționale. În plus, Convenția privind statutul refugiaților (articolul 22) garantează accesul egal la învățământ elementar și asigură cel puțin un tratament egal cu cetățenii străini pentru alte forme de învățământ. Legislația UE merge dincolo de aceste standarde, afirmându-se în Directiva privind condițiile de primire (articolul 14) că, chiar și înainte de recunoașterea acestui statut, copiii solicitanți de azil ar trebui să aibă acces la educație în condiții similare celor prevăzute pentru elevii care sunt cetățeni ai țării respective în termen de trei luni de la depunerea cererii de azil. Cu toate acestea, în statele membre ale UE, accesul la sistemele de învățământ este în continuare limitat. Copiii refugiați riscă să petreacă luni de zile într-una din zonele de tranzit din Ungaria, unde nu au acces la niciun fel de educație sistematică în practică. Cei care ajung în Grecia vor rămâne, probabil, în afara sistemului formal de învățământ pe una din insulele grecești timp de mai multe luni. Chiar și atunci sunt în sfârșit instalați în statele membre ale UE și pot începe să frecventeze programele de educație formală, rareori beneficiază de suficient sprijin pentru a elimina decalajul și a participa cu succes la cursurile obișnuite.

Unul din 200 de copii din întreaga lume este refugiatșiunul din 8 migranți din lumea întreagă este copil. Față de 2005,în 2015 au fost de două ori mai mai mulți copii refugiați în întreaga lume. De asemenea, la nivel global, 50 de milioane de copii au migrat de-a lungul granițelor sau au fost forțați să își părăsească țările de origine, arată raportulUprooted. The Growing Crisis for Refugee and Migrant Children, publicat de UNICEF. Dintre aceștia, 28 de milioane au fost dezrădăcinați ca urmare a unor conflicte abominabile. Între 2010 – 2015, UNICEF susține că 75% dintre acești migranți sunt copii. Totodată, 7 din 10 copii care au solicitat azil în Europa în anul 2016 provin din Siria, Afghanistan și Irak. 

Cu cât copiii refugiați sunt mai mari, cu atât oportunitățile de învățare devin mai reduse. Riscul ca adolescenții refugiați să nu meargă la școală este de cinci ori mai mare decât media globală. Astfel, dacă la elevii din învățământul secundar global procentul atinge 84% din totalul acestora, doar 22% dintre refugiații adolescenți sunt înscriși la școală, în timp ce 1.95 milioane nu frecventează cursurile .

În aproximativ 86% dintre cazuri, refugiații sunt găzduiți în state dezvoltate ale lumii și mai mult de jumătate dintre copiii și adolescenții refugiați din întrega lume care nu sunt înscriși la nicio școală sunt în Ciad, Republica Democrată Congo, Etiopia, Kenya, Liban, Pakistan și Turcia.

            În cazul crizei siriene, raportul arată consecințele dramatice ale conflictului armat, care macină țara încă din 2011, asupra educației tinerilor și copiilor sirieni. Astfel, dacă în 2009 94% dintre copii erau înscriși în școlile primare și secundare, în iunie 2016 procentul era de doar 60%, ceea ce însemnă că 2.1 milioane de copii și adolescenți sirieni nu aveau acces la educație în această țară. În țările vecine, peste 4,8 milioane de refugiați sirieni au fost înregistrați de UNHCR și dintre ei, 35% sunt de vârstă școlară. În Turcia, doar 39% dintre copii și adolescenții refugiați au fost înscriși în învățământul primar și secundar, în Liban doar 40% iar în Iordania 70%. Asta înseamnă că aproape 900,000 sirieni refugiați de vârstă școlară nu sunt înscriși în niciun sistem de învățământ. 

Reglementări europene a dreptului la educație a copiilor refugiați:

Articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF)  prevede că „[o]rice persoană are dreptul la educaţie şi de a avea acces la for- marea profesională şi continuă. Acest drept include posibilitatea de a continua gratuit învăţământul obligatoriu ...”

 Articolele 165 şi 166 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) asigură UE anumite competenţe în domeniul educaţiei şi formării profe- sionale:

1. Directiva2011/95/UE include cerinţa ca „statele member să acorde acces deplin la sistemul de educaţie tuturor minorilor cărora li s-a acordat protecţie internaţională, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţilor său” (Articolul 27(1)).

2. Directiva 2011/36/UE notează în considerentele sale că accesul la educaţie ar ajuta copiii victime ale traficului să se reintegreze în societate. Prin urmare, ca parte a sprijinului pus la dispoziţia copiilor victime, statele membre au obligaţia de a „oferi acces la educaţie pentru copiii victime şi copiii victimelor cărora li s-a acordat asistenţă şi sprijin” (Articolul 14).

3. Directiva 2008/115/CE include cerinţa ca „[m]inorii în detenţie să aibă posibilitatea de a se angaja în activităţi de agrement, inclusiv activităţi de joacă şi recreative adaptate vârstei lor şi să aibă acces la educaţie, în funcţie de durata lor şedere.” (Articolul 17)

4. Directiva 2004/114/CE stabileşte norme privind procedurile de admisie pentru resortisanţii ţărilor terţe în termeni de studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat pe teritoriul statului membru pentru o perioadă mai mare de două luni. Directiva de- fineşte principalele criterii de admitere, în special necesitatea de resurse suficiente şi, dacă este cazul, acordul privind participarea unei instituţii de învăţământ la un program de schimb de elevi, acordul privind participarea unui instructor profesionist la un program de instruire sau acordul unei organizaţii recunoscute de a participa la un program de servicii de voluntariat.

Studiile și cercetările desfășurate pe tema integrării străinilor în România, cum este cercetarea internațională MIPEX (Migrant Integration Policy Index) situează România pe utlimele locuri (poziția 26) în ceea ce privește sectorul educației.

Conform MIPEX, România are ”politici bune care se focalizează pe nevoile specifice ale elevilor migranți dar care sunt subminate de accesul slab la sistemul educațional. Școlile sunt capabile într-o oarecare măsură să abordeze ”problemele” lor, dar nu și oportunitățile pe care aceștia le aduc pentru toți elevii. Nu există susținere sistematică pentru combaterea unei potențiale segregări. Este puțin probabil ca elevii să întâlnească diversitate culturală în ariile curriculare și nu există prea multă susținere din partea statului pentru îndeplinirea obiectivelor oficiale referitoare la educația interculturală”.

Accesul imigranților la sistemul de învăţământ românesc are loc în contextul asigurăii condițiilor pentru integrarea străinilor cărora li s-a acordat un drept de ședere în România, în viața economică, socială și culturală a țării.

În România, refugiaţii au dreptul la învăţământ primar şi gimnazial, în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii români, precum şi la celelalte forme de învăţământ, în aceleaşi condiţii stabilite pentru cetăţenii străini. 

Ministerul Educaţiei NAționale stabileşte, în baza actelor de studii prezentate de persoanele care au statut de refugiat în România, în condiţiile prevăzute la art. 4, nivelul de şcolarizare al fiecărui solicitant. 

În lipsa actelor de studii Ministerul Educaţiei Naționale va stabili metodologia de verificare globală a cunoştinţelor, în conformitate cu normele legale în vigoare, şi va stabili nivelul de pregătire şi anul de studii pentru fiecare solicitant.

În concluze, putem afirma că, pentru migranţi, educaţia este o condiţie necesară pentru a participa şi a se dezvolta în societatea statului gazdă. Cu toate acestea, chiar şi în cazul în care dreptul la educaţie este, în general, recunoscut prin lege, aplicarea acestuia este contradictorie, din cauza practicilor discriminatorii persistente în multe state.

Bibliografie:

-          Migrant Integration Policy Index

-          D. Hodgson, Educaţie, Dreptul la, protecţie internaţională, Enciclopedia Max Planck de Drept Inter- naţional,

-          www.unhcr.org