Medierea, ca mijloc de rezolvare a disputelor a fost introdusã în Franþa din America de Nord la sfârsitul anilor ’80 ai secolului trecut. si-a gãsit locul în sistemul juridic francez destul de repede, la un nivel mic, dar semnificativ, în multe arii de drept privitoare la dispute comerciale, între vecini, consumatori, în sistemul de învãțãmânt sau în alte sisteme ale autoritãților publice.
Medierea a pãrut cã furnizeazã bune soluþii în cazurile de conflicte înregistrate în sistemele și ariile sus amintite. Conform cercetãtorului în probleme de mediere, Laurence Dumoulin, medierea a oferit nu numai o tehnicã pentru rezolvarea conflictelor, dar si un vis - „o viziune magicã asupra lumii, purtãtorul unui proiect social si politic si a unei anume concepþii asupra familiei”. Sociologul Irene Thery vorbeste, de asemenea, despre „visul” medierii care contrasteazã cu „cosmarul justiþiei”.
Câteva persoane, suficient de entuziaste sã participe la cursurile de mediere din Quebec (Canada) au devenit primii mediatori cu pregãtire specialã în acest domeniu din Franþa. Unul dintre acestia, Annie Babu, a promovat cu tãrie necesitatea medierii în sectoarele sus-amintite. Datoritã eforturilor depuse de cãtre aceasta, în aprilie 1988, un grup de profesionisti din mai multe þãri europene au format APFM – Asociaþia pentru Promovarea Medierii în Dreptul Familiei. În acea perioadã erau atât de puþini profesionisti în domeniul medierii încât scopul lor esenþial era doar acela de promovare și de a face ca medierea sã fie apreciatã în Franþa si Europa.
Acum, la 30 de ani de la introducerea în Franþa, medierea si-a gãsit locul instituþional si profesional în aceastã þarã exemplu a Uniunii Europene. În acest moment în Franþa sunt mai multe sute de agenþii de mediere, specializate pe diferite domenii de activitate, inclusiv învãțãmânt preuniversitar. Universitãþile si institutele franceze organizeazã cursuri de mediere, fiind chiar asistate de statul francez pentru aceasta.
Conform specialistilor francezi, în urmãtoarea decadã de timp, medierea trebuie sã pãstreze si sã canalizeze energia și beneficiile generate de acest nou concept si sã convingã și mai mult publicul și insitutțiile statului farncez de beneficiile sale.
Medierea în Marea Britanie
Mediation UK este doar una dintre multele organizaþii care se ocupã cu medierea în Marea Britanie. Când Mediation UK a fost fondatã în 1984 sub numele de FIRM (Forum for Initiatives in Reparation and Mediation) metodele alternative de soluþionare a conflictelor erau deja folosite în America de Nord, Australia si Noua Zeelandã. Frustrãrile înregistrate în sistemul legal britanic au condus, încet si sigur spre cresterea interesului în procedura de mediere din Marea Britanie.
FIRM a fost întemeiatã ca rezultat al unei întâlniri informale, organizatã de un grup de ofiþeri de probaþiune, academicieni si asociaþii din domeniul violenþei domestice. Aceștia au simþit cu toþii cã medierea poate avea o poziþie importantã în a ajuta victimele unor conflicte sau violențe sã depãseascã încercãrile prin care au trecut, în timp ce agresorii pot fi responsabilizaþi pentru acþiunile lor.
În 1991, FIRM s-a extins prin introducerea medierii conflictelor dintre vecini si prin introducerea educaþiei din acest domeniu în scoli. În acelasi an, si-a schimbat numele în Mediation UK.
O datã cu începutul anilor ‘90, folosirea medierii a crescut rapid în Marea Britanie. Un numãr mare de servicii de mediere comunitarã se ocupã cu dispute dintre vecini, familiare etc.
Astãzi, Mediation UK reprezintã circa 300 servicii de mediere, bucurându-se de o recunoastere considerabilã pentru munca sa.
În Marea Britanie este deschisã dezbaterea cu privire la accesul la justiþie demonstrându-se cã metodele alternative de soluþionare a conflictelor nu sunt „alternative” într-un sens marginal, ci, reprezintã o etapã obligatorie spre justiþia viitorului.
Medierea în Belgia
Centrul Belgian de Mediere si de Arbitraj (CEPANI) a fost creat în anul 1969 la iniþiativa si sub auspiciile Federaþiei Întreprinderilor din Belgia (FEB), precum si a Comitetului Belgian al Camerei de Comerþ Internaþional (CCI).
CEPANI este un organism naþional independent. Este compus din avocaþi, manageri de întreprinderi si profesori universitari. De la crearea sa acum aproape o jumãtate de secol, acest centru a desfãsurat o dublã activitate: a) de studiu si de promovare a medierii; b) de încadrare juridicã a procedurilor de mediere, elaborând astfel reguli de mediere si punând la dispoziþia agenþilor economici și a diferitelor instituții, soluþii pentru o rezolvare eficientã si rapidã a litigiilor lor.
Centrul de mediere belgian desemneazã mediatorii, supravegheazã buna derulare a procedurii de mediere rezolvând dificultãþile care pot apãrea în scopul de a rãspunde cât mai bine asteptãrilor pãrþilor. Prin toatã activitatea sa, autoritatea si reputaþia centrului s-a întãrit în decursul acestor decenii, prin oferirea unor instrumente pentru rezolvarea litigiilor si, mai ales, pentru prevenirea acestora, situație mult mai eficientã și mai adaptatã la nevoile practicii. CEPANI susþine medierea pentru cã prin însãsi natura ei, medierea ajutã la pãstrarea relaþiilor viitoare dintre pãrþile aflate în conflict.
Atunci când pãrþile recurg la mediere ele sunt, în general, foarte satisfãcute de rezultatul obþinut, medierea fãcând parte din cultura relaþionalã în Belgia. În continuare se depun eforturi pentru mediatizarea si dezvoltarea acestui concept si aceasta se întâmplã la nivel de universitãþi, magistraturã, barouri, Centrul de mediere si arbitraj, Ministerul Justiþiei etc.
Rezolvarea litigiilor prin aceastã metodã alternativã oferã numeroase avantaje. Medierea rãspunde cerinþelor de rapiditate, de eficienþã si de competenþã, iar climatul de încredere care caracterizeazã în general procedura de mediere ajutã la pãstrarea unor bune relaþii (mai ales când e vorba de cele comerciale, civile si de familie) între pãrþi. Discreþia mediatorilor si obligaþia de pãstrare a secretului garanteazã caracterul confidenþial al procedurii.
Medierea este reglementatã prin Codul judiciar belgian. Conform acestuia, un mediator trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: 1. capacitatea de a contracta; 2. lipsa cazierului judiciar; 3. sã aibã calificarea cerutã de natura litigiului; 4. sã justifice, dupã caz, o pregãtire sau o experienþã adaptatã la practica medierii; 5. sã prezinte garanþii de independenþã si imparþialitate necesare exercitãrii medierii.
Pãrþile îsi aleg de comun acord un mediator si semneazã un acord de mediere împreunã cu mediatorul. Ele îsi conservã libertatea de a renunþa la procesul verbal de conciliere sau la omologarea acordului lor.