OBIECTIVELE MEDIERII
Deşi determinarea originilor unui conflict este importantă pentru părţile implicate, medierea se concentrează – în primul rând – pe depăşirea acestui stadiu, rezolvând disputa şi construind cadrul pentru relaţia ulterioară dintre părţi.
ACORDUL DE MEDIERE
Acordul rezultat în urma medierii este, de obicei, exprimat în formă scrisă, scoţând în evidenţă soluţia creată de părţi, angajamente liber asumate şi căile şi modalităţile de îndeplinire ale acestora. Din acest motiv, gradul de îndeplinire a obligaţiilor asumate de părţi, de exemplu între școală și autoritățile locale, prin acest document, este ridicat.
În condiţiile în care consideră necesar, părţile pot include în acest document şi o clauză care să stipuleze modul şi procedurile prin care respectivul document poate dobândi caracter legal.
DURATA PROCEDURILOR DE MEDIERE
În funcţie de complexitatea disputelor, cazurile supuse medierii pot fi soluţionate în cadrul unei singure sesiuni, ce poate dura câteva ore, sau pot necesita mai multe întâlniri separate şi/sau comune.
În orice caz, durata procesului de mediere este incomparabil mai redusă decât în cazul procedurilor clasice de împăcare între părțile implicate în conflict/neînțelegere, care nu pot să beneficieze astfel de virtuțile mediatorului.
AVANTAJELE MEDIERII
· Costurile financiare sunt mult mai scăzute decât în cazul căilor tradiţionale de rezolvare.
· Rezolvarea conflictelor poate fi realizată într-un timp mult mai scurt decât în cazul căilor tradiţionale.
· Reducerea disconfortului:
o Permite părţilor implicate în conflict să deţină controlul asupra demersului;
o Modul şi calea de rezolvare a conflictului sunt rezultate directe ale opţiunilor părţilor;
o Oferă posibilitatea separării părţilor de problema care le-a condus în starea de conflict;
o Transferă centrul de interes al discuţiilor de pe poziţii de interese, de la persoane la probleme.
· Înlătură posibilitatea de a deteriora sau rupe relaţii şi legături interumane importante, care au în mod frecvent de suferit în cazul folosirii căilor tradiţionale de soluţionare a conflictelor;
· Oferă flexibilitate în soluţionarea conflictelor:
o Căile tradiţionale de soluţionare a conflictelor rămân în permanenţă deschise;
o Sunt încurajate permanent căile informale, voluntare de explorare a opţiunilor, soluţiilor posibile;
o Medierea poate fi făcute în orice moment: înainte, în timpul, după încheierea demersurilor tradiţionale în soluţionarea conflictelor;
o Programarea întâlnirilor de mediere este făcută ţinând seama de interesul părţilor, nu a instanţelor de soluţionare;
Confidenţialitatea procesului de mediere este asigurată, înlăturând orice posibilitate de răspândire a informaţiilor private – tot ce este spus sau împărtăşit în timpul procesului de mediere are caracter confidenţial.
· Cele mai multe medieri au condus la rezolvarea cu succes a conflictelor, spre satisfacţia mutuală a părţilor implicate.
Medierea presupune intervenţia terţei părţi - mediatorul, care este neutră în raport cu părţile aflate în conflict - în rezolvarea conflictului, prin facilitarea comunicării şi oferirea de sugestii; astfel medierea poate avea următoarele avantaje:
- cererea de mediere sugerează că părţile sunt motivate să ajungă la o înţelegere;
- faptul că mediatorul este motivat să medieze îi oferă acestuia legitimitatea pentru stingerea conflictului şi face mai importantă intervenţia sa.
Unii mediatori se centrează pe rezolvarea problemei/disputei (abordare directă), alţii pe îmbunătăţirea relaţiei dintre părţile aflate în conflict.
Contactul direct între părţi este de încurajat atunci când ostilitatea este scăzută; la rândul său, contactul indirect este recomandat când conflictul a luat amploare. În această situaţie, se poate utiliza contactul separat al fiecărei dintre părţi, ocazie folosită pentru a îmbunătăţi situaţia. Mediatorul impune o perspectivă substanţială privind cauzele care au generat conflictul, istoria conflictului şi varianta fiecărei părţi şi poate să prevadă viitorii paşi către rezolvarea amiabilă a conflictului între părțile implicate.
În acelaşi timp, în perioada acestor întâlniri, mediatorul poate face părților o impresie favorabilă, una în faţa celeilalte, fiind un purtător de cuvânt (spre exemplu avem de-a face cu elevi care se află în conflict cu autoritățile școlare sau locale, iar rolul mediatorului în ochii acestora poate să stimuleze o perspectivă pozitivă de urmat; de asemenea, este importantă găsirea unui spaţiu adecvat pentru mediere, deoarece, în caz contrar, pot exista terţe influenţe, altele decât ale mediatorului, acestea putând dezorienta părţile şi chiar alimenta conflictul.
Limitele de timp pot avea o acţiune constructivă oferind părţilor implicate în conflict posibilitatea de a-şi structura argumentele și de a nu folosi prea multe argumente periferice. Părţile se pot simţi stingherite de limitele temporale, argumentele lor pot să nu fie bine alese, de obicei cele emoţionale, care apar primele şi nu a fost luată în considerare şi o selecţie a lor; limita temporală poate să fie consumată fără a obţine nici un rezultat concret, ceea ce poate imprima un sens negativ, superfluu, conflcitului latent sau manifest dintre părți. De aceea, mediatorul nu trebuie să grăbească părțile implicate în conflict să ajungă la o concluzie prematură, această situaţie denotând un compromis superficial, neargumentat, în fapt ineficient.
Tot în ceea ce priveşte medierea conflictelor dintre autoritălie locale și cele școlare sau invers, este bine de ştiut că părţile aflate în dispută pot să devină dependente de mediator. Pentru a preîntâmpina aceasta, trebuie găsite posibilităţi de dezvoltare la părţi a aptitudinilor de negociere şi a strategiilor constructive.
Printre funcţiile – cheie ale rolului de mediator identificăm următoarele:
- asigurarea motivaţiei mutuale;
- realizarea balanţei în situaţiile de putere;
- coordonarea eforturilor de confruntare;
- promovarea deschiderii spre dialog;
- menţinerea unui nivel optim de tensiune.
În ceea ce priveşte etapele propriu-zise ale medierii, cadrul didactic trebuie să urmărească liniile de forţă ale etapelor următoare:
- atenţie la aranjarea poziției scaunelor pe care vor sta părțile implicate în conflict;
- procurarea unei table sau a unui flip-chart pentru a întocmi schema conflictului şi aspectele importante ale problemei (este importantă vizualizarea conflictului);
- stabilirea orarului întâlnirilor între părțile implicate, a rolului mediatorului şi a procedeelor de urmat;
- observarea dacă părţile sunt dispuse la un dialog primar;
- verificarea dacă toată lumea a înţeles bine regulile;
- focalizarea, după caz, pe viitor (cel mai adesea) sau pe trecut (dacă există incompatibilităţi care trebuie rezolvate mai întâi, înainte de a se trece la analiza și rezolvarea conflictului);
- asigurarea că părţile participă în mod egal;
- rezumarea punctelor cheie sau îndemnarea părţilor să o facă;
- oferirea de pauze;
- ajutarea părţilor să genereze perspective noi;
- clarificarea şi validarea diferenţelor;
- stabilirea acordurilor şi păstrarea unui timp suficient pentru sesiunile de concluzionare (follow up).
Când conflictul este intens sau ia amploare, părţile pot pierde din vedere chiar problemele care le-au adus în conflict (este cazul cel mai întâlnit). Utilitatea mediatorului poate contribui atunci la reluarea acţiunilor de identificare a problemelor, în afară de găsirea alternativelor de rezultate.
Uneori există un pachet de probleme sau o reţea de cauze în spatele unei probleme, conflictul reprezentând doar vârful aisbergului; de aceea, atunci când focalizăm discuţia pe o problemă sau pe cauza generatoare de conflict, avantajele ar consta în faptul că părţile pot să-şi definească foarte clar poziţia în raport cu aceasta. Rezolvarea cu succes a problemelor simple poate crea o stare benefică pentru a soluţiona şi celelalte probleme.