Medierea școlară este o activitate reglementata încă din 2007 și prevede o arie largă de activități și atribuții a mediatorului școlar. Medierea școlară constă în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate, îmbunătățirea imaginii și încrederii în instituțiile de învățământ, monitorizarea copiilor în ceea ce privește incluziunea școlară, elaborarea și implementarea programelor de incluziune școlară, elaborarea de rapoarte în ceea ce privește situația copiilor defavorizați în scopul identificării soluțiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educație al copiilor, informarea autorităților responsabile în ceea ce privește eventualele încălcări ale drepturilor copilului și sprijinirea în demersurile acestora pentru soluționarea situațiilor respective, etc.
Legea Educației prevede că toate Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională organizează, monitorizează și coordonează, printre alte activități și servicii educaționale, și servicii de mediere școlară, furnizate de mediatorii școlari. Aceeași lege prevede, că mediatorul școlar face parte din personalul didactic auxiliar. Astfel, pentru a fi mediator școlar, este nevoie de absolvirea unei instituții de învățământ superior cu diplomă de licență cu specializarea asistență socială sau absolvirea cu diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea mediator școlar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a oricărui alt profil liceal, urmată de un curs de formare profesională cu specializarea mediator școlar.
Legea Medierii are norme în ceea ce privește medierea și serviciile de mediere a conflictelor.
Serviciile de mediere au ca scop soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor sau a litigiilor. Această lege enumeră enunțiativ tipul de conflicte ce pot face obiectul unui proces de mediere: conflicte civile, familiale, comerciale, de dreptul muncii, specificând că serviciile de mediere pot viza și alte tipuri de conflicte. Medierea este posibilă și admisibilă în conflictele în care părțile pot dispune în mod liber de drepturile lor.
Serviciile de mediere pot viza și conflictele scolare. Conflictele școlare se pot ivi între elevii din cadrul unei instituții de învățământ, între elevi și profesori, între elevi și alte persoane didactice auxiliare, chiar și intre profesori, cu condiția ca respectivul conflict să vizeze activitatea din cadrul și/sau din timpul programului școlar.
Conflictele școlare au dimensiuni și valori diferite. Un conflict ce priveste o neînțelegere cu colegul de bancă, neîntelegere care până la pauza următoare trece de la sine, este total diferită de o neînțelegere care rămâne în mintea elevului, căreia i se adaugă alte și alte nemulțumiri și neînțelegeri și care amplificându-se tinde spre o agresivitate și o violență verbală și apoi fizică de nedorit, cu efecte dezastruoase pentru cei implicati în acel conflict, dar și pentru respectiva instituție de învățământ. MassMedia și Internetul prezintă conflicte școlare grave, în care sunt implicați profesori și elevi.
Medierea conflictelor școlare se poate realiza de către mediatori autorizați de către Consiliul de Mediere din România, în baza condițiilor prevăzute de Legea Medierii. Serviciile de mediere a conflictelor școlare sunt diferite de serviciile de mediere școlară.
Serviciile de mediere a conflictelor școlare pot face obiectul unui proces de mediere așa cum sunt prevăzute de Legea Medierii. Mediatorul autorizat în baza acestei legi, poate media un conflict școlar la solicitarea instituției de învățământ, sau la solicitarea părților conflictului școlar, în toate cazurile cu acceptul tuturor părților din conflict.
Medierea conflictelor școlare poate fi solicitată de părțile (elevi, profesori, alte persoane) din conflict, iar dacă părțile din conflict sunt elevi minori, medierea poate fi solicitată de către parinții acestora, sau de către directorul instituției, cu acordul părinților. Solicitarea mediatorului în soluționarea conflictelor școlare nu presupune procesul de mediere. Mediatorul se prezintă la instituția de învățământ unde a avut loc conflictul, și doar după ce parcurge împreună cu părțile din conflict o ședință de informare privind medierea, părțile pot decide dacă parcurg în continuare procesul de mediere, sau refuză medierea.
Medierea în şcoală trebuie să se conducă de principiul conform căruia fiecare elev este bun, el are doar neînţelegeri ale realităţii care îl înconjoară, fapt ce duce uneori la reacţii cu implicarea disputelor. Medierea conflictelor asigură un mediu propice discuţiilor, astfel părţile vor înţelege că direcţia spre care e orientată comunicarea dintre ele este de fapt în interesul tuturor şi că orice concesie mutuală făcută nu este un semn de slăbiciune, ci un semn de apropiere către o înţelegere corectă. De faptul cum va fi organizat procesul cunoaşterii şi înţelegerii conflictelor la toate etapele de maturizare a copilului, depinde şi bagajul acestuia cu care va ieşi în viaţa adultă.
Medierea şcolară este şi o metodă eficientă de soluţionare a disputelor dintre diferite nivele ale organizaţiei şcolare. Astfel, cadrele didactice, psihologii, membrii administraţiei ar putea evita arderea profesională, căci relaţiile încordate cu elevii, dar şi cu colegii de serviciu reprezintă factori de stres. Învăţarea medierii dă posibilitate să se creeze în colectiv o atmosferă sănătoasă, reieşind din faptul că prin mediere se evidenţiază interesele fiecărui membru al grupului.
Implementarea medierii în şcoală va contribui la îmbunătăţirea atmosferei în colectiv, unde fiecare elev, pedagog, părinte se va simţi mai protejat. Cele mai dese conflicte în şcoală se observă în vârsta preadolescentă şi adolescentă, ori anume în această perioadă psihicul reacţionează subtil şi activ la schimbările din mediu. Deasemenea în această perioadă mulţi tineri încearcă să-şi determine pe cale experimentală limitele posibilităţilor proprii. Deseori elevul este împins în conflict de către violenţa şi agresivitatea din partea semenilor, presiunea din partea pedagogilor şi părinţilor, dorinţa de a demonstra independenţa şi importanţa proprie. Cauza principală a acestor conflicte este absenţa comunicării, nedezvoltarea abilităţilor de comunicare eficientă. Un elev are cel puţin un conflict pe parcursul unei singure zile de şcoală. Majoritatea elevilor cred că evitarea sau confruntarea acestor conflicte sunt căile cele mai eficiente de a le soluţiona. Medierea îi va ajuta să folosească alte comportamente în conflict, ca compromisul, colaborarea. Chiar dacă medierea nu se va finaliza cu un acord, ea poate fi considerată reuşită atîta timp cît reprezentarea despre conflict la cele două părţi s-a schimbat. Alegerea medierii ca alternativă a soluţionării conflictelor în şcoală duce la limitarea daunelor produse de conflict şi la îmbunătăţirea situaţiei şcolare a elevului. Mai mult, elevii învaţă că pot să-şi rezolve singuri problemele cu cei din jur. Astfel, profesorii şi administraţia şcolii se pot concentra mai mult pe activităţi didactice sau să se ocupe de probleme mai acute. Medierea are un rol important de responsabilizare a copiilor. Această responsabilitate este cerută atât de părinţi cât şi de profesori, însă copilul nu are nici un fel de autoritate în acţiunile lui pentru că este lipsit de consimţământ. Medierea conflictelor în şcoală vine să rezolve acest paradox. Şi anume, plasarea copilului în realitatea disputei, în cadrul şedinţei de mediere, cu conştientizarea rezultatelor acţiunilor întreprinse are ca rezultat responsabilizarea acestuia şi creşterea încrederii în acţiunile proprii.
Copiii mediatori învaţă că manifestările tipic conflictuale pot fi transformate în acţiuni alternative.
Medierea ar putea reduce cazurile de delincvenţă juvenilă din şcoli. Prin medierea şcolară se pot dezvolta la elevi următoarele aptitudini: exprimarea orală şi în scris, capacitatea de a purta un dialog, de a asculta şi de a argumenta opiniile, identificarea şi înlăturarea prejudecăţilor, stereotipurilor şi discriminărilor, asumarea responsabilităţii, participarea la luarea de decizii etc.
Proiectele de mediere între elevi funcţionează cu succes în şcolile unde se ţine cont de planul de dezvoltare şcolară, de nevoile reale ale şcolii şi de solicitările venite din partea elevilor, profesorilor şi părinţilor. Sunt cunoscute bunele practici de implementare a programelor de mediere în şcoală. Evidenţiem cîteva proiecte de succes la nivel mondial:
- Răspunsul Creativ al Copiilor la Conflict (RCCC), New York;
- Educatori pentru responsabilitatea socială(ERS), Cambridge, Massachussetts;
- Programul de rezolvare creativă a conflictelor (PRCC), New York, Louisiana, Alaska, New Jersey, California, Georgia, Oregon şi Massachusetts;
- Programul pentru Tinerii Negociatori, Harvard;
- Medierea între elevi: rezolvarea conflictelor în şcoli, dezvoltat de Institutul din Illinois pentru Rezolvarea Disputelor;
În România în Clasificarea ocupaţiilor mediatorul şcolar este profesie poziţionată la poziţia 235911 în grupa majoră 2 – specialişti în diverse domenii de activitate, subgrupa majoră 23 – specialişti în învăţămînt neclasificaţi în grupele de bază anterioare Republica Moldova, deasemenea cunoaşte bune practici în ceea ce priveşte medierea şcolară, dar, care spre regret, nu au avut continuitate şi durabilitate, dat fiind faptul că după epuizarea surselor de finanţare din exterior, Guvernul nu a găsit mijloace pentru a continua aceste practici.
Cele mai frecvente conflicte între elevi care pot fi mediate- batjocura privind defecte fizice sau intelectuale sau privind modul de a se îmbrăca, împrăştierea de zvonuri rele despre cineva ca scopul de a obţine o nota mai bună (mai ales în liceu), conflicte între băieţi şi fete, bazate de diferenţa de sex, agresiuni legate de rasism, excluziune, conflicte cauzate de probleme de comunicare, ca de exemplu distorsionarea faptelor în timpul transmiterii informaţiei etc. Există conflicte care nu pot fi soluţionate prin mediere,ca: situaţiile care ţin de violenţă fizică gravă, cazurile ce prezintă un pericol pentru comunitatea şcolară (droguri, furtul unor lucruri preţioase etc.), cele ce implică probleme în afara competenţei copiilor (certuri în care sînt amestecaţi părinţii etc.).
Medierea în şcoli poate fi de mai multe tipuri: medierea adult-elev, mediere între reprezentanţi ‖egali, medierea în pereche. În calitate de mediatori în şcoală pot fi cadrele didactice, psihologul, elevi special pregătiţi. Elevii mediatori sunt cei pregătiţi pentru a facilita discuţia dintre elevi sau grupuri de elevi în vederea găsirii unei soluţii. Scopul lor este de a oferii părţilor în conflict o mai bună comunicare şi înţelegere, care de cele mai multe ori duce la o soluţie acceptată de toată lumea. Deci elevii ca mediatori nu oferă soluţii la disputele colegilor. Nu critică pe nimeni, nu anunţă dirigintele ori alţi profesori. Ei doar urmăresc nişte proceduri simple şi completează un formular confidenţial care este înmanat coordonatorului grupului de mediere ( care este un adult). În urma soluţionării conflictelor prin mediere elevii conştientizează faptul, că pot de sine stătător să-şi rezolve problemele de relaţionare, fără implicarea adulţilor. În baza celor relatate mai sus putem concluziona: În organizaţiile şcolare se produc conflicte între elevi, profesori, manageri. Stările conflictuale sunt puternic influenţate de gradul de comunicare şi cooperare, persoanele implicate în conflicte dispunînd de cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice modeste pentru rezolvarea conflictelor. Mulţi elevi recunosc faptul că rezolvă rar sau nu pot rezolva conflictele în care sunt implicaţi. Ajutorul din partea profesorilor vine rar sau deloc, deşi elevii ar dori să primească un ajutor mai susţinut din partea profesorilor. Organizarea programelor de mediere în şcoală constituie un bun prilej de cunoaştere reciprocă şi autocunoaştere depăşind astfel anumite bariere de statut şi rol.
Concluzii
Pentru stingerea conflictelor dintre elevi, elevi-profesori, cadre didactice-părinți este nevoie de crearea unei comunităţi educaţionale caracterizate de cooperare, comunicare, respectarea valorilor individuale, nediscriminare, egalitate de șanse şi gen, eliminarea tuturor prejudecăţilor şi a modului în care acestea acţionează.
Medierea conflictelor școlare, ca bună practică a managementului educațional se impune acolo unde conflictele iau o amploare deosebită și degenerează în alte conflicte. În micile neîntelegeri de zi cu zi „mediatorul de serviciu” este fiecare profesor ori diriginte. Pe lângă funcția reparatorie pe care o are medierea școlară, funcția preventivă devine mai consistentă în medierea unui conflict școlar. O reușită a medierii în astfel de conflicte aduce elevii în terenul cooperarii, înțelegerii, comunicării, relaționarii, dialogului, constituind un exemplu veritabil de colegialitate și conviețuire în timpul petrecut la școală.
Bibliografie
1. Johns, G., (2006) Comportament organizaţional, Editura Economică, Bucureşti
2. Iatagan M., (2018), Managementul organizațiilor publice, Editura Fundației România de Mâine, București
1. Iosifescu, S. (2000 b) (coord), Manual de management educaţional pentru directorii de unităţi şcolare, Ed. ProGnosis, Bucureşti
2. Iosifescu Ș., (2001), Management educațional pentru instituțiile de învățământ, București
3. Maximiuc A.C. (coordonator), (2017), Abordări moderne ale managementului educațional, Editura EDINFO
4. Popescu A.M., (2014), Managementul conflictului în organizația școlară, Editura SITECH, Craiova
5. Peyroux, O., Rotaru,A.M., Gruia M., (2011), Ghidul mediatorului şcolar/ Craiova, Reprograph
6. Strasser F., Randolph P., (2012), Medierea - o perspectivă psihologică asupra soluţionării conflictelor. Bucureşti: FMMM.RO