Mulţi copii se chinuie în şcoli... pentru că felul în care li se predă este incompatibil cu felul în care învaţă.

Peter Senge

Centrarea procesului educaţional asupra elevului presupune preocuparea permanentă a profesorilor pentru cunoaşterea elevului ca individualitate şi adaptarea programelor de formare 

la profilul acestuia.

De-a lungul timpului, metodele de învățare centrate pe elev au fost îndelung cercetate, oamenii de știință formulând mai mute definiții pentru acestea:

-          Mediul învăţării centrate pe elev se concentrează în primul rând asupra satisfacerii nevoilor elevului, în timp ce mediul învăţării centrate pe materie se concentrează în primul rând asupra unui set de cunoştinţe. Clasen, R.E. & Bowman, W.E. (1974)

-          Învăţarea centrată pe elev) le oferă elevilor o autonomie şi un control mai mare în privinţa alegerii subiectului, a metodelor de învăţare şi a ritmului de studiu. Gibbs, G. (1992)

-          Învăţarea centrată pe elev se referă la situaţia în care elevii lucrează atât în grupuri cât şi individual pentru a explora probleme şi a procesa activ cunoştinţele, mai degrabă decât a fi nişte receptori pasivi ai acestora. Harmon, S.W. & Hirumi, A., (1996)

-          Învăţarea centrată pe elev descrie modalităţi de a gândi despre învăţare şi predare ce pun accentul pe responsabilitatea elevului pentru activităţi de genul plănuirii învăţării, interacţiunii cu profesorii şi alţi elevi, cercetării şi evaluării învăţării. Cannon, R. (2000)

 

Activitatea profesorilor în procesul de învățare centrată pe elev constă în:

·         înlocuirea prelegerilor cu învăţarea activă;

·         integrarea programelor de învăţare în ritm propriu;

·         organizarea unor situaţii cooperante în grup;

·         considerarea elevului drept responsabil

O învațare eficientă și durabilă este aceea care are la baza participarea activă a elevului la descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor.

Analiză comparativă între învățarea tradițională și învățarea centrată pe elev:

Învăţare tradiţională	Învăţare centrată pe elev
Instruire centrată pe profesor	Instruire centrată pe elev
Predare de informaţii	Schimb de informaţii. Sub supravegherea profesorului, elevii își asumă responsabilitatea propriei învăţări, dezvoltându-și pe parcursul acestui proces, competenţe metacognitive și autoevaluative (competenţe de educaţie permanentă)
Factuală, bazată pe cunoştinţe	Gândire critică, luare de decizii bine informată
Predare bazată pe disciplinele tradiţionale	Mai holistică, abordare în funcţie de nevoi
Elevii primesc informaţii	Elevii pun întrebări şi rezolvă probleme
Organizare formală în sala de clasă	Aranjamente flexibile, schimbătoare, legate de sala de clasă
Accentul pe învăţare în vederea amintirii	Accentul pe înţelegere/aplicare
Evaluarea în mare parte prin examene tradiţionale	Diversitate de evaluări incluzând activităţi în cadrul proiectului
Învăţare pasivă	Învăţare activă, exploratoare, bazată pe cercetare
Răspuns ca reacţie	Acţiune interactivă, planificată
Stimularea unui singur simţ	Stimulare multi-senzorială
Un singur mijloc media	Multimedia
Muncă individuală	Muncă în colaborare

Învăţarea centrată pe elev presupune folosirea abordărilor ce sunt în directă legătură cu unele din abilităţile cheie necesare tinerilor care se pregătesc pentru muncă.

Prin înlocuirea prelegerilor cu învăţarea activă, integrarea învăţării într-un ritm propriu şi organizarea unor situaţii de grup cooperante putem să ne sprijinim elevii pe măsură ce învaţă eficient.

Metodele active de învățare au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de aproduce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învaţă să respecte părerile colegilor.

Metodele interactive de grup sunt modalitati moderne de stimulare a  învatarii si dezvoltarii personale înca de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizeaza interschimbul de idei, de experiente, de cunostinte.

Metodele de învăţare centrată pe elev fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de substanţă şi fundamente, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care sa fie capabili sa le aplice în viaţa reală.

          Principalele metode de învățare activă utilizate în învățământul preuniversitar sunt:

          - Metoda cubului - este o metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective

- Metoda ciorchinelui - este o tehnică eficientă de predare şi învăţare, utilizată individual sau în grup, care încurajează elevii să gândească liber şi deschis.

- Metoda pălăriilor gânditoare -este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă

- Metoda știu – vreau să știu - am învățat - se bazează pe cunoaştere şi experienţele anterioare ale elevilor, pe care le vor lega de noile informaţii care trebuie învăţate.

- Metoda studiului de caz  - reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu o situaţie reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situaţii şi evenimente  problematice. 

- Metoda brainstorming-ului - are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în vederea obţinerii, prin combinarea lor, a unei soluţii complexe, creative, de rezolvare a problemei puse în discuţie.

- Metoda 6/3/5 (brainwriting) - este o metodă asemănătoare brainstorming-ului, doar că se realizează în scris. Ideile noi se scriu pe foile de hârtie care circulă între participanţi. Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există 6 participanţi în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute.

     - Metoda Frisco - are la bază interpretarea, din partea participanţilor a unui rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului şi rolul optimistului.

- Metoda SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi Gândirii) - este „un instrument util care le permite elevilor să-şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc”. Această metodă este centrată pe menţinerea implicării active a gândirii elevilor în lectura unui text.

- Metoda piramidei sau a „bulgărelui de zăpadă” - are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la rezolvarea unei sarcini sau a unei probleme date

- Metoda exploziei stelare (metoda starbursting) - desemnează o metodă similară brainstormingului, cu care totuşi nu se confundă, deşi presupune organizarea clasei de elevi într-un grup şi stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei. 


- Metoda simulărilor - reprezintă metoda care plasează persoanele care învaţă în situaţia de a trăi o experienţă de învăţare similară celei reale, fără ca prin aceasta să se producă şi consecinţele negative pe care experienţa reală le poate avea.

- Metoda discuției dirijate - reprezintă o metodă didactică de comunicare orală, prin care se face un schimb organizat de informaţii (idei, opinii, impresii, critici, propuneri) pe baza unui subiect, cu scopul examinării şi clarificării unor aspecte sau a rezolvării unor probleme care implică soluţii alternative.

- Metoda învățării prin cooperare - reprezintă un set de strategii care angajează mici echipe de elevi pentru a promova interacțiunea colegială și colaborarea. Aceasta se realizează atunci când elevii lucrează împreună, ca o echipă, pentru a explora o temă nouă, pentru a rezolva o problemă, pentru a crea idei noi, pentru a atinge un obiectiv comun. Această metodă elimină competiția în favoarea colaborării.

- Metoda cadranelor - este o modalitate de sintetizare a unui conținut informațional solicitând participarea elevilor în înțelegerea lui adecvată.

O consecință importantă a utilizării metodelor de învățare centrate pe elev o reprezintă necesitatea ca elevii să își asume un înalt grad de responsabilitate în contextul învățării și să își aleagă în mod activ scopurile, precum și să își administreze procesul de învațarea. Ei nu se mai pot baza pe faptul ca profesorul le va spune ce, cum, unde și când să gândească. 

 Principalele avantaje ale metodelor de învățare centrate pe elev sunt:

n  Valorifică gândirea critică/ creativitatea;

n  Presupun complementaritate – relaţii;

n  Sistematizează experienţe subiective;

n  Presupun colaborare – cercetare comună;

            Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.

            Acest tip de interactivitate determină ,,identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat“ ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei formări.

În şcoala tradițională, profesorul deține controlul absolut asupra cunoaşterii şi, prin aceasta, asupra evenimentelor clasei, apărând astfel şi o legătură evidentă între disciplina strictă şi adevărul univoc al magistrului care ține clasa în mână. În şcoala centrată pe elev, profesorul se estompează, doar elevul este miezul problemei.

Bibliografie

- Leonte, R., Stanciu, M. ( 2004) – Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul primar, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău

        - Oprea, C.L.. (2006) - Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti. 


        - Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I. O. (2005) - Știința învățării. De la teorie la practică, Editura Polirom, Iași. 


- Pânişoară, I. O.. (2008) - Comunicarea eficientă, ed. a III-a, revăzută şI adăugită, Editura Polirom, Iași. 


- Constantin, R., Dumitrescu, L., Gavrilă, R.M., Sarivan, L., Stoicescu, D. (2009) - Predarea–învăţarea interacivă centrată pe elev, ediția a doua revizuită, București

- Hidden Challenges to Education Systems in Transition Economies, World Bank, 1999

        - Învăţarea centrată pe elev Ghid pentru profesori şi formatori, Proiectul PHARE: RO 2002/000-586.05.01.02.01.01, WYG International Ltd