(Partea I)

Metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţii sunt deosebit de utile pentru dezvoltarea gândirii creative şi a comportamentului creativ, ceea ce implică explorarea activă a mediului şi găsirea soluţiilor la probleme.

TEHNICA „MOZAICULUI”

       O modalitate de cunoaştere/învăţare a acţiunilor ce pot fi intreprinse în procesul didactic activ o constituie tehnica mozaicului – tehnică de dezvoltare a creativităţii în grup.

       Recomandări pentru pentru a fi un profesor creativ (apud Timariu, M, 2008):

Ø  dovediţi competenţe pedagogice şi didactice mereu actualizate adaptând disciplinei pe care o predaţi metodele didactice generale moderne, active şi interactive;

Ø  creaţi în clasă o atmosferă prietenoasă, dar mențineți și exigenţa profesională şi pedagogică;

Ø  evitaţi supraîncărcarea cu informații teoretice/ abstracte;

Ø  căutaţi îmbinarea activităţii frontale cu cea individuală şi cu cea în echipă;

Ø  propuneţi situaţii de învăţare interactive; implicaţi-vă în jocul didactic;

Ø  realizaţi transpoziţii didactice diferenţiate pentru acelaşi conţinut;

Ø  asiguraţi o aplicabilitate imediată a conţinutului de învăţat;

Ø  baza pentru proiectarea activităţilor/lecţiilor să fie cunoaşterea diferenţelor dintre elevi;

Ø  concepeţi versiuni de proiectare şi realizare pentru aceeaşi temă, la clase paralele: prelucraţi diferit datele de predat, folosiţi exemple diferite, aplicaţi fişe de lucru diferite (de descoperire, de exerciţii, de dezvoltare, de recuperare), sistematizaţi prin organizatoare grafice diferite, evaluaţi prin probe diferite, repartizaţi timpul în funcţie de ritmul de lucru specific particularităților psihologice ale elevilor, de nevoile lor, puneţi la dispoziţia elevilor mai multe mijloace de instruire, dându-le posibilitatea să aleagă;

Ø  conturaţi sarcini de lucru cu mai multe opţiuni de rezolvare;

Ø  creaţi situaţii de învăţare care să favorizeze interacţiunea inteligenţelor multiple (evidențiate de H. Gardner);

Ø  sprijiniţi efortul de învăţare al elevilor răspunzând oricărei nedumeriri sau oricărui moment de cumpănă în activităţile acestora;

Ø  încurajaţi exprimarea opiniilor personale ale elevilor, respectând câteva reguli de bază: cel care întreabă nu trebuie întrerupt, toţi elevii să asculte întrebarea, comentariile vor fi constructive şi la obiect, fără remarci referitoare la persoane, fără tentă arogantă;

Ø  învăţaţi-i pe elevi să formuleze o întrebare, să se joace cu ea formulând-o corect şi incorect, s-o reformuleze cu alţi termeni;

Ø  folosiţi conversaţia didactică pentru a mobiliza gândirea elevului;

Ø  acceptaţi diversitatea de opinii şi de idei;

Ø  apreciaţi pozitiv gândirea critică dezvoltată la elevi prin demersurile celorlalte discipline de învăţământ;

Ø  nu neglijaţi latura afectivă, empatia, colaborarea în relaţiile interpersonale, factor determinant în procesul învăţării alături de latura cognitivă a acestuia;

Ø  realizaţi forme de evaluare continuă cu caracter stimulativ, pentru dezvoltarea autocontrolului şi autoevaluării conştiente la elevi;

Ø  creaţi o atmosferă de lucru bazată pe cooperare;

Ø  stimulaţi interesul fiecărui elev, apreciaţi fiecare dovadă de comportament activ;

Ø  acceptaţi interesele elevilor, stabilind împreună oportunitatea şi modul de realizare a acestora;

Ø  manifestaţi disponibilitate pentru a răspunde oricărei întrebări;

Ø  structuraţi procesul de învăţământ în funcţie de profilul de învăţare al elevilor: unii lucrează mai lent faţă de alţii, unii au nevoie de explicaţii, alţii de vizualizarea unor elemente;

Ø  permiteţi verificarea în fapt, imediat, a propunerilor elevilor, atât pentru găsirea unor probleme cât şi pentru soluţionarea problemelor;

Ø  oferiţi oportunităţi de experimentare şi diseminare a sugestiilor ieşite din comun propuse de elevi;

Ø  elaboraţi situaţii pentru dezvoltarea unor forme specifice ale memoriei, pentru căutarea construcţiilor mentale noi, pentru emiterea unor variante inedite;

Ø  solicitaţi elevilor să combine elemente cunoscute în forme şi modele noi, neaşteptate, inedite;

Ø  creaţi scenarii în care să potriviţi sau să integraţi împreună cu elevii  cunoştinţele dobândite;

Ø  restructuraţi activitatea proiectată în funcţie de feedback-ul aplicat în timpul lecţiei;

Ø  aveți răbdare cu cei care răspund în timp mai lung, nu daţi răspunsul în locul acestora - produsul gândirii trebuie prezentat iar evaluarea/ comentarea lui va deveni stimulent pentru o colaborare în continuare;

Ø  stimulaţi curiozitatea elevilor, aducând mereu exemple noi şi solicitând exemple din partea lor;

Ø  structuraţi unităţile de învăţare căutând teme interdisciplinare;

Ø  creaţi strategii de învăţare şi evaluare bazate pe proiecte convenite cu elevii, alese dintre propunerile lor;

Ø  recompensaţi comportamentul creativ al celor care învaţă;

Ø  schimbaţi formele şi caracterul evaluării;

Ø  alternaţi evaluarea continuă cu unele perioade fără evaluare, în care să stimulaţi spontaneitatea şi capacitatea de autoevaluare a elevilor;

Ø  preveniţi instaurarea factorilor de blocaj ai creativităţii, evitând exagerarea competiţiei şi ierarhizarea reuşitelor;

Ø  încurajaţi asumarea riscului în prezentarea unor noutăţi personale;

Ø  cultivaţi modalităţi de argumentare logică, relevantă.

SURSE BIBLIOGRAFICE:

Stoica-Constantin, A. (2004). Creativitatea pentru studenți și profesori. Iași: Institutul European.

Timariu, M. (2008). Strategii didactice interactive în vederea formării deprinderii de audiere conştientă a muzicii. Aplicaţii pentru cursanţii DPPD. În: Educaţia Azi. Bucureşti: Editura Universităţii din București.