(Partea a II-a)

METODA „THINKING HATS”

Metoda „Thinking Hats” („Pălăriilor gânditoare”) este o metodă interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor, dezvoltată de Eduard de Bono. Autorul utilizează conceptul lateral thinking („gândire laterală”) - schimbarea conceptelor şi percepţiilor, impunând ieşirea din tipare, pe baza căruia elaborează o metodă foarte utilă de stimulare a creativităţii, cu aplicabilitate şi la nivel organizațional şcolar (cadre didactice, manageri școlari, elevi).

Din perspectiva autorului menționat, pălăria are valoare de simbol, deoarece indică un rol jucat de fiecare participant, fiind considerate direcţii sau stiluri de gândire. Pălăriile sunt de fapt, simboluri ale unor stiluri/tipuri de gândire.

Această metodă se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.

 

Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine.

Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.

Corespondenţa dintre culorile pălăriilor şi roluri:

1.       pălăria albă este legată de fapte obiective şi de cifre, albul fiind neutru şi obiectiv;

2.       pălăria roşie permite identificarea unor puncte de vedere cu nuanţă emoţională, fiind o culoare asociată frecvent cu trăirile emoţionale;

3.       pălăria neagră este axată pe prudenţă, şi evidenţiază dezavantajele unei idei, negrul fiind asociat cu sobrietatea;

4.       pălăria galbenă presupune asumarea unui rol optimist, pozitiv, galbenul sugerând speranţă;

5.       pălăria verde, a cărei culoare inspiră abundenţă, creştere fertilă, presupune uşurinţa în formularea ideilor noi;

6.       pălăria albastră, ce sugerează culoarea cerului aflat deasupra tuturor lucrurilor, presupune controlul, organizarea şi folosirea celorlalte pălării.

Pălăriile pot fi folosite fie pentru a solicita un anumit tip de gândire, fie pentru a explora un anumit subiect, sau a căuta soluţii la o problemă, caz în care se poate vorbi de o succesiune a pălăriilor; folosirea pălăriilor, într-un demers creativ, se poate realiza prin alternanţă, succesiv.

Timpul acordat fiecărei persoane care poartă o pălărie este de aproximativ un minut, şi pot exista mai multe variante de stabilire a ordinii de derulare, în funţie de problema urmărită (pot exista succesiuni potrivite pentru explorare şi identificarea unor soluţii la probleme, unele pentru rezolvarea de probleme, a unor conflicte sau pentru luarea deciziilor în diferite contexte).

Recomandări generale:

-                pălăria albastră se foloseşte atât la începutul, cât şi la sfârşitul şedinţei; prin pălăria albastră la începutul şedinţei se stabilesc: scopul întâlnirii, definirea situaţiei sau a problemei, definirea alternativelor, cadrul gândirii, planul sucesiunii în care se vor folosi pălăriile în şedinţa respectivă; folosirea pălăriei albastre la sfârşit stabileşte ce s-a realizat în şedinţa respectivă, care au fost soluţiile identificate, dar şi etapele ce vor fi urmate pentru aplicarea acestora;

-                pălăria roşie poate fi utilizată imediat după cea albastră, în situaţiile în care se apreciază că există sentimente puternice faţă de subiectul pus în discuţie;

-                pentru momentele în care se impune o evaluare, se recomandă utilizarea pălăriei galbene înaintea celei negre.

Pălăria albă

Acest rol este legat de informaţii (cifre, fapte concrete, opinii sau sentimente), iar întrebările formulate din această poziţie sunt de genul:

v ce informaţii avem?;

v care sunt acele informaţii de care avem nevoie?;

v care sunt cele mai potrivite întrebări?;

v care sunt căile prin care putem obţine informaţiile de care avem nevoie?

Pălăria albă poate fi folosită atât la începutul, cât şi la sfârşitul şedinţei de grup, când se realizează o evaluare prin care se verifică în ce măsură se potrivesc soluţiile formulate cu informaţiile existente.

Prin intermediul acestei pălării se pot face distincţii între faptele concrete, tendinţa de extrapolare şi interpretările personale asupra faptelor.

Enunţurile care pot fi formulate înaintea folosirii acestei pălării pot fi:

-      Puneţi-vă pălăria albă.

-      Rugaţi pe cineva să-şi pună pălăria.

-      Rugaţi pe toţi participanţii să-şi pună pălăria albă.

-      Răspundeţi cu pălăria albă pe cap.

Deoarece albul simbolizează neutralitatea, cel care poartă pălăria de această culoare nu oferă interpretări şi opinii, păstrându-şi neutralitatea şi obiectivitatea în prezentarea informaţiilor.

Pălăria roşie

Acest rol permite exprimarea sentimentelor, emoţiilor şi intuiţiilor fără a fi însoţite de explicaţii, argumentări sau justificări. Exprimările bazate pe intuiţie pot fi formulate prin raportare la experienţa personală.

Pălăria roşie poate fi folosită atât la început cât şi la sfârşit, pentru a vedea cum au evoluat sentimentele participanţilor: entuziasm („îmi place”); neutralitate, nesiguranţă („nu ştiu ce să spun”); scepticism („nu văd o aplicare reală”); confuzie („nu-mi place”).

Acest rol are aplicabilitate concretă pentru o idee sau situaţie specifică.

Prin intermediul acestui rol sunt exprimate sentimentele, emoţiile, şi nu sunt exprimate argumentări ale acestora.

Pălăria neagră

Este o pălărie ce permite manifestarea prudenţei şi iniţierea unor activităţi periculoase, ilegale, neprofitabile sau dăunătoare pentru un anumit grup din cadrul organizației.

Gândirea încurajată prin purtarea pălăriei negre se bazează pe evaluarea critică a soluţiilor formulate, astfel putându-se identifica inadvertenţele dintre ideile noi şi posibilele probleme ce ar putea apărea, riscurile potenţiale, dificultăţile şi dezavantajele acestor idei noi.

Evaluarea critică oferită de această poziţie, a pălăriei negre poate conduce către decizia de a merge mai departe în direcţia unei idei sau de a o abandona, sau permite relevarea slăbiciunilor, a dezavantajelor unei idei în vederea corectării acestora.

Decizia finală în privinţa aplicării unei idei noi se bazează pe o îmbinarea între enunţurile formulate prin pălăria albă (prin care sunt prezentate faptele), cea galbenă (ce relevă beneficiile) şi cea neagră (ce permite o evaluare critică).

Pălăria galbenă

Rolul acestei pălării este de a implica identificarea avantajelor unei soluţii, precum şi a modalităţilor prin care aceasta poate fi aplicată concret, fiind o poziţie prin care se realizează o evaluare critică a ideilor creative.

Această pălărie pune accentul pe explorare şi pe speculaţia pozitivă, prin care se caută identificarea avantajelor, dar şi a argumentelor prin care acestea sunt justificate, realizându-se astfel o întărire, consolidare a soluţiilor identificate în şedinţa de creaţie.

Principalele obiective ale acestui rol sunt:

-              generarea de propuneri pentru soluţionarea unor probleme apărute în școală/clasa de elevi;

-              evaluarea pozitivă a acestor propuneri;

-              evidenţierea elementelor prin care propunerea poate fi îmbunătăţită şi consolidată, beneficiile posibile.

Gândirea oferită de pălăria galbenă permite transferul unor soluţii din diferite domenii, oferind astfel, soluţii alternative.

Culoarea acestui rol are ca semnificaţie lumina, strălucirea, optimismul, pălăria galbenă inducând o atitudine pozitivă şi constructivă.

Dacă pălăria neagră vizează evaluările negative, cea galbenă este centrată pe evaluările pozitive, astfel, acestea două fiind complementare.

Rolul oferit de această pălărie este dominat de productivitatea, operativitatea şi transpunerea ideilor în practică, fiind eficientă şi constructivă.

Pălăria verde

Este pălăria energiei, culoarea ei semnificând vegetaţia, creşterea, frunzele noi, pălărie prin care sunt emise idei noi, opţiuni şi alternative. Persoana care poartă această pălărie poate formula sugestii referitoare la cursul acţiunii, prin enunţuri de genul: „Am putea face în acest mod… .”

Pălăria verde este utilă atunci când apar dificultăţi relevate de pălăria neagră, când prin modificările sugerate pot fi depăşite aceste dificultăţi, astfel, putându-se ajunge chiar la soluţii noi pentru problema discutată.

Enunţurile formulate când este purtată această pălărie pot conduce către schimbări, modalităţi noi de abordare a unor probleme, de exemplu: „Acum să formulăm câteva idei noi pentru tema îmbunătăţii performanţei profesionale/ școlare”.

Strategiile creative pentru pălăria verde:

-           inversarea (abordarea în sens invers a unei probleme);

-           alegerea unor cuvinte aleatorii din dicţionar pornind de la numere aleatorii.

Nota specifică a acestei pălării este căutarea şi identificarea alternativelor, cel care îşi asumă acest rol având permisiunea să ia pauze creatoare în orice moment pentru a găsi idei alternative.

Pălăria albastră

Această pălărie are funcția de coordonare a celorlalte, culoarea albastră sugerând controlul, detaşarea, păstrarea calmului şi a echilibrului. De obicei, această pălărie este purtată de o persoană care este conducătorul grupului şi care are un rol permanent în cadrul şedinţei.

Scopurile utilizării pălăriei albastre în diferite etape ale şedinţei de stimularea creativităţii:

-                la începutul şedinţei, pălăria albastră permite precizarea temei care este supusă atenţiei în şedinţa respectivă, căutarea definiţiilor alternative pentru problema respectivă; cel care poartă această pălărie stabileşte ordinea de zi a şedinţei şi succesiunea în care se vor folosi pălăriile;

-                în timpul şedinţei, pălăria albastră asigură disciplina, atribuirea pălăriilor corespunzătoare; anunţă schimbarea pălăriilor;

-                la sfârşitul şedinţei: sunt solicitate rezultatele (decizii/ soluţii pentru o anumită problemă) şi se stabilesc următoarele etape ce vor fi parcurse pentru implementarea soluţiilor identificate sau pentru derularea unor alte demersuri de gândire.

Rolul principal al pălăriei albastre este nu de a argumenta în favoarea unor alternative, ci de a rezuma ceea ce s-a formulat, dar şi de a evita discuţiile în contradictoriu: „Vom înregistra soluţiile care s-au formulat, nu este nevoie să decidem acum care este cea mai potrivită”.

Cum se foloseşte această metodă în cazul elevilor:

§  Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile.

§  Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul respectiv îi îndeplineşte rolul – sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare, fiind conştienţi de faptul că:

-         Pălăria albastră → clarifică

-         Pălăria albă → informează

-         Pălăria verde → generează ideile noi

-         Pălăria galbenă → aduce beneficii

-         Pălăria neagră → identifică greşelile

-         Pălăria roşie → spune ce simte

         

          Metoda „Pălăriilor gânditoare” este folosită pentru schimbarea perspectivei de gândire, luarea în consideraţie şi a altor puncte de vedere.

SURSE BIBLIOGRAFICE:

Popescu, G. F. (2010). Introducere în Psihologia creativităţii. Bucureşti: Fundaţiei România de Mâine.  

Stoica-Constantin, A. (2004). Creativitatea pentru studenți și profesori. Iași: Institutul European.