Disciplina opțională Mai întâi caracterul se focalizează pe dezvoltarea dimensiunilor atitudinale şi valorice ale caracterului. În demersul său didactic, profesorul va urmări să asigure elevilor înţelegerea unor aspecte precum: de ce este importantă construirea/formarea şi dezvoltarea caracterului? ce înseamnă un bun caracter?
În cadrul strategiilor didactice, profesorul poate utiliza diverse metode, procedee, tehnici/instrumente în raport cu activităţile de învăţare propuse. Prezentăm, în continuare, câteva dintre ele.
Metoda este destinată cunoaşterii de sine/autocunoaşterii, precum şi intercunoaşterii şi implică exprimarea unor particularităţi caracteriale personale.
Modalitatea de aplicare este următoarea:
a) fiecare elev desenează pe o coală A4 conturul unei inimi împărţită în 4 cadrane;
b) fiecare elev completează cele 4 cadrane cu informaţiile solicitate după cum urmează:
cadranul A: notează 3 (trei) trăsături personale de caracter de care eşti mândru;
cadranul B: notează 3 (trei) trăsături proprii de caracter pe care ai dori să le schimbi;
cadranul C: notează 3 (trei) trăsături de caracter pe care ai dori să le dobândeşti;
cadranul D: notează 3 (trei) cuvinte pe care le doreşti a fi spuse despre tine.
c) foile cu răspunsurile elevilor pot fi expuse pentru un „tur al galeriei” urmat de discuţii libere asupra consemnărilor din „hărţile inimii” cu scopul de a constata individualitatea caracterului precum şi bogăţia formelor de manifestare ale acestuia.
Cercetări în domeniu au arătat că un compliment, respectiv opusul său - reproşul, pot ajuta copilul să crească armonios, încrezător în sine, cu dorinţa de progres sau îi pot marca negativ dezvoltarea, în funcţie de modul în care sunt făcute (conţinut, tonalitatea vocii, încărcătură emoţională, context, veridicitate ş.a.). Mai mult, complimentând efortul şi acţiunile unui copil/ elev, şi nu copilul/ elevul însuşi, îl putem face să se simtă mai bine, îl putem motiva să fie mai bun, să dorească să repete calitativ eforturile şi acţiunile încurajate. Specialiştii au constatat că reacţiile cele mai favorabile au fost la complimente precum: „cred în tine”; „apreciez capacitatea ta de a ...”; „poţi fi mândru/ă de realizarea ta”; „am încredere în sinceritatea ta”; „sunt onorat/ă să lucrez cu tine”; „ai făcut o alegere bună / ai luat decizia potrivită”; „sunt convins/ă că ai făcut tot ce ai putut”; „sunt recunoscător/ recunoscătoare că ai ales echipa noastră”; „familia este mândră de tine”.
Tom Greaves, creatorul metodei „maşinii de complimente”, a afirmat că prin această abordare a vrut să studieze modul în care oamenii ştiu să primească un cuvânt de laudă, urmărindu-le reacţiile emoţionale şi manifestările atitudinal-comportamentale.
Adaptată procesului didactic, metoda „maşina de făcut complimente” poate fi utilizată sub forma jocului de rol pentru întărirea pozitivă a caracterului dar şi pentru interrelaţionare şi ameliorarea raporturilor dintre elevi.
Recomandări pentru aplicarea metodei:
Varianta I:
a) Se desemnează, prin tragere la sorţi, doi elevi care vor juca rolul unei maşini de făcut complimente respectiv a unei maşini de făcut reproşuri.
b) Elevii clasei trec, pe rând, prin faţa celor două „maşini/aparate” primind câte un compliment, respectiv un reproş referitor la modul în care aceştia se manifestă în colectivul de elevi. De exemplu, drept complimente, pot fi formulate aprecieri de genul: „Felicitări. Desenul tău a fost cel mai reuşit”; „Ieri ai fost cel mai cuminte”; „Apreciez punctualitatea ta”; „Răspunsul la ora de literatură a fost original”. Exemple de reproşuri: „Mereu eşti neatent”; „Îţi pierzi repede răbdarea”; „Ţi-ai făcut tema la Geografie cu copy-paste de pe internet”; „Azi ai venit nepregătit la ora de Istorie”.
c) După ce toţi elevii a trecut prin faţa celor două aparate, profesorul iniţiază o discuţie asupra modului în care participanţii au receptat complimentul sau reproşul, asupra stărilor sufleteşti resimţite, al gradului în care elevii se cunosc între ei şi fac aprecierile potrivite.
Varianta II:
a) Se solicită clasei să se ofere 5 elevi voluntari (restul elevilor vor fi avea rol de observatori).
b) Dintre voluntari, se aleg 2 elevi care vor avea rolul de „maşină de complimente” respectiv „maşină de reproşuri” (pe piept li se va prinde o coală de hârtie cu înscripţionarea adecvată) cu precizarea că „maşina de complimente” va face aprecieri nesincere/neadevărate în timp ce „maşina de reproşuri” va exprima idei conforme cu realitatea (voluntarii vor primi câte un bileţel care conţine această indicaţie necunoscută de ceilalţi 3 voluntari).
c) Într-un colţ al clasei, profesorul va instrui pe ceilalţi 3 elevi din rândul voluntarilor în legătură cu rolul pe care îl vor juca, scop în care vor primi ecusoane/ blazoane cu înscrisuri precum „Neatent”; „Indisciplinat”; „Dezordonat”; „Neastâmpărat”; „Leneş” etc.
d) Cei 3 voluntari trec, pe rând, prin faţa celor două aparate primind câte un compliment şi un reproş. Conform instrucţiunilor, primul aparat va emite complimente neconforme cu realitatea: „Cât de atent ai fost astăzi la oră!”; „Ce cuminte te-ai făcut de la o vreme!”; „Cât de îngrijit eşti astăzi”; „Bravo! Îmi place că ai devenit foarte ordonat!”; „Ce harnic ai fost ieri la acţiunea de voluntariat!” etc. Aparatul de reproşuri va transmite mesaje precum: „Niciodată nu eşti atent când treci strada! Vrei să păţeşti ceva?”; „Mereu eşti indisciplinat. De ce vrei să sufere întreaga clasă din cauza ta?”; „Eşti cam dezordonat. Îţi place cum arată masa ta de lucru?”; „Eşti mulţumit că noi am făcut şi partea ta de activitate? Cât crezi că vom mai face munca în locul tău?” etc.
e) La finalul activităţii, profesorul invită voluntarii care au primit complimente şi reproşuri să explice modul în care le-au recepţionat şi cum se raportează la ele, după care propune elevilor-observatori să formuleze aprecieri sau scurte concluzii pe baza constatărilor făcute, cu argumentarea punctelor lor de vedere.
f) elevii voluntari pot folosi comunicarea verbală şi nonverbală (mimică, gesturi).
Cafeneaua publică este o metodă de cooperare şi dialog interactiv bazată pe schimbul de informaţii, cu valorizarea contribuţiilor participanţilor. În scopul generării de idei noi şi de creare a unui cadru adecvat participării la dialog a tuturor participanţilor, este preferabil ca activitatea să fie organizată într-un spaţiu care să creeze o atmosferă asemănătoare celei dintr-o cafenea. La fiecare masă (recomandabil 3-5, în funcţie de numărul de echipe formate) există un moderator care ghidează discuţiile şi notează ideile principale şi/sau soluţiile propuse de către participanţi. Se stabileşte o temă generică care este apoi structurată în subteme (în funcţie de numărul de echipe). Echipele sunt aşezate la mese unde discută tema repartizată, pe parcursul unei runde care durează 20 de minute. După terminarea timpului alocat unei runde, fiecare echipă se mută la altă masă pentru a discuta alt subiect dintre cele propuse.
Spre exemplificare, în cadrul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul, se poate propune ca temă generală „De ce «Mai întâi caracterul?!»”. Subiecte posibile de discuţie pentru echipele de lucru pot fi:
v Runda 1/ masa 1: Ce reprezintă caracterul şi cum se manifestă acesta
v Runda 2/ masa 2: Manifestări caracteriale pozitive/ negative în colectivul clasei şi cum au fost receptate acestea de către elevi şi profesori
v Runda 3/ masa 3: Impactul manifestărilor caracteriale asupra succeselor/insucceselor personale
v Runda 4/ masa 4: Semnificaţia caracterului pentru dezvoltarea personală
La finalul tuturor rundelor, moderatorii prezintă rezultatele discuţiilor. Se formulează concluzii şi, după caz, se pot redacta: o listă cu propuneri, o listă de idei, to do list (listă cu probleme de rezolvat), o recomandare, o scrisoare deschisă, un eseu argumentativ.
Varianta I. Motivează-ţi echipa!
Modul de desfăşurare a activităţii: colectivul clasei se împarte în grupuri de câte 4-5 elevi. Fiecare grup primeşte câte o coală de flipchart şi markere sau carioci. Fiecare grup va desena pe coala de hârtie conturul unui tricou, faţă şi spate.
Context: Profesorul propune elevilor următoarea situaţie: «Sunteţi un colectiv de elevi înscris în competiţia şcolii noastre „Clasa mea - o clasă de caracter”. Doriţi să atrageţi atenţia celorlalţi competitori asupra valorilor promovate în clasa voastră sau, la alegere, asupra trăsăturilor pozitive de caracter manifestate de elevii clasei, a modului pozitiv de educare a caracterului sau o altă temă, la alegerea voastră. În acest scop, doriţi să inscripţionaţi şi să purtaţi câteva tricouri cu mesaje adecvate».
Cerinţe pentru elevi:
a) Alegeţi tema mesajelor voastre.
b) Notaţi mesajele pe care le propuneţi pentru a fi înscripţionate pe tricou (faţă-spate).
c) Motivaţi propunerile/ alegerile voastre.
După expirarea timpului de lucru (convenit iniţial), colile de flipchart vor fi expuse şi vizionate de toţi elevii. Fiecare echipă îşi va prezenta şi motiva mesajul propus. Mesajele cele mai reprezentative vor fi selectate pentru a fi înscripţionate pe tricourile clasei.
Varianta II: Trăsăturile mele de caracter
Modul de desfăşurare a activităţii: fiecare elev trece la tablă şi, cu ajutorul cretei, desenează conturul uneia dintre palmele sale.
Fiecare elev va nota, apoi, pe degetele mâinii sale, trăsături pozitive de caracter proprii lui iar în palmă, o trăsătură negativă ce îl caracterizează. Cerinţa se poate referi şi la câte o calitate notată pe fiecare deget şi la o trăsătură considerată de el un defect (în palmă).
Pornind de la consemnările elevilor, profesorul iniţiază o discuţie liberă despre măsura în care trăsăturile pozitive/ negative, calităţile respectiv defectele proprii îi ajută sau îi defavorizează în formarea caracterului, în reuşita lor şcolară şi în dezvoltarea personală.
Resurse necesare: coli de flipchart, markere/carioci, fluturaşi cu textul suport, spaţiu de afişare.
Organizarea clasei: se constituie grupuri de câte 4-6 elevii, care primesc câte o coală de flipchart, instrumentele de scris şi un text cu descrierea temei supusă discuţiei.
Metoda ajută elevii să îşi exprime opinia cu privire la problema abordată, le dezvoltă gradul de înţelegere a acesteia, capacitatea lor de argumentare şi de negociere. Procedura de aplicare prevede respectarea a patru paşi, reprezentaţi prin acronimul PRES:
P - Exprimaţi punctul vostru de vedere în legătură cu problema pusă în discuţie (membrii grupului vor exprima puncte personale de vedere după care vor alege punctul de vedere comun grupului);
R - Construiţi un raţionament (o judecată) referitor la punctul vostru de vedere;
E - Daţi un exemplu pentru clarificarea punctului de vedere;
S - Faceţi o sinteză, un sumar (scurt rezumat) al punctului vostru de vedere asupra problemei în discuţie.
Aceşti paşi, precum şi un exemplu-model scris din timp pe un alt poster de către profesor, vor ajuta elevii să rezolve mai uşor sarcina de lucru şi să-şi formuleze mai bine răspunsurile.
„Biblioteca vie”
Biblioteca vie este o metodă de educaţie nonformală bazată pe comunicare şi interacţiune. Cărţile sunt reprezentate de fiinţe umane care vor intra într-un dialog personal cu auditoriul/cu elevii.
Adaptată activităţilor de învăţare din cadrul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul, metoda poate fi utilizată pentru consolidarea parteneriatului educaţional dintre şcoală - familie - comunitate prin implicarea părinţilor şi/sau a unor personalităţi sau reprezentanţi ai comunităţii locale în realizarea unora dintre activităţile prevăzute de conţinuturile programei şcolare precum şi în sprijinirea demersurilor educaţionale ale şcolii.
Astfel, la temele Valori în construirea caracterului respectiv Atitudini caracteriale pentru un profil armonios, în locul utilizării unor lecturi selective de texte sau de citate motivaţionale, a unor recomandări bibliografice, a unor fişe de lucru, profesorul poate să invite una sau mai multe persoane din rândul părinţilor sau a unor personalităţi locale cu experienţe deosebite de viaţă, cu reuşite în viaţa personală, profesională, socială.
Recomandări privind această metodă:
Resurse necesare: mobilier modular, scaune suficiente pentru toţi participanţii, coli de scris, pixuri/creioane/stilouri, invitaţii scrise (după caz).
Organizarea clasei: în funcţie de numărul invitaţilor, activitatea se poate desfăşura frontal sau pe grupuri mici, de câte 5-7 elevi. În cazul activităţii pe grupuri, mobilierul va fi aranjat adecvat.
Rolul invitaţilor: aceştia vor reprezenta „cărţi vii” care îşi vor spune povestea prin viu grai, vorbind despre obţinerea succesului în viaţă, factori favorizanţi ai reuşitelor lor, experienţe personale de viaţă, obstacole depăşite, trăsături şi modele de caracter, mentori etc.
Rolul elevilor: vor asculta, vor nota ceea ce li se pare mai deosebit, vor pune întrebări, vor cere explicaţii, vor formula aprecieri.
În cazul în care sunt mai mulţi invitaţi, fiecare poate propune un subiect de discuţie conform temei zilei sau aborda o trăsătură de caracter (convenită anterior cu profesorul). În această situaţie, elevii, reuniţi în grupuri mici, vor „împrumuta” persoana-carte în funcţie de subiectul care îi interesează. Invitatul „împrumutat” se mută la masa grupului respectiv unde îşi spune povestea şi dialoghează cu elevii.
La finalul activităţii, câte un elev din fiecare grup va face un scurt rezumat al poveştii de viaţă ascultate şi va indica trăsătura/ trăsăturile de caracter asupra cărora grupul său a dobândit mai multe informaţii.
Dacă activitatea se desfăşoară frontal, scenariul anterior se aplică întregii clase.
Tehnica „DESC”
Tehnica DESC este utilizată pentru a asigura învăţarea şi înţelegerea/ comprehensiunea unui concept.
Tehnica presupune analiza respectivului concept în patru etape: Descriere, Exprimare, Specific şi Consecinţe.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Anexa nr. 2 la ORDINUL MINISTRULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE nr. 5864/28.12.2017. Programa şcolară pentru disciplina MAI ÎNTÂI CARACTERUL Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul primar. Ministerul Educației Naționale.