(Partea a II-a)
ADHD/ADD
Elevii care prezintă tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) sau doar cu deficit de atenție (ADD) au dificultăți în filtrarea informațiilor, de aceea își pierd ușor concentrarea atenției, tind să dea răspunsuri înainte să gândească până la capăt și nu știu/ nu pot să se oprească din manifestări, deoarece au o activitate reglatorie foarte slabă.
Acestor elevi le ia mai mult timp să se stabilizeze în sarcină și să se concentreze, pot avea dificultăți la urmărirea instrucțiunilor; au deseori un nivel de inteligență mai ridicat decât media, dar studiul li se pare o activitate dificilă; au de multe ori probleme de socializare.
Redăm în continuare o serie de recomandări utile cadrelor didactice care lucrează cu elevi care prezintă ADHD / ADD:
Ø uitați-vă la el și stați cât mai aproape de el atunci când dați instrucțiuni;
Ø împărțiți sarcinile în fragmente adaptate capacității de concentrare a elevului;
Ø sarcinile trebuie să fie scurte, cu instrucțiuni clare, pe care copilul le va repeta înainte de a începe să lucreze;
Ø se vor folosi elemente vizuale ajutătoare;
Ø se vor scrie liste de verificare pe tablă;
Ø se va verifica progresul în timpul sarcinii de lucru;
Ø pentru că e posibil să scadă concentrarea pe măsură ce se instalează oboseala, sarcinile mai dificile se vor programa în timpul dimineții;
Ø dacă un elev are probleme cu concentrarea asupra sarcinii, îi poate fi de folos să se miște câteva minute; poate împărți creioane/ fișe sau poate șterge tabla;
Ø stabiliți reguli simple și clare pe care să le afișați; acestea trebuie să includă reguli despre cum se pun întrebările, despre întreruperi și comportamentul la clasă;
Ø orice comportament pozitiv/ adecvat va fi recompensat social: un gest, un cuvînt, o privire;
Ø dați feedback precis și imediat pentru reacții și comportamente precise;
Ø evitați să sancționați întreaga clasă pentru acțiunea unui singur elev;
Ø dacă elevul refuză o sancțiune, rugați-l să se gândeasca preț de câteva minute la refuzul său; explicați-i că trebuie să foloseasca timpul pentru a decide dacă acceptă consecințele sau este gata sa înfrunte o consecință mult mai serioasă;
Ø aveți în vedere aspectele de ambianţă a învăţării în clasă: acești elevi au nevoie de clase luminoase, spațioase, interesante dar nu suprastimulative (coloristică și materiale didactice expuse în mod limitativ). Dispunerea corectă a băncilor este esențială: se va alege o bancă situată pe o laterală, care să ofere atât punct de contact cu restul clasei, cât și spațiu personal și senzația că elevul își va găsi o poziție stabilă și confortabilă, ceea ce îi va permite să se concentreze mai bine asupra procesului de învățare. Scaunul trebuie să fie stabil, cu mânere, pentru ca elevul să-și poată sprijini spatele/ mâinile și să-și țină genunchii îndoiți în unghiul potrivit, dându-i posibilitatea și pentru mișcări de mică amplitudine. De asemenea, acești elevi necesită un spațiu liniștit creat în cadrul clasei, care îi poate ajuta să se concentreze asupra unei sarcini specifice. Spațiile liniștite sunt necesare pentru că: elimină motivele de neliniște - elevii știu exact ce se așteaptă de la ei în momentul în care sunt trimiși să lucreze în acest spațiu; sunt lipsite de lucruri care distrag atenția - elevii nu trebuie să se concentreze la altă activitate din clasă și, în timp ce lucrează, pot învăța să faca abstracție de ea; cresc atenția față de sarcina de lucru - cea mai interesantă sarcina este aceea care a fost explicată pe larg; măresc șansele de succes - elevii primesc sarcini adecvate capacităților lor, instrucțiuni clare și sprijin.
Spectrul autist/ Asperger
Dificultățile majore cu care se confruntă un elev cu tulburări din spectrul Autismului (TSA)/ Asperger se referă în special la dificultățile de exprimare și relaționare, cât și de înțelegere a celorlalți.
Prezentăm în continuare o serie de recomandări utile cadrelor didactice care lucrează cu elevi care manifestă tulburări din spectrul Autismului (TSA) / Asperger:
Ø ajutați elevul să se integreze în toate activitățile din clasă; încurajați-l să lucreze cu un coleg sau cu un grup de elevi empatici; puneți accentul pe aspectele sociale ale unei activități;
Ø fiți atent la copil în timpul pauzelor, atunci când e posibil să petreacă mult timp de unul singur; unii elevi pot dori să fie singuri, dar alții se pot simți părăsiți sau excluși, deoarece nu știu cum să inițieze relația și nici cum să răspundă la inițiativele celorlalți;
Ø evitați limbajul sarcastic, metaforic sau exagerările; fiți tot timpul atenți la ceea ce spuneți și cum ar putea fi interpretat greșit de acest elev; un mesaj prea dificil îl blochează, metaforele și glumele nu le poate percepe;
Ø verificați constant dacă elevul ascultă sau înțelege;
Ø când vă adresați grupului, asigurați-vă că este atent; dacă nu este atent, mai întîi atrageți-i atenția (îl strigați pe nume sau îl atingeți pe umăr) și abia apoi transmiteți mesajul;
Ø stabiliți orarul și activitățile, pentru ca elevul să știe exact ce se întâmplă, la ce oră, evitând schimbările; dacă este absolut necesar să se schimbe rutina, avertizați elevul înainte;
Ø un jurnal, o agendă, un desfășurător îl ajută pe copil să-și planifice ziua;
Ø folosiți întotdeauna un ton al vocii calm, neutru;
Ø inițiați un grup de 2-3 elevi empatici și responsabili, care să relaționeze constant cu elevul în cauză, să-l ajute să înțeleagă situațiile și să îi ofere modele de conduită și de rezolvare a sarcinilor.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Bănică, L. (2018). Psihopedagogia copiilor cu cerințe educative speciale. București: Fundației România de Mâine.
Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe educative speciale (2000). UNICEF şi Asociaţia RENINCO România. Bucureşti.
Vrășmaș, E. (2007). Dificultățile de învățare în școală – domeniu nou de studiu și aplicație. București: V & I Integral.
Vrășmaş, E., Nicolae, S., Oprea, V., & Vrășmaş, T. (2005). Ghid pentru cadre didactice de sprijin (CDS). București: Vanemonde.