(Partea a II-a)
Cercetările efectuate de către psihologul Dan Olweus – în Norvegia, au condus la dezvoltarea unui program de prevenire a bullyingului în şcoală. Ca parte a unei iniţiative guvernamentale, programul este oferit în toate şcolile publice din Norvegia.
Prezentarea Programului Olweus
„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor elevi…. O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau disconfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri” (Olweus, 1993).
Indicatorii psihocomportamentali ai unui copil/ elev care este sau poate deveni victimă a bullying-ului:
· are o fire liniştită şi sensibilă;
· îi este teamă să mai meargă la şcoală, se plânge de dureri frecvente de cap şi de stomac pentru a evita să meargă la şcoală;
· are puţini prieteni sau nu are nici unul;
· pare trist şi înfricoşat;
· este slab fizic sau foarte scund;
· este nesigur sau lipsit de asertivitate;
· are o deficienţă de auz sau alte caracteristici comportamentale şi fizice atipice;
· vine de la şcoală cu hainele murdare, rupte sau cu lucrurile distruse;
· prezintă vânătăi pe corp.
Indicatorii psihocomportamentali ai unui copil/ elev agresor, în funcție de gen:
I. În cazul în care elevul care agresează este băiat:
§ are nevoie să se simtă puternic şi în control;
§ alege victimele dintre cei cărora nu le place conflictul;
§ obţine satisfacţie din a provoca suferinţă victimelor;
§ îşi motivează acţiunile, plângându-se că a fost provocat.
§ tacticile cele mai frecvente sunt: poreclirea, bătăile, luptele, deposedarea de bunuri (bani, obiecte personale), distrugerea bunurilor victimei, îmbrâncirea, lovirea, iniţierea de atacuri repetate asupra victimei.
II. În cazul în care elevul care agresează este fată:
§ manipulare;
§ rănirea sentimentelor;
§ respingere subtilă şi marginalizarea victimei;
§ tacticile cele mai frecvente sunt: utilizarea poreclelor, izolarea victimei („nu vorbiţi cu ea”), râspândirea de bârfe, răspândirea de zvonuri false.
Elevii care manifestă comportamente de bullying şi victimele lor, ocupă, în mod natural, poziţii-cheie în procesul de configurare a ciclului agresor – victimă. Sudiile arată însă că un rol foarte important îl joacă şi ceilalţi elevi (observatorii/ martorii):
martorii pasivi (faptul că asistă fără să facă ceva pentru a schimba situaţia) contribuie la menţinerea comportamentului agresorului;
anumite mecanisme de grup, precum cel de contagiune socială şi de diluare a responsabilităţii în grup – sunt factori facilitatori în situaţiile în care mai mulţi elevi au luat parte la agresiune.
Programul Olweus pleacă de la constatarea că într-un „cerc de bullying” tipic sunt implicaţi mai mulţi protagonişti ale căror roluri jucate în desfăşurarea conflictului nu sunt statice, ele schimbându-se în mod dinamic între elevii care interacţionează.
Programul se realizează pe mai multe niveluri de intervenţie:
v nivel de şcoală
v nivel de clasă
v nivel individual
Obiectivele programului vizează:
· schimbarea „oportunității şi structurilor de recompensare” pentru comportamentele de bullying: mai puţine oportunităţi şi recompense pentru manifestarea comportamentelor de buling;
· restructurarea mediului social al copilului la şcoală;
· construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor şi adulţilor.
Acest program de intervenţie asupra comportamentelor agresive/ bullyingului se bazează pe patru principii-cheie ce trebuie respectate de către toţi adulţii (Olweus, 1994, apud Petrică, 2014):
1. căldură, interes pozitiv şi implicarea adulților în sprijinirea elevilor;
2. stabilirea de limite ferme cu privire la comportamentul inacceptabil;
3. aplicarea consecventă a unor sancţiuni non-punitive, non-fizice, pentru comportament inacceptabil sau de încălcare a regulilor;
4. oferirea, de către adulţii investiţi cu autoritate, a unor modele pozitive de comportament.
Programul arată că gestionarea cu succes bullying-ului depinde de implicarea activă și conjugată la trei niveluri :
® personalul şcolar
® părinţii
® elevii
Programul Olweus s-a dovedit a fi eficient şi relativ simplă în reducerea comportamentelor agresive în rândul populaţiei şcolare, având ca model explicativ perspectiva învăţării sociale: bullyingul – un binom agresor-victimă care se dezvoltă prin modelare şi reîntărire (Pepler și Craig, 1995, apud Petrică, 2014). Din această perspectivă, un coleg poate imita comportamentul agresiv al unui elev care manifestă comportamente de bullying, iar victima poate întări comportamentul unui elev care agresează prin faptul că afişează semne de discomfort (teamă) faţă de comportamentul manifestat. Ca o consecinţă, efortul de corectare a acestui comportament, ar trebui să includă grupul de egali/elevi în forma unei abordări care cuprinde şcoala ca întreg.
Intervenţia cuprinde: un set de informaţii furnizate şcolilor, un set de informaţii adresate părinţilor, filme de vizionat în clasă precum şi chestionare, pentru şcoală, de evaluare a dimensiunii problemei.
Strategiile programului Olweus (apud Smith, Pepler și Rigby, 2004) constau în:
1. pregătirea personalului şcolar;
2. dezvoltarea unor politici de disciplinare;
3. informarea părinţilor;
4. predarea valorilor prosociale conform unei curricule.
Profesorul are cel mai important şi eficient rol de prevenire a comportamentelor agresive, printr-o serie de activităţi desfăşurate, alături de training de dezvoltare a abilităţilor sociale.
Pentru elevii în rolul de victime se oferă un training de dezvoltarea abilităţilor de gestionare a situaţiilor de expunere la comportamentele agresive ale colegilor.
Elevii-agresori primesc training pentru managementul furiei, asertivitate, şi alte abilităţi de auto-gestionare. Comportamentul lor are nevoie să fie monitorizat cu atenţie şi să primească cât mai frecvent recompense pentru comportamentele adecvate, aplicându-se consecinţe clare pentru actele de bullying.
Părinţii primesc training de parenting pentru gestionarea comportamentului agresiv.
Evaluarea pe termen lung a Programului Olweus de intervenţie asupra comportamentelor agresive/ bullyingului a condus la următoarele concluzii privind eficacitatea acestuia:
v reducerea substanţială – între 30-50% - a frecvenţei cu care elevii raportează experinţe de bullying;
v reducerea semnificativă a frecevenţei cu care elevii semnalează prezenţa comportamentelor anti-sociale (acte de vandalism, furt, beţie, şi absenteism);
v îmbunătăţiri semnificative la nivelul climatului psihosocial din clasă și din școală (nivel mai ridicat de disciplină la nivelul clasei, relaţii sociale pozitive, atitudine pozitivă faţă de şcoală);
v creşterea satisfacţiei şcolare a elevilor.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Alexandrescu, G. (2019). Bullying-ul naște tragedii. https://www.gandul.info/stiri/bullying-ul-naste-tragedii-in-romania-gabriela-alexandrescu-salvati-copiii-adesea-parintii-ignora-fenomenul-si-il-considera-o-parte-fireasca-a-procesului-de-crestere-si-maturizare-a-copiilor-18236118
Olweus, D. (1993). Bullying at School: What we know and what we can do. Oxford: Blackwell Publishers.
Pepler, D. J., & Craig, W. (1995). A peek behind the fence: Naturalistic Observations of Aggressive Children with Remote Audio-Visual Recording. Developmental Psychology. 31, 548-553.
Petrică, S. (2016). Bullying. Cum să învățăm un copil să facă față umilirii, hărțuirii și intimidării. https://republica.ro/bullying-cum-sa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-umilirii-hartuirii-si-intimidarii
Petrică, S. (2014). Strategii validate ştiinţific de prevenţie a fenomenului de bullying în şcoală. https://www.parintibuni.ro/index.php/Psihoeducatie/strategii-validate-stiitific-de-preventie-a-fenomenului-de-bullying-in-scoala.html
Smith, P.K., Pepler, D., & Rigby, K. (Eds.) (2004). Bullying in schools: How successful can interventions be? Cambridge University Press.