Metodele moderne de evaluare coexistă cu cele tradiţionale şi se străduiesc să ia locul celor impuse de nevoile educaţionale ale secolului trecut, în speranţa că, în acest mod, educaţia va reuşi să răspundă cerinţelor societăţii.

Spre deosebire de metodele tradiţionale care realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.

Metodele complementare de evaluare reprezintă instrumente suplimentare, nestandardizate, de evaluare. Datorită caracterului complementar sau alternativ aceste metode se pot utiliza simultan cu metodele și instrumentele tradiționale sau separat de acestea, în funcție de situația specifică de evaluare.

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (proiectul, portofoliul, hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea etc.) au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.

Proiectul este o metodă de evaluare modernă care permite elevilor să îşi dezvolte abilităţile de a lucra în echipă, de a se organiza, de a-şi gestiona eficient timpul de lucru, abilităţi solicitate din ce în ce mai mult pe piaţa muncii.

Această metodă a apărut la începutul secolului al XX-lea datorită necesităţii de flexibilitate și relevanţă a curriculumului.

Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, deprinderi capacităţi, facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor. Este deosebit de util atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic/aplicativ al învăţării şi apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a elevilor.

Proiectul poate avea o conotaţie teoretică, practică, constructivă, creativă. El se poate derula într-o perioadă mai mare de timp, pe secvenţe determinate dinainte sau structurate circumstanţial.

Proiectul a a câştigat un loc mai sigur în practicile şcolare deoarece s-a constatat că elevii devin mai implicaţi în procesul de învăţare atunci când au posibilitatea de a analiza, de a cerceta și descoperi singuri informații, situații care se aseamănă cu cele din viaţa reală.

Proiectul;

-  este o activitate mult mai complexă decât investigaţia; începe în sala de clasă şi continuă în afara şcolii (individual sau în grup) câteva zile sau câteva săptămâni;

- se încheie tot în clasă prin prezentarea unui raport sau a produselor realizate; la început titlul poate fi sugerat de către profesor, apoi poate fi ales de către elevi;

- permite o abordare interdisciplinară a învăţării;

- se pot acorda două calificative – una pentru elaborare şi alta pentru prezentare.

         În utilizarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

1. Stabilirea temelor pentru proiect (pot fi implicaţi şi elevii, dacă le este deja familiar acest tip de activitate).

2. Stabilirea şi precizarea perioadei de realizare a proiectului.

3. Familiarizarea elevilor cu exigenţele specifice elaborării unui proiect.

4. Planificarea activităţii (individuale sau de grup)

-    formularea obiectivelor proiectului;

-    constituirea grupelor de elevi (dacă este cazul);

-    distribuirea/alegerea subiectului de către fiecare elev/grup de elevi;

-    distribuirea/asumarea responsabilităţilor de către fiecare membru al grupului;

-    identificarea surselor de documentare.

5. Desfăşurarea cercetării/colectarea datelor.

6. Realizarea produselor/materialelor.

7. Prezentarea rezultatelor obţinute/proiectului.

8. Evaluarea proiectului.

Prin metoda proiectului pot fi evaluate capacităţi şi aspecte diverse precum: alegerea metodelor de lucru, utilizarea bibliografiei, utilizarea materialului şi a echipamentului, acurateţea tehnică, corectitudinea soluţiei, generalizarea problemei, organizarea materialului în raport, calitatea prezentării, acurateţea figurilor.

Metoda proiectului oferă elevilor posibilitatea de a demonstra ce ştiu, la nivel de cunoştinţe, dar, mai ales, ceea ce ştiu să facă, adică de a-şi pune în valoare anumite capacităţi / abilitaţi, într-un cuvânt metoda proiectului le dă elevilor oportunitatea de a demonstra un anumit nivel de competenţă, iar profesorului opurtunitatea de a evalua aceste competenţe.

Capacităţile care se evaluează în timpul realizării proiectului pot fi:

-          capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru;

-          capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele;

-          capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia;

-          capacitatea de a manevra informaţia şi de a utiliza cunoştinţe;

-          capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple;

-          capacitatea de a investiga şi de a analiza;

-          capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul;

-          capacitatea de a realiza un produs.

Informaţiile pe care le poate obţine evaluatorul sunt variate şi, în esenţă, fac referire la următoarele aspecte: motivaţia pe care o are elevul faţă de domeniul din perimetrul căruia a selectat tema; capacitatea elevului de a se informa şi de a utiliza o bibliografie centrată pe nevoile de tratare a subiectului luat în discuţie; capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ şi de a utiliza o serie de metode care să-l ajute să atingă obiectivele pe care şi le-a propus; modalitatea de organizare, prelucrare şi prezentare a informaţiilor dobândite ca urmare a utilizării diverselor metode de cercetare; calitatea produsului (produselor) obţinute în urma finalizării proiectului, care se pot distinge prin originalitate, funcţionalitate, calităţi estetice deosebite.

Printre avantajele utilizării proiectului ca metodă de evaluare se numără:

-   Contribuţia la stimulează creativităţii;

-   Sporirea încrederii elevilor în forţele proprii;

-   Dezvoltarea abilităţi de gestionare a timpului;

-   Sporirea abilităţii de control asupra emoţiilor (susţinerea a proiectelor în faţa unui auditoriu);

-   Dezvoltarea competenţei de lucru în echipă.

Ideea portofoliului în procesul de învăţare (adică, metodologia portofoliului) a apărut în diverse şcoli şi sisteme educaţionale în anii 1970, în primul rând în Marea Britanie şi în Noua Zeelandă.

Portofoliul este un instrument de evaluare, complex şi flexibil, care conţine şi structurează o „arhivă”, o colecţie, un ansamblu de informaţii referitoare la prestaţia, performanţele, competenţele teoretice şi practice, care determină progresul şcolar al unui elev. De asemenea, portofoliul unui elev include şi informaţii obţinute în urma autoevaluării propriei prestaţii şcolare.

Astfel, putem spune că portofoliul reprezintă o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvenţă mai lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate. Acest instrument reprezintă o colecţie din produse ale activităţii elevului, selectate de el însuşi, structurate şi semnificate în mod corespunzător. Portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării. Acesta permite investigarea produselor elevilor, care de obicei rămân neimplicate în actul evaluativ, reprezentând un stimulent pentru desfăşurarea întregii game de activităţi. Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând nu doar o informaţie punctuală, într-un anumit moment al achiziţiilor elevului, ci chiar o informaţie privind evoluţia şi progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informaţii importante despre preocupările sale.

Principalele motive pentru susținerea utiliîării portofoliului în evaluare elevilor sunt:

·  Portofoliul este o alternativă a evaluării standardizate şi serveşte unor scopuri foarte diferite de evaluările tradiţionale prin faptul că prezintă un proces esenţial creativ şi reflexiv.

·  Portofoliul constituie o modalitate excelentă de a ilustra performanţa printr-o varietate de rezultate, oferind o descriere mai bogată, mai completă a înţelegerii elevului, în raport cu măsurările soldate cu un singur calificativ.

·  Portofoliul ilustrează prompt şi fără mari eforturi un rezultat important, pe care abordarea tradiţională o trecea cu vederea – perfecţionarea în timp a elevului; condensează progresul şcolar la o anumită disciplină/un anumit curs, în limite temporale prestabilite de comun acord (semestru, an şcolar).

·  Portofoliul unui elev ne dezvăluie modele de comportament ce se fac văzute doar când se iau în consi- derare mai multe exemple etc.

Barbara Miller şi Laurel Singleton consideră că se poate include unul sau mai multe scopuri, urmărite prin implementarea portofoliilor, precum:

-          să încurajeze deprinderile de autoreflecţie la elevi;

-          să crească motivaţia elevilor, responsabilitatea şi proprietatea asupra învăţării;

-          să ofere un feedback folositor elevilor în atingerea obiectivelor unui capitol important sau al întregului curs;

-          să îmbunătăţească comunicarea cu părinţii;

-          să demonstreze progresul făcut în timp;

-          să indice procesul prin care se face munca, precum şi produsul final;

-          să ilustreze cum aplică strategiile de gândire la cunoştinţele achiziţionate în vederea luării de decizii importante;

-          să demonstreze măsura în care au fost atinse scopurile cursului/programului

Avantajele portofoliului:

-   ușor adaptabil la orice disciplină;

-   suport al învățării individualizat;

-   stimulează învățarea prin implicare directă;

-   permite elevului aplicarea cunoștințelor teoretice într-un mod creativ în situații noi, practice;

-   permite autoevaluarea;

-   evaluarea devine motivantă şi nu stresantă pentru elev;

-   permite evidențierea progresului elevului în învățare;

-   permite evaluarea capacității de analiză, sinteză și selecție a elevului;

-   permite evaluatorului să vadă concret ce știe și ce poate face cel evaluat;

-   prin portofoliu elevul poate realiza sarcini complexe (crește validitatea instrumentului de verificare);

-   permite evaluarea la mai multe niveluri, din mai multe puncte de vedere ( evaluat de părinți, de profesori din ciclul superior de învățământ, de angajator)

Dezavantajele portofoliului:

- nu toți elevii pot fi responsabilizați în realizarea portofoliului;

- elevii ,,fără experiență,, trebuie dirijați, corectați;

- dificultatea în identificarea originii probelor (dacă este o realizare proprie sau au nui frate mai mare, părinte);

- necesită timp mare de realizare și de evaluare;

- necesită întocmirea unor liste obligatorii de conținut ;

- necesită stabilirea unor criterii concrete de evaluare;

- dificultatea de a acoperi toate obiectivele învățării;

- pune accent deosebit pe forma de prezentare, de multe ori în detrimentul conținutului

Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. ... sau Liceul Nr. ..., folosit fiiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă.

Bibliografie:

- E.  Apăștinii, Proiectul – metodă de evaluare interdisciplinară, Revista Educaţiei, nr.7, 2004

- M. Bocoș, Didactica disciplinelor pedagogice: un cadru constructivist. Ediția a 3-a, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008

- M. Cârja, Proiectul, metodă alternativă de evaluare, Revista EDICT, ian. 2018

- B. Miller, L. Singleton, Formarea cetăţenilor. Corelarea evaluării autentice cu procesul de învăţământ/ instrucţia în educaţia civică/referitoare la lege. Chişinău: Prag-3, 2002

- S. Nastas, Portofoliul: orientări şi perspective, STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, nr. 9, 2013

- M. Stanciu, Didactica postmodernă. Fundamente teoretice