Egalitatea de șanse reprezintă conceptul conform căruia toate fiinţele umane sunt libere să-şi dezvolte capacităţile personale şi să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte. Egalitatea de şanse are la baza asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viața economică și socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilități etc.
Totuși, a trata două persoane în mod egal nu înseamnă a le trata la fel! Din contra, a asigura egalitatea de şanse înseamnă să iei în considerare contextul specific care influenţează persoana în cauză şi să permiţi fiecărui individ să îşi folosească întregul potenţial, fără a-i impune limitări care nu sunt întotdeauna specifice persoanei sale.
Egalitatea şanselor semnifică, în fapt, oferirea de opţiuni multiple pentru capacităţi şi aptitudini diferite, „o educaţie pentru toţi şi pentru fiecare”, o educaţie deschisă pentru toate persoanele, indiferent de vârstă şi condiţii socio-economice, dar şi o educaţie pentru fiecare, în funcţie de nevoile sale specifice – evitându-se omogenizarea şi încurajându-se diversitatea – care să creeze premisele egalităţii şanselor de acces în viaţa socială. Această opţiune a fost susţinută de politicile de egalizare a şanselor care au avut ca obiective combaterea excluziunii şi selecţiei exacerbate, formarea competenţelor de bază pentru toţi indivizii, educaţia de tip „a doua şansă” pentru cei care au părăsit sistemul educativ, integrarea educaţiei formale cu educaţia non-formală şi educaţia informală, astfel încât să se extindă situaţiile de învăţare.
În categoria copiilor defavorizaţi îi putem include pe:
- copiii din familii monoparentale sau orfani de ambii părinţi,
- copiii ai căror părinţi sunt şomeri,
- copiii care au grave probleme de sănătate sau un comportament imoral,
- copiii care locuiesc în zone izolate sau îndepărtate şi a căror şcolarizare depinde de existenţa unui mijloc de transport
- copiii de etnie rromă care se integrează cu greutate în colectivul clasei de elevi.
Abordarea conceptului de egalizare a sanselor din perspectiva sociologiei educatiei implica analiza raportului dintre reusita scolara si apartenenta sociala a elevilor.
Studiile de sociologie comparata efectuate in anii 1970 evidentiaza faptul ca sansele de a urma studiile variaza dupa apartenenta sociala a elevilor chiar in conditii de reusita egala.
- Pe parcursul scolaritatii, aceasta tendinta este confirmata in masura in care:
- a) influentele mediului scolar sunt mai mari decat cele strict scolare;
- b) omogenizarea sociala este progresiva prin cei care supravietuiesc selectiei scolare;
- c) diferentele sociale au un impact mai mare decat diferentele pedagogice (resurse, metodologie, efective scolare etc.);
- d) diferentele individuale nu sunt evocate in contextul tezei educabilitatii care ofera premise reusitei cel putin la nivelul scolii generale/obligatorii.
Egalitatea şanselor de instruire este teoretic garantată în aproape toate ţările lumii, dar realizarea practică a acestui principiu generos continuă să rămână una din cauzele de importanţă majoră ale reformelor.
Conceptul de ,,egalitate“ înseamnă astăzi ceva mai mult decât drepturile egale pe care democraţii secolului trecut le revendicau cu entuziasm pentru toţi cetăţenii; ea înseamnă o egalitate reală a şanselor individuale de promovare socială, iar educaţia este instrumentul cel mai important în dezvoltarea la maximum a acestor şanse. Specia umană se conformează şi ea acelui principiu director al evoluţiei speciilor – variabilitatea; indiferent de numărul indivizilor, educaţia lor trebuie să fie diferenţiată şi specializată, în funcţie de „echipamentul natural-genetic“ al fiecăruia, de aptitudinile şi interesele fiecărei persoane, corelate cu nevoile de cadre competente ale societăţii.
Şcoala incluzivă are la bază un curriculum adaptat în raport cu nevoile copiilor. Adaptarea curriculumului se poate realiza prin selectarea unor conţinuturi din curriculumul general adresat copiilor normali, care pot fi însuşite de copiii cu cerinţe speciale; introducerea elevilor cu cerinţe educative speciale într-o varietate de activităţi individuale, terapeutice, destinate recuperării acestora; folosirea unor metode şi procedee didactice, a unor mijloace de învăţământ intuitive, de natură să sprijine înţelegerea conţinuturilor predate la clasă.
Legea educaţiei naţionale nr. 1/ 2011 are numeroase prevederi în spiritul egalităţii de şanse, a incluziunii sociale, a respectării şi a valorizării diversităţii etnice, culturale şi sociale.
Conform legii educaţiei, participarea la învăţământ, incluzând participarea la procesele decizionale se face în mod echitabil, implicând în mod nediscriminatoriu toate părţile interesate.
Printre principiile care guvernează învăţământul preuniversitar, cel superior precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România se numără:
- principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
- principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
- principiul asigurării egalităţii de şanse;
- principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;
- principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;
- principiul incluziunii sociale;
- principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
- principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
- principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.
De asemenea, conform acestor principii prezente în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/ 2011,
educația școlară ar trebui să țină cont de diversitatea etnică și culturală și să sprijine combaterea
discriminării. Legea Educației nu include însă și normele de punere în aplicare a principiilor mai devreme amintite, ceea ce face ca acest cadru legislativ să fie mai degrabă o declarație de intenție decât un sistem care să asigure egalitatea de șanse și educația incluzivă.
În contextul descentralizării educației cea mai mare parte a responsabilității respectării acestor principii revine instituțiilor școlare care nu au însă nici capacitatea administrativă, financiară și nici personal cu expertiză în educația sensibilă la diversitate sau în lucrul cu persoanele defavorizate.
Egalitatea şanselor de instruire este teoretic garantată în aproape toate ţările lumii, dar realizarea practică a acestui principiu generos continuă să rămână una din cauzele de importanţă majoră ale reformelor. Conceptul de ,,egalitate“ înseamnă astăzi ceva mai mult decât drepturile egale pe care democraţii secolului trecut le revendicau cu entuziasm pentru toţi cetăţenii; ea înseamnă o egalitate reală a şanselor individuale de promovare socială, iar educaţia este instrumentul cel mai important în dezvoltarea la maximum a acestor şanse.
Ministerul Educaţiei Naționale are responsabilități în domeniul respectării egalității de șanse. Astfel, Ministerul Educației Naționale:
- are obligaţia să asigure instruirea, pregătirea şi informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii de şanse pentrufemei şi bărbaţi;
- trebuie să promoveze acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, modele şistereotipuri comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor înviaţa publică şi familială;
- prin inspectoratele şcolare teritoriale trebuie să asigure includerea în planurile de învăţământşi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curentă a unităţilor de învăţământ amăsurilor de respectare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.
Instituţia la care se pot face plângeri în cazurile în care apar discriminări în sistemul de educaţieeste Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Bune practici în sistemul de educaţie pentru susţinerea şi promovarea egalităţii de șanse pentru femei şi bărbaţi
- Elaborarea de manuale, cursuri universitare, ghiduri care nu cuprind aspecte
discriminatorii de gen;
- Includerea în programele de învăţământ a măsurilor de respectare a principiilor egalităţii
de şanse pentru femei şi bărbaţi. În cadrul unor astfel de programe este de dorit să fie
gândite şi practicate în mod curent exerciţii care se referă la demontarea prejudecăţilor şi
a stereotipurilor. În iniţierea unei lecţii, dar şi în finalizarea ei, în sensul aplicării
cunoştinţelor dobândite, este necesară valorificarea experienţei de viaţă cotidiană a
elevelor şi elevilor;
- Prin tehnicile de lucru utilizate, se poate urmări valorizarea în egală măsură a abilităţilor
fetelor şi băieţilor:
· dezvoltarea unui tip de inteligenţă emoţională, complementară celei cognitive;
· experimentarea diverselor raporturi de autoritate între fete şi băieţi
· autoevaluarea şi evaluarea performanţelor colegelor şi colegilor;
· perfecţionarea stilului de comunicare şi valorizarea limbajului non-verbal;
- Reprezentarea în mai mare măsură a sferei vieţii private în formularea viitoarelor
programe şi manuale şcolare;
- Structurarea modulelor din cadrul diverselor materii opţionale astfel încât să nu
favorizeze împărţirea elevilor în grupe după considerente de gen (cum este cazul
disciplinelor Gastronomie, la care de regulă participă fetele şi Educaţie tehnologică, la
care de obicei participă băieţii).
Cadrul legal European și național privind egalitatea de șanse:
- Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Națiunilor Unite
- Conventția UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului (1960);
- Conventia cu privire la drepturile copilului (1989);
- Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (2000)
Directiva Consiliului 2000/78/EC
- Constitutia României
- Legea 202/2002 – consacrata promovarii egalitatii de sanse intre femei si barbati în vederea eliminarii discriminarii pe criterii de sex. Sunt enumerate domeniile in care se aplica egalitatea de sanse: munca, educatie, sanatate, cultura si informare, politica, participare la decizii, accesului la servicii si altele.
- Ordonanta Guvernului nr. 137/ 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
- Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
- Hotararea Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
- Notificarea nr. 29323/2004 privind promovarea principiilor scolii incluzive, ca scoala interculturala, deschisa tuturor, in care fiecare copil beneficiaza de acces egal la o educatie de calitate.
Legea Educației Naționale nr. 1 din ian. 2011, art. 2 (4) – Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare.
Bibliografie:
Declarația de la Salamanca asupra educației cerințelor speciale adoptată la conferința mondială „Acces și calitate“ organizată de UNESCO și Ministerul Educației din Spania, 7-10 iunie 1994