Conform directivei Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială se aplică următoarele definiții ale medierii și mediatorului: (a) „mediere” înseamnă un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, în care două sau mai multe părți într-un litigiu încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, cu asistența unui mediator.

Acest proces poate fi inițiat de către părți, recomandat sau impus de instanță sau prevăzut de dreptul unui stat membru. Aceasta include medierea efectuată de un judecător care nu este implicat în nici o procedură judiciară conexă litigiului în cauză. Medierea exclude demersurile instanței sau ale judecătorului sesizat de a soluționa litigiul pe parcursul procedurilor judiciare privind litigiul în cauză; (b) „mediator” înseamnă orice terț chemat să conducă procesul de mediere într-o manieră eficace, imparțială și competentă, indiferent de denumirea sau de profesia terțului în statul membru respectiv și de modul în care terțul a fost numit sau i s-a solicitat să efectueze medierea.

            Este de dorit ca medierea să aibă loc într-un mod care respectă confidențialitatea, exceptâd cazul în care părțile hotărăsc altfel, nici mediatorii, astfel încât nici cei implicați în administrarea procesului de mediere să nu fie obligați să aducă probe în cursul procedurilor judiciare civile și comerciale sau în cursul procedurilor arbitrale privind informații rezultate din sau în legătură cu procesul de mediere, cu excepția cazului în care: (a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase de ordine publică ale statului respectiv, în special pentru a asigura protecția interesului superior al copilului sau pentru a împiedica vătămarea integrității fizice sau psihice a unei persoane; (b) divulgarea conținutului acordului rezultat în urma medierii este necesară punerii în aplicare sau executării acestuia.

Mediatorii susţin părţile în definirea şi clarificarea problemelor aflate în dispută, facilitează procesul de comunicare, ajută părţile să rezolve neînţelegerile, conduc pe participanţi în explorarea opţiunilor şi facilitează alegerea unei căi de urmat care să fie conformă cu interesele specifice ale părţilor implicate. Părţilor le este acordată posibilitatea şi puterea de a-şi defini aşteptările şi interesele, de a construi împreună soluţiile care conduc la realizarea acestor interese, precum şi de a alege căile de urmat.

                     Medierea este un proces privat, confidenţial, în care părţile colaborează cu mediatorii,          persoane cu pregătire specială, imparţiale, care ajută persoane şi/sau organizaţii în             rezolvarea conflictelor şi a disputelor pe care acestea nu le pot soluţiona singure.

                     Medierea este practica relativ informală, lipsită de complicaţiile şi durata procedurilor          juridice legale clasice. În toate cazurile, medierea implică costuri (financiare şi de timp)          incomparabil mai mici faţă de procedurile clasice.

                     Medierea oferă părţilor puterea de a decide direct asupra lucrurilor care le afectează          interesele personale, familiale, financiare sau de afaceri.

                     Medierea este o alternativă viabilă pentru evitarea costurilor emoţionale date de     implicarea unei instanţe care impune – în mod definitiv şi obligatoriu – calea şi modalitatea de           rezolvarea conflictului, excluzând din acest proces dorinţele, posibilităţile părţilor implicate.

            MEDIEREA înseamnă:

            • Cooperare:

-          părţile angrenate în conflict lucrează împreună – cu asistenţa permanentă a mediatorilor – pentru a ajunge la o soluţie mutual acceptabilă;

-          procesul de mediere promovează comunicarea, colaborarea şi revigorarea relaţiilor dintre părţi prin crearea de soluţii convenabile şi realiste;

-          participanţii la procesul de medierea explorează posibile opţiuni şi aleg soluţiile care vin în întâmpinarea nevoilor lor de bază, în concordanţă cu standardele lor.

            • Confidenţialitate:

-          procesul de mediere protejează interesele părţilor şi drepturile lor legitime; pentru încurajarea schimbului liber de informaţie, toate sesiunile de mediere sunt confidenţiale.

            • Control al procesului:

-          medierea permite persoanelor şi organizaţiilor să menţină permanent controlul asupra deciziilor ce le afectează viitorul; acest proces este voluntar, în consecinţă, părţile creează soluţii care decurg din nevoile şi interesele lor comune;

-          participarea la şedinţele de mediere oferă părţilor implicate cunoştinţe şi experienţă în rezolvarea conflictelor, ce pot fi de real folos în preîntâmpinarea şi rezolvarea disputelor.

Cum funcţionează medierea:

-          Toate părţile implicate în conflict au întâlniri directe cu mediatorii, în sesiuni comune sau/şi separate;

-          Se produc schimburi de informaţii şi documente relevante;

-          Mediatorul nu face presiuni şi nu impune obţinerea unei înţelegeri sau a unui rezultat. Rolul său este de a oferi cadrul şi procedurile specifice prin care să se construiască o soluţie, dorită şi acceptată de toate părţile implicate în conflict;

-          Mediatorul asistă părţile la redactarea acordului final, care cuprinde căile şi mijloacele agreate de părţi pentru stingerea conflictului.

Procesul de mediere are în vedere ca fiecare parte şi disputa aduce interese şi caracteristici specifice. Flexibilitatea procesului permite participanţilor să exploreze interesele aflate în dispută şi – unde este necesar – să identifice şi sursele care generat acest conflict. Procesul de mediere poate oferi incomparabil mai multe posibile căi de rezolvare a conflictelor în comparaţie cu modalităţile tradiţionale (de exemplu instanţele de judecată). Practic orice soluţie este posibilă în mediere (exceptând cazurile când aceasta ar încălca dispoziţiile legale exprese).

În mediere, deciziile sunt luate de participanţi: ca urmare, aceştia deţin permanent controlul asupra procesului şi a rezultatelor acestuia.

Medierea poate fi cale de rezolvare a – practic – tuturor conflictelor care implică două sau mai multe părţi, persoane şi/sau instituţii (organizaţii), care nu antrenează răspundere penală.

Medierea poate avea un deosebit succes în disputele care au grad mare de complexitate şi implica un înalt nivel al costurilor şi al implicării emoţionale din partea părţilor.

Mediatorul este o „a treia parte” implicată în rezolvarea conflictului, imparţială şi având cunoştinţe specifice şi experienţă în rezolvarea conflictelor, care asigură asistenţă permanentă părţilor în timpul procesului de ajungere la o soluţie mutual acceptabilă. Mediatorul este echidistant faţă de părţile implicate în conflict, acordându-le acelaşi tratament şi atenţie, fiind liber de orice implicare faţă de interesele aflate în discuţie. În contrast cu metodele tradiţionale de rezolvare a conflictelor (în care un judecător sau arbitru, în cadrul unei proceduri prestabilite, face audieri ale cauzei prin intermediul reprezentanţilor legali ai părţilor, după care emite o hotărâre obligatorie), mediatorul are rol de catalizator, ajutând în crearea unui pachet de posibile soluţii, dintre care părţile pot alege – de comun acord – calea de urmat. Mediatorul facilitează procesul de soluţionare a conflictului şi oferă părţilor asistenţă activă şi alegerea căilor de urmat şi redactarea de acorduri finale scrise.